Arhive pe categorii: Shopping

5 secunde. 5 minute. 500 ani.

Standard

Când am fost astă vară pe plaja noastră pustie, de fiecare dată după o furtună era plină de plastic. Din Turcia, din câte puteam citi pe etichete. Ne lua cam o oră să curățăm bucata noastră de plajă, și nu eram singurii, mai toată lumea făcea același lucru, însă nu era nimic cu adevărat productiv, pentru că, așa cum ziceam, la fiecare furtună se umplea iar.

Mă enervează plasticul. Obiectiv. Nu sunt cine știe ce nebună cu mediul (maybe even the opposite, poate reușesc să scriu și despre asta), am folosit cu succes pamperși și de ar fi să o iau de la capăt aș face fix la fel. Dar nu îmi place plasticul. Sticlele de plastic, pungile de plastic, hainele de plastic, copacii de Crăciun de plastic (și da, am unul, doar pentru că îl am de vreooo 12 ani și mi se pare stupid să tai câte un copac care crește în cca. 12 ani pentru 5 zile de tăiat porci). Am o pungă în traistă și în aia iau cumpărăturile, refuz orice pungă de plastic de pe oriunde ar veni și am renunțat la apa din sticlă (obiectiv vorbind, BPA și nu numai, mi se pare un risc să bei apă din plastic punct).

5 secunde.

Atât, dar atât durează să produci o pungă de plastic (și mai orice obiect de plastic de unică folosință).

5 minute? Pentru cam atât le folosim majoritatea, de la Mega până acasă și apoi jap la gunoi sau în sertare ticsite de unde, mai devreme sau mai târziu, tot acolo vor ajunge.

25 de milioane de tone de plastic. Atât producem, numai noi, în Europa. Doar o treime e reciclată.

În 50 de ani, dacă nu ne oprim din demența asta cu plasticul o să avem mai mult plastic decât pești în mări și oceane.

500 de ani. Cam atât îi ia unei pungi de plastic să se descompună (deși am citit recent despre niște viermișori care ronțăie plasticul transformându-l în materie biodegradabilă din nou, dar ne-ar trebui o mulțime de viermi să ne ocupăm de tot plasticul de l-am produs deja).

Acuma, nu militez să ieșiți cu lopățica în spate să săpați gropi și să plantați copaci (although n-ar fi rău dacă fiecare om ar planta măcar o dată în viață un copac, măcar pentru ăia jdemii de i-am halit în Crăciunurile vieții noastre), dar mi se pare atât de simplu și de la îndemână să renunți la a cumpăra pungi de plastic sau apă suc oatevăr în sticle de plastic. All it takes e o pungă din aia de donno 10 lei din Jumbo, probabil e și mai ieftină de atât pe care o ții în mașină sau geantă și there. Sute de pungi pe an economisite. Chiar nu e cine știe ce, e mai mare efortul să scapi de ele o dată ajunse acasă. Mi se pare pur și simplu o chestie de obicei. Și obiceiurile sunt ușor de schimbat, as long as your mind is set on it.

Nu sunt genul care să preslăvească UE. N-am fost nici când am aderat, și mi-am păstrat o doză de scepticism în toți anii ăștia. Nu e doar lapte și miere, și sunt multe de ar trebui să fie schimbate. Dar. Câteodată it makes me smile :). UE a adoptat o strategie pe 16 ianuarie care zice că până în 2030 toate ambalajele din plastic vor trebui să fie reciclabile sau refolosibile. Va fi urmată de o directivă (as in o să fie obligatorie pentru statele membre cărora li se adresează, și cu siguranță va fi adresată tuturor statelor membre). Și donno, sunt zile ca asta în care mi se pare ok. Singuri nu știu câte din statele astea membre ar fi adoptat o lege în sensul ăsta în 2018. România cel puțin mă îndoiesc profund, părem a avea alte priorități. So there. Nu e deloc ce scriu de obicei pe aici, dar chiar am vrut să. Stop buying those fucking plastics. Please? 😀

IMG_2968

 

Reclame

O jucărie

Standard

Primesc uneori, da, nu des, doar uneori, invitații să merg la, să vorbesc despre, să încerc asta, aia șamd. Le ignor. Nici măcar nu mă obosesc să răspund dacă e formulat „îți oferim ….” „e o oportunitate unică…” pentru că nu am cerut nimic, nici măcar o oportunitate fie ea unică sau multiplă și singura chestie pe care mi-o aduce blogul ăsta, și fix așa vreau să rămână, e puțină sănătate mintală.

Dar Maria, joi, a scris altfel. A spus că ne invită și că nu trebuie să facem nimic, doar ne invită.

Ok, era un atelier pentru copii așa că i-am zis că îi spun Sarei și dacă ea e de acord, venim (cu condiția să plătim ca orice altă persoană). Eram 99% sigură că o să zică nu, after all presupunea, hold your breath, să iasă din casă în o zi ploioasă. The horror.

Mbut I was wrong. A zis da și chiar a mers :).

Invitația era pentru un atelier unde Sara putea să își facă singură o jucărie.

Andreea a întrebt-o cum o cheamă și Sara s-a ascuns în piciorul meu.

Hmmm, am zis. Sînziana te cheamă? Nuuuu a râs.

Nu-mi spune că te cheamă tot Andreea. Nuuuuu.

Oana? Chicote.

Gabi? Arabela? Maria? Simona? Ana? Florina?

Nuuuu?

Hm, te cheamă cumva S …A….R…A?

Daaaaaaaaaa râde, și Andreea spune ok Sara, hai să ne alegem o jucărie.

Bineînțeles că a ales un brad că doar deh, vine Paștele (erau niște pisici adorabile, data viitoare fac și eu una).

Și cam atât a fost, i-a luat Andreei fix 3 secunde să se împrietenească cu ea (e record absolut), dusă a fost și a lucrat la jucăria aia cam jumate de oră.

Eu m-am așezat pe un scaun și o doamnă blondă, cu un tatuaj frumos cu doi fluturi pe încheietura de la mâna stângă s-a așezat lângă mine. Începem să vorbim, mai degrabă ea, eu zâmbesc, întreb, și da, ascult :).

Cum v-a venit ideea asta?

-Ah, îmi spune, nouă ne trec 999 de idei prin cap, numai să avem timp să le facem pe toate. Cu tekoneko am participat și la un concurs internațional și am ieșit printre primii, ceea ce ne-a dat curaj să mergem mai departe, să credem în ideea asta.

Am văzut că aveți și o grădiniță?

Da, și îmi explică cu detalii unde e, iar eu mă străduiesc să par că înțeleg deși după 11 ani în București tot nu mă descurc fără hartă sau gps. Întorc discuția, am văzut că se pot cățăra acolo, că au tot felul de lucruri?

-Da, tot spațiul exterior e gândit de noi, cu rumeguș, cu multe lucruri pe care le-am văzut afară (merge des în SUA) și am vrut să le aduc aici.

Câți copii aveți?

-10 deocamdată, am deschis târziu în septembrie anul trecut. Grădinița poate acomoda 90 de copii, însă nu am vrea să depășim niciodată 60, ca să aibă spațiul suficient să se joace, să lucreze împreună, conceptul grădiniței se axează pe lucrul în grup [grădinița militează pentru administrarea echilibrată a tehnologiei, prin experimente și alte lucruri atractive; fac și atelier, o să mergem și noi pentru că Sara își dorește, plus că am cochetat și noi cu ideea și Sara a fost foarte încântată, remember Wall-e? :)].

Cum ați ales educatoarele? o întreb pentru că, pentru mine, nu e nimic mai important la o grădiniță.

Oftează.

-Foate greu, e foarte greu să găsești educatoarele potrivite, dar până la urmă am reușit. Am avut zeci de interviuri. Dacă aș putea le-aș angaja pe ele, îmi arată cele trei fete care lucrează cu copiii la jucării. Sunt de la Lazăr, sunt niște copii minunați, generația asta e minunată. I se umezesc ochii. Și băiatul meu a terminat Lazăr. Acum e în Olanda, la facultate (și eu mă gândesc cum dracu poate să aibă copil la facultate când pare doar cu câțiva ani mai mare ca mine).

Am încercat să nu îl duc acolo, el a fost la grădiniță particulară, apoi la școală particulară și voiam să fie fericit, nu mă interesa nu știu ce liceu, dar el a insistat, a spus mama, nu, vreau să am experiența asta, să am mulți colegi, să fiu așa. Și a intrat la Lazăr, apoi a încercat la Universitatea asta din Olanda și a intrat și acolo. Eu sunt divorțată de când avea 9 ani și am fost tot timpul o echipă, l-am implicat în toate deciziile, chiar dacă poate îi depășeau vârsta. L-am trimis în toate taberele posibile, așa a ajuns și afară în facultate. Prima oară când a fost la școala de vară în Londra nu m-a sunat o săptămână, eram disperată. Până la urmă am sunat un profesor de acolo și mi-a spus să nu-mi fac griji, a uitat să mă sune pentru că se distrează prea bine.

Ultimele propoziții mi le spune pe fugă, Sara a terminat bladul (sclipicios, sfinte sisoe) și mi-l aduce mândră. E ok să îi fac o poză pentru site? Sigur, răspund.

-Mă lași să îți fac o poză cu jucăria? o întreabă și pe Sara (și eu mă topesc că a întrebat-o și pe ea).

-Nu.

Răspunde categoric fii-mea. Prețul de  a avea o mamă fotograf.

Evident, nu intervin.

-Ok, dacă te răzgândești poți să îmi trimiți una de acasă.

Plecăm să își aleagă Sara (ok, și mă-sa) o carte (atelierul are loc la Diverta, până acum la Băneasa, dar am înțeles că o să se mute la Unirea).

Când ieșim din mall îmi dau seama că am uitat și să mă prezint, și să întreb cum o cheamă.

Dar e ok, e suficient să știu că am vorbit cu o doamnă frumoasă.

IMG_1010

 

 

Despre cărți la telefon

Standard

E luni. Prima zi după un concediu la mama dracu unde n-am avut nici măcar semnal (și n-aveți idee cât sper să rămână în continuare locul ăla așa). Mi-am luat o rochie roșie de duamnă pentru că am stat o lună doar în teniși și pantaloni (foarte) scurți. Și niște sandale din care mi se ițesc cele 2469 de zgârieturi pe care le-am acumulat între timp, în principal de la cules de mure. Petrec între 5 și 20 de minute holbându-mă cum arată un pix între degetele mele. Colegii mei zic că miroase a tristețe (ca să știți și voi că n-are cum să nu-ți placă de ei cu așa replici de dimineață, precafea). E greșit să te întorci la muncă.

Mă sună un număr.

O tanti.

E de la editura Litera.

Am un minut?

Am, pentru cărți, cum nu. Mă gândeam că cine știe ce sondaj face, și sunt sensibilă la oamenii care sună să facă sondaje că făceam și eu de-astea pentru un leu în plus când eram în facultate. Așa că am răbdare întotdeauna cu ei.

Ați fi interesată să beneficiați de o campanie de reduceri de 75%?

Wait wait wait wait wait.

Pe bune?

Băiatul ăla sau tanti aia care a autorizat campania asta de sunare a cumpărătorilor fideli (că înțeleg că de asta m-au selectat), s-a gândit pentru măcar o nanosecundă care mama mă-sii o fi profilul psihologic al cumpărătorilor lui?

Cam care ar fi șansele să fie niște persoane mai introvertite așa, care preferă să (ghici ce?) citească în loc să primească telefoane tip nuvrețioasiguraredeviață / suntdelabancășiamoofertăirezistibilă / ceamaibunăcremădelamareamoartăedisponibilăacumlaunsuperprețnumaipentrumine?

Iar modalitatea de formulare a întrebării + vocea mieroasă e ATÂT de insultătoare pentru inteligența mea că îmi vine să nu mai cumpăr niciodată cărți de la ei.

Uite primele 5 idei care mi-au venit în cap, in no time, chestii pe care mie mi-ar plăcea să le primesc/ să le găsesc ca să mă facă să cumpăr cărți pe veci dintr-un loc:

  1. Trimiteți-mi cinci/zece plicuri de cafea sau de ceai cu un bilețel atașat: Cafeaua/Ceaiul e aici. Cărțile te așteaptă la http://www.blablaoatevăr.ro. Cafea bună mă, că nouă, cititorilor ne place cafeaua bună. Lavaza sau Illy. Măcar.
  2. Faceți colțuri de citit cum a fost ăla din Cișmigiu. Puteți pune 50 de cărți, din care 10 musai pentru copii, cu niște hamacuri și panouri cu firma voastră cât de mari vreți. Garantat o să vă țin minte.
  3. Când cumpăr cărți de la voi trimiteți-mi și un extras dintr-o altă carte (din același gen cu cel din care am cumpărat), printat pe o hârtie drăguță. Dacă vreau să aflu restul poveștii, făceți-mi o ofertă bună la voi. Nu mai zic cum ar merge ideea asta la cărți pentru copii.
  4. VIP me. Tocmai ce mi s-a spus că toate femeile sunt attention hores. Când fac nuș, cumpărături de 1 milion/5/10 trimiteți-mi un card fain, haios. Pe care să scrie mare: Bookworm verificat sau ceva. Și cu el să am reduceri la cărțile care mă interesează pe mine. Că na, tanti aia de își pierde vremea sunându-mă ar putea în locul timpului ăluia pierdut să se uite la ce am comandat. Sau la contul meu de pe goodreads (ați putea să mă întrebați când mă autentific la voi pe site dacă am cont pe goodreads, ca să-mi trimiteți oferte personalizate).
  5. Faceți-mi un cadou frumos. De ziua mea. Tot așa, dacă am comandat de X lei în anul cu pricina. Nuș. O carte bună (nu rahaturile alea de le dă elefant cadou când comanzi). Un voucher de 20j de lei la o cafenea reader friendly (puteți să faceți parteneriate cu ei). Un CD cu muzică bună. Nu vă zgârciți, la naiba, fidelizați un bookworm. Pe termen lung, sunt o investiție. 😛

Între un telefon să vă piseze una la cap și oricare dintre cele de mai sus, voi ce-ați alege? Grrrrrr.

PS. Am avut noroc de cărți năucitoare vara asta, dar asta de mai jos e specială. De-aveți cumva o bucată de timp la dispoziție, și dacă n-ați citit-o deja, o recomand. Între timp eu o să mă mai uit din când în când la poză, poate mă hotărăsc care e copia și care e originalul.

PPS. Asta e articolul de era programat pentru vineri (dupa cum vedeti, tot cu draci era). Avertisement: intentionez sa o tin toata saptamana numai cu carti (prea mult trafic cu articolul asta cu educatia, ma simt ciudat ;)) )

IMG_1260

Cana

Standard

-Mi-am spart cana. Zilele mele la scârbici sunt mai triste, îi scriu lui A. (de la My Neverland).

Inițial spuneam că s-a spart cana, dar era complet lipsit de responsabilitate. Așa că am început să reformulez: am spart cana. Asta duce cu gândul că m-aș fi apucat să arunc cu ea prin birou, de draci, imagine despre mine care mă încântă, dar e falsă. Am împins-o din greșeală într-o dimineață (mă rog, a vreo zecea oară) și cana mea cu purcelușul roșu gras, coada arc și multe culori s-a spart.

-A. mă întreabă: Ce faci tu, în afară de a sparge căni?

-Mor de cald, parcă i-am zis. Și i-am mai zis că vreau o cană cu o mare și o lună și-un oraș și-o pisică. Sunt nebună? am mai întrebat-o.

A. a evitat cu eleganță problema facultăților mele mintale și a zis că daaaa, îmi face cana cu pisică.

Și peste câteva zile m-am trezit pe mail cu pozele astea două de mai jos (n-am ajuns încă în posesie).

Complet, dar complet a ignorat că eu voiam o cană și, după cum puteți vedea, mi-a făcut o poveste.

Așa că, de acum înainte, vreau nu vreau, cafelele mele au casă. Cu vise și felinar și spumă de mare. Cel mai mult îmi place că pisica însăși are o cană exact ca a mea.

Desigur, ăsta nu e un articol de recomandare, ci unul de mirare. De ce nu vă beți încă cafelele (sau hai, ceaiul, dacă sunteți niște persoane foarte foarte ciudate care preferă ceaiul cafelei) din cele mai magice căni din Univers? My Neverland e aici sau aici.

PS. În atenția colegilor de buro (și nu numai) da, îmi place cana, dar tot trebuie să beau tot ce-i în ea ca să puteți vorbi cu mine fără să vă înghit cu totul.

11830801_10153498016643664_1160274317_n 11850939_10153498016663664_487055315_n

 

Despre lucrurile care ne plac.

Standard

Nu scriu des posturi de recomandare. Scriu, da, când mă roagă un prieten, o să scriu întotdeauna pentru ei :). Am refuzat însă orice propunere de colaborare, invitații, chestii. Ba mint, am fost o dată invitată să țin o prezentare în calitate de blogger la ceva conferință de părințeală. După ce am întrebat de vreo 3 ori dacă sigur nu fac o confuzie de mă cheamă pe mine, m-am dus, de curioasă. M-am simțit complet aiurea, n-am eu ce vorbi mamelor, ce să spun, nu dau sfaturi pe blogul ăsta (și nici în viața reală 😉 ).
Însă ăstea de vă scriu azi, sunt chestii testate de mine, de Sara, de noi. Chestii în care avem încredere. Ordinea e pur aleatoare, și nici măcar nu cunosc pe toți oamenii din spatele acestor idei de afaceri :).
1. Cake Therapy

Sunt prajiturile Mariei și sunt delicioase. Atât. Credeți-mă, vă spune cineva care nu mănâncă dulciuri (nop, nu țin cură, doar nu simt nevoia să mănânc dulciuri, never did), sunt foarte bune. Maria are har la asta, chiar cred cu sinceritate că e vocația ei (sau una dintre ele). Așadar, pentru torturi, zile de naștere la buro, botezuri, nunți și alte paranghelii, o recomandăm cu drag.

2. Lilutesa

Am mai scris de foarte foarte multe ori cât de mult de plac nouă  hăinuțele Lilutesei. Sunt singurele hăinuțe care arată mai bine în realitate decât în poze (oricât de drăguțe ar fi pozele). Singurele la care am avut senzația asa. 🙂 Sunt foarte vesele, cu materiale naturale. Așa serioase sunt hăinuțele astea de copilași de la Zara&co, de-o plicticoșenie teribilă. Hăinuțele Lilutesa ne fac să zâmbim, de astea le cumpărăm.

3. Fairies’ Touch

Am descoperit zânele astea acum 2 ani, la un târg de Crăciun. Aveau atunci doar rochițe de raiat cu tematică de Crăciun, frumoase de pică. Ulterior, le-am redescoperit prin mama Anyei cu niște paltonașe bestiale.

4. Copilul Verde

Un curs/atelier unde copiii învață să mănânce sănătos. Cred că toți ne dorim asta pentru copiii noștri, iar eu, sincer, dacă aș avea o grădiniță, ăsta ar fi primul opțional pe care l-aș vrea. Doar la grădi Montessano îi găsiți :P. Și cred că atelierele alea mixte părinți copii care se anunțau într-o vreme ar fi printre puținele la care chiar aș vrea să merg.

Cadouri de decembrie

Standard

Cum am promis, lista cu ce avem în vedere pentru luna decembrie (atenție pentru bunicile/mătușicile/alți factori interesați care citesc blogul, aceasta nu este un wishlist! :))).  Lista e destul de lungă, nu i-am mai cumpărat jucării de la…ziua ei de nume (13 iulie), doar chestii consumabile (jocuri din alea de lipit/decupat/desenat plus plastilină) și bineînțeles, cărți :).

Sara își dorește de ziua ei ceainicul de mai jos, împreună cu un tort cu figurine (din Frozen, deși urăște desenele cu Frozen, mă pune să schimb dacă cumva apare vreo reclamă sau ceva pe la televizor), cum a avut Anya, pe care să le mănânce singură, cum le-a mâncat Anya :)) (Anya=verișoara ei cu 4 luni mai mare pe care Sara o adoră):

1. Ceainic cu Minnie (pentru că filmulețe pe youtube unde a văzut drăcia și pentru că îi place Mickey-deja am zis chestia asta de un milion de ori)

http://sarahonline.allshops.ro/produs/7447807/Minnie+Mouse+Ceainic.html

În plus, am vizitat recent site-ul omfal, unde am identificat mai multe chestii interesante (și mai sunt o grămadă :D):

2.  Joc construcție flori (pentru că e în faza de construit)

http://www.omfal.ro/en/cumpara/joc-constructie-flori-3620042

3.  Magneți (pentru că o fascinează, din păcate bile nu mai sunt pe stoc)

http://www.omfal.ro/en/cumpara/magnet-potcoava-6942233

http://www.omfal.ro/en/cumpara/bile-magnetice-3933275

4. Jocul cu sunete (cred că ar interesa-o, e și de atenție, și educativ).

http://www.omfal.ro/en/cumpara/bim-bom-3620801

5.  Joc logic (iar, pentru că ține de construit și pentru că e și un loc logic, și autocorector; nu îmi dau seama dacă e chiar pentru vârsta Sarei, descoperim)

http://www.omfal.ro/en/cumpara/joc-logic-de-stivuire-3621050

6. Joc autocorector

http://www.omfal.ro/en/cumpara/primul-meu-test-3620951

Sună tâmpit primul meu test, dar Sara a primit ceva similar (de la Timea cred) cu Oaky si i-a plăcut foarte mult, chestiile astea autocorectoare (gen MM) chiar prind la ea :).

7. Au diverse cărticele de activități (pentru că Sara e mega fan) ex.:

http://www.omfal.ro/en/cumpara/copiii-se-joaca-3621074

http://www.omfal.ro/en/cumpara/ne-distram-si-cumparam-3621140

8. Globul pământesc (am mai scris, pentru că Sara e în era geografiei). E mult mai frumos în realitate.

http://www.omfal.ro/en/cumpara/glob-pamantesc-6942425

9. Litere de scris (m-am uitat la ele, mi s-au părut interesante ca idee, dar am trecut peste; sunt cam scumpe și cred că se poate confecționa acasă, manual, ceva asemnănător, fără a arunca o grămadă de bani)

http://www.omfal.ro/en/cumpara/litere-scriere-7699808

10.  Sara are deja o păturică/plăpumică de aici (făcută special pentru ea, cu dimensiunile de care aveam nevoie și cu mult roooșu), îî place mult (e cu dinozauri), deci îi recomand.

http://www.kidsdecor.ro/.

Pfiu, gata, cam astea. Hai mai ziceți-mi și voi dacă ați mai văzut ceva. Show me the list! 🙂

IMG_0043

Despre funduri, haine care se curăță singure și mame nebune

Standard

Sper că-i mai știți pe bebepufulete, îs prin dreapta pe la blogroll. Au scutece din alea vesele și colorate care arată bestial în poze și nu numai :P. V-am mai povestit eu pe aici. Mai nou, au adus haine din lână merinos.

Lână asta merinos e o treabă super șmecheră. Pe scurt, e naturală, ține exact atât cât trebuie de cald (nici prea prea nici foarte foarte) în timp ce lasă pielea să respire (nu transpiră) și e incredibil de moale și de fină :).

Io de exemplu veșnic nu știu cum să o îmbrac pe fie-mea la grădi. Înăuntru e cald (chiar și în anotimpurile reci, că na, încălzire), afară e cancer. Sau pe vremea asta, cât de gros/subțire să o îmbrac când nici nu știu dacă azi e vară sau iarnă? Până la coadă, nici eu nu știu cum să ma îmbrac, când merg pe jos pana la buro îmi îngheață nasul și acolo leșin de cald. Nicicum nu-i bine.

A doua chestie e fundul. Lu’ fie-mea :D. Pentru noi e primul sezon rece fără scutec :D. Și Sara e genul care se așează (des) în mijlocul trotuarului cand plecăm de la grădi, pe bordură să se uite dupa bicicliști, prin iarbă în parc chit că-s sub 10 grade afară șamd. Când ajungem acasă, chiar dacă restul corpului e mok, fundul mi se pare tot timpul mai rece :)). Mi-ar plăcea să nu am problema asta.

Așa că eu una mă gândesc serios să investesc într-o pereche de nădragi din ăștia și o bluză/maieu pentru dedesubt. Am scris bine investesc, nu sunt cele mai ieftine chestii pe care le-am văzut 😀 (aici intervine partea cu mame nebune, cred că toți soții noștri ar fi de acord că suntem destul de duse dacă dăm atât pe o pereche de budigăi :D). Pe de altă parte se curăță singure (da, ați citit bine), așa că aș putea să i le dau pe repeat cât e la grădi și să fiu liniștită că nu îi e frig sau cald.

Bebepufulete dăruiește azi un voucher de reducere de 10%, dacă lăsați un comentariu (aici sau pe Facebook, nu contează) cu link pe site-ul lor ,la modelul care vă face cu ochiul. De-om fi mai mulți alegem cu random.org :).

IMG_2931