Arhive pe categorii: Shopping bebe

Big girls don’t cry

Standard

Şi mai ales asta care scrie. Nu plâng. Cred că în toată viaţa mea de adult m-a văzut o singură persoană plângând (nu număr depresia post-natală, am stabilit deja that was not me but an alien). Sara :). Şi m-a mai auzit una (mătuşa mea, de care vă mai povestesc) la telefon.  N-am plâns nici când mi-a trecut maşina peste picior nici când am simţit că mi se surpă pământul de sub picioare (nu o singură dată). Sau nu am plâns de faţă cu alţi oameni.

Şi în niciun caz nu aş plânge când asta se aşteaptă de la mine.

Hello, I’m the ultimate bitch here! ;))

Noroc că la piese de teatru e întuneric şi că citesc de obicei singură :P.

De 8 martie, cum v-am mai zis, ne-au chemat la grădi :). Şi mă întreabă prietena mea Scooby Doo la cafea: N-ai bocit? Că eu bocesc la astea.

Scooby Doo e simultan cea mai sensibiloasă dintre noi şi cea mai puternică cumva, nuş cum dracu face.

Băi, zic, când au cântat plozii şi astea am fost ok (oricum eram în lumea mea, super concentrată pe Sara, nici nu ştiu când ne-au făcut poze-în sfârşit avem şi noi două poze împreună), dar m-a pus fii-mea să îi citesc o carte.

Şi i-am citit-o. După poveştile cu Ariciul şi Iepuraşul, pe care încă le iubesc cu tot sufletul meu, asta mi-a pus capac. Rahatul mă-sii că mai erau mame pe lângă mine şi pe la sfârşit indiferent cât încercam să o controlez, vocea mă trăda, nemernica mică, şi tremura ca toţi dracii şi se frângea şi se piţigăia, bineînţeles că mi-au dat şi lacrimile.

Aşa că am zis să vă nenorocesc şi pe voi. Asta de mai jos e. 😀 E pentru copilaşi mai mici, aş zice 1 an-4 ani aşa, dar la dracu, tocmai vă zisei că mie mi-a plăcut la mă rog, nu mai zic câţi ani.

Nu aş vrea să vă povestesc despre ce e, dar este, da, despre magie. Despre felul de magie în care eu cred :).

So listen to me. Books and coffee, that I know. Ok, music too :P. Buy it. O să vă placă.

Ăăă mai puţin dacă sunteţi cumva unul din oamenii mei cei mai dragi de pe lume care au şi copii. Caz în care n-o cumpăraţi, că am comandat eu deja 3 exemplare, în cazul în care vă întrebaţi ce vor primi cadou de la mine de ziua lor de naştere 😀

 

25673663825_107f489db1_z

 

O jucărie

Standard

Primesc uneori, da, nu des, doar uneori, invitații să merg la, să vorbesc despre, să încerc asta, aia șamd. Le ignor. Nici măcar nu mă obosesc să răspund dacă e formulat „îți oferim ….” „e o oportunitate unică…” pentru că nu am cerut nimic, nici măcar o oportunitate fie ea unică sau multiplă și singura chestie pe care mi-o aduce blogul ăsta, și fix așa vreau să rămână, e puțină sănătate mintală.

Dar Maria, joi, a scris altfel. A spus că ne invită și că nu trebuie să facem nimic, doar ne invită.

Ok, era un atelier pentru copii așa că i-am zis că îi spun Sarei și dacă ea e de acord, venim (cu condiția să plătim ca orice altă persoană). Eram 99% sigură că o să zică nu, after all presupunea, hold your breath, să iasă din casă în o zi ploioasă. The horror.

Mbut I was wrong. A zis da și chiar a mers :).

Invitația era pentru un atelier unde Sara putea să își facă singură o jucărie.

Andreea a întrebt-o cum o cheamă și Sara s-a ascuns în piciorul meu.

Hmmm, am zis. Sînziana te cheamă? Nuuuu a râs.

Nu-mi spune că te cheamă tot Andreea. Nuuuuu.

Oana? Chicote.

Gabi? Arabela? Maria? Simona? Ana? Florina?

Nuuuu?

Hm, te cheamă cumva S …A….R…A?

Daaaaaaaaaa râde, și Andreea spune ok Sara, hai să ne alegem o jucărie.

Bineînțeles că a ales un brad că doar deh, vine Paștele (erau niște pisici adorabile, data viitoare fac și eu una).

Și cam atât a fost, i-a luat Andreei fix 3 secunde să se împrietenească cu ea (e record absolut), dusă a fost și a lucrat la jucăria aia cam jumate de oră.

Eu m-am așezat pe un scaun și o doamnă blondă, cu un tatuaj frumos cu doi fluturi pe încheietura de la mâna stângă s-a așezat lângă mine. Începem să vorbim, mai degrabă ea, eu zâmbesc, întreb, și da, ascult :).

Cum v-a venit ideea asta?

-Ah, îmi spune, nouă ne trec 999 de idei prin cap, numai să avem timp să le facem pe toate. Cu tekoneko am participat și la un concurs internațional și am ieșit printre primii, ceea ce ne-a dat curaj să mergem mai departe, să credem în ideea asta.

Am văzut că aveți și o grădiniță?

Da, și îmi explică cu detalii unde e, iar eu mă străduiesc să par că înțeleg deși după 11 ani în București tot nu mă descurc fără hartă sau gps. Întorc discuția, am văzut că se pot cățăra acolo, că au tot felul de lucruri?

-Da, tot spațiul exterior e gândit de noi, cu rumeguș, cu multe lucruri pe care le-am văzut afară (merge des în SUA) și am vrut să le aduc aici.

Câți copii aveți?

-10 deocamdată, am deschis târziu în septembrie anul trecut. Grădinița poate acomoda 90 de copii, însă nu am vrea să depășim niciodată 60, ca să aibă spațiul suficient să se joace, să lucreze împreună, conceptul grădiniței se axează pe lucrul în grup [grădinița militează pentru administrarea echilibrată a tehnologiei, prin experimente și alte lucruri atractive; fac și atelier, o să mergem și noi pentru că Sara își dorește, plus că am cochetat și noi cu ideea și Sara a fost foarte încântată, remember Wall-e? :)].

Cum ați ales educatoarele? o întreb pentru că, pentru mine, nu e nimic mai important la o grădiniță.

Oftează.

-Foate greu, e foarte greu să găsești educatoarele potrivite, dar până la urmă am reușit. Am avut zeci de interviuri. Dacă aș putea le-aș angaja pe ele, îmi arată cele trei fete care lucrează cu copiii la jucării. Sunt de la Lazăr, sunt niște copii minunați, generația asta e minunată. I se umezesc ochii. Și băiatul meu a terminat Lazăr. Acum e în Olanda, la facultate (și eu mă gândesc cum dracu poate să aibă copil la facultate când pare doar cu câțiva ani mai mare ca mine).

Am încercat să nu îl duc acolo, el a fost la grădiniță particulară, apoi la școală particulară și voiam să fie fericit, nu mă interesa nu știu ce liceu, dar el a insistat, a spus mama, nu, vreau să am experiența asta, să am mulți colegi, să fiu așa. Și a intrat la Lazăr, apoi a încercat la Universitatea asta din Olanda și a intrat și acolo. Eu sunt divorțată de când avea 9 ani și am fost tot timpul o echipă, l-am implicat în toate deciziile, chiar dacă poate îi depășeau vârsta. L-am trimis în toate taberele posibile, așa a ajuns și afară în facultate. Prima oară când a fost la școala de vară în Londra nu m-a sunat o săptămână, eram disperată. Până la urmă am sunat un profesor de acolo și mi-a spus să nu-mi fac griji, a uitat să mă sune pentru că se distrează prea bine.

Ultimele propoziții mi le spune pe fugă, Sara a terminat bladul (sclipicios, sfinte sisoe) și mi-l aduce mândră. E ok să îi fac o poză pentru site? Sigur, răspund.

-Mă lași să îți fac o poză cu jucăria? o întreabă și pe Sara (și eu mă topesc că a întrebat-o și pe ea).

-Nu.

Răspunde categoric fii-mea. Prețul de  a avea o mamă fotograf.

Evident, nu intervin.

-Ok, dacă te răzgândești poți să îmi trimiți una de acasă.

Plecăm să își aleagă Sara (ok, și mă-sa) o carte (atelierul are loc la Diverta, până acum la Băneasa, dar am înțeles că o să se mute la Unirea).

Când ieșim din mall îmi dau seama că am uitat și să mă prezint, și să întreb cum o cheamă.

Dar e ok, e suficient să știu că am vorbit cu o doamnă frumoasă.

IMG_1010

 

 

5 jucării deștepte

Standard

I’ve always been a sucker for smartness.

Always.

Și încă sunt. Cred că și Sara se aruncă-n neam :D. Cum altfel? 🙂

Așa că m-am gândit să vă arăt cele mai deștepte 5 jucării pe care le are Sara (jumate primite-foarte mulțumim, încă o dată, jumate văzute la alții, niciuna nu-i descoperită de mine). Îmi plac din o sumă de motive evidente pe care n-am de gând să la înșir acum, cred că vi le imaginați.

5. Furnicile.

index

Pe ăsta Sara l-a primit anul trecut prin iunie. E genul de joc la care participă și părinții, în speța de față eu. Dureză vreo 2 săptămâni până ajungi să prinzi efectiv furnicile (trebuie să crească plăntuțele ălea acolo).

4. IQ Splash

joc-iq-splash_2_fullsize

Sunt foarte multe jocuri Smart Games (nu numai pe Elefant). Si noi avem o tona, vi le recomand. Pe langa faptul ca ii plac Sarei, il tin ocupat si pe sotzoo ore intregi 😀 (serios, ajung la un grad de complexitate foarte ridicat). Asta e cel care ii place Sarei cel mai mult, dar sunt altele care par a fi mai potrivite pentru copii (cu pisicute, pinguini etc.).

3. Castelul

joc-camelot-junior_1_fullsize

Functioneaza asemanator cu cel de dinainte, trebuie sa aranjezi cuburile in asa fel incat printul sa ajunga la printesa. Sau invers, na. 🙂

2. Crystal Mining

41jKk5LDvyL._SX425_

Jocul ăsta a avut un mega succes la Sara. Primești un bloc de nisip în care sunt îngropate piete prețioase (mă rog, plastic colorat :D) și uneltele cu care sapi să le descoperi. Ore întregi se joacă cu chestia asta.

  1. Wall-E

index

Și preferatul nostru. Astă vară m-am chinuit juma de zi să montez drăcia asta (și după am simțit că pot să fac orice, comparativ temele la mate dintr-a 11-a erau floare la ureche) dar și când a fost gata Sara a fost extaziata, suntem amândouă încântate de Wall-E (destul de previzibil, știu, dar așa l-am botezat).

Show me yours if I show you mine? Serios, chiar sunt curioasa de altele asemanatoare/sau alte sugestii de jucarii 🙂

IMG_1597

O zi de vineri

Standard

O dimineață de vineri e a 5-a dimineață care începe așa:IMG-20150828-WA0001

Noroc că o duce sotzoo la grădi și nu eu, nu cred că aș rezista, părul meu ar fi mult mai alb decât e deja.

Apoi continuă cu mine planificând play-date-uri pentru Sara cu alți copii din bulă.

Și în timp ce fac asta mă pălește revelația că mi-e dor de mare. Și că vreau să o văd. Acum. Nu mai poate aștepta nici măcar o nanosecundă. Vreau. La. Mare. Acum. Așa că abandonez toate play date-urile și îl whătsăpesc pe sotzoo, pe la 2, să-l întreb dacă nu mergem, iar răspunsul vine aproape instant:

-Plecăm azi sau mâine?

Așa că povestea se termină, în mod ideal, la un mal de mare (neagră, că la alta n-am timp să ajung) atunci când apune soarele și răsare luna. E cel mai frumos moment din lume, când apune soarele stai acolo și te îmbeți cu el, nu te duci să umpli burdihanul (nu pot să pricep de ce pleacă lumea de pe plajă la apus, nu pot, zău). 🙂

Dacă vă apucă și pe voi de-astea de vreți acu la mare acu și altcândva nu, vă recomand hotelul White Lagoon, lângă Balchik, Bulgaria. Ajungi în 3 ore (cronometrat, de la ușa mea, la ușa lor) și e mega mega delicios (în sensul că m-am simțit ca-n Grecia și nu ca-n Bulgaria, tot stilul hotelului e așa, cu prețuri decente, camere mari și 2 plaje, una mai pentru copii, una mai pustie pentru mame nebune care înoată mult și, inclus :P, cea mai frumoasă lună de la malul mării din istoria lunilor de la malul mării-am fost de 3 ori în Balchik și de fiecare dată luna mea m-a așteptat, cuminte, mare și ireală 🙂 ). Hei, probabil că vă așteaptă și pe voi, chiar acum 😛

IMG_9270

Guest post: văru-miu vă spune că bărbații sunt porci, apoi încearcă să profite de voi ca un porc

Standard

Text scris de văru-miu:

”Salut, eu sunt vărul posesoarei paginii. Băiatul dur și nemilos (cu cine merită, oamenii răi, deh!), dar totuși sensibil și feminist, pe care l-ați… L-aaaați… L-ați lua în concediu cu familia, să vă citeze cu voce groasă din clasici și să vă spună povești cu stele cât e soțul plecat cu copilul la joacă.

Bărbații sunt niște porci. Serios. Sunt porci pentru că în general vă mint. Nu intru în detalii referitoare la motivele pentru care bărbații le mint pe femei, vi le puteți imagina și voi. Ei, eu nu mint. Așa că vă spun direct și sincer: nu știu nimic despre copii, deși mi-ar plăcea să am vreo doișpe. Nu neapărat cu aceeași persoană, nu vă speriați. Tot sincer și direct, scriu asta pentru un client al agenției de publicitate pe care mă străduiesc s-o ridic în slăvile advertisingului. Nu, vrea să vândă nimic, ci să dea ceva gratis. Ca să primiți chestiile gratis (niște pamperși mai speciali și niște jucărele, din ce-am înțeles), însă, trebuie să vă înscrieți undeva. Pe link-ul ăsta, mai exact http://buzzaar.eu/ro/pamperspants/survey?ref1476. Voi vă înscrieți cu nemiluita, eu îmi impresionez clientul și o să-mi dea mulți bani cu care nu o să vă scot în nici un caz în oraș, pentru că sunteți femei măritate*.

De ce ați face-o? Nu știu, poate pentru că am fost unul dintre puținii bărbați care v-au spus, fie și într-un text scurt pe Facebook, adevărul. Voi poate încă sunteți visătoare, dar eu mă pricep mai bine la bărbați. Dacă ați ști cât de puțini sunt ăia sinceri, zău că ălora ați încerca să le faceți toate mofturile, inclusiv să vă înscrieți pe site-uri dubioase ca să primiți mocangeli. Parol!

*dar niște mâncare chinezească la mine acasă pot comanda de ei. Și știți care e marea mea problemă cu mâncarea chinezească? Nu pot să comand doar pentru mine, pentru că doar cu o porție nu se face prețul de comandă minimă… IF YOU SEE WHAT I MEAN.”

Despre lucrurile care ne plac.

Standard

Nu scriu des posturi de recomandare. Scriu, da, când mă roagă un prieten, o să scriu întotdeauna pentru ei :). Am refuzat însă orice propunere de colaborare, invitații, chestii. Ba mint, am fost o dată invitată să țin o prezentare în calitate de blogger la ceva conferință de părințeală. După ce am întrebat de vreo 3 ori dacă sigur nu fac o confuzie de mă cheamă pe mine, m-am dus, de curioasă. M-am simțit complet aiurea, n-am eu ce vorbi mamelor, ce să spun, nu dau sfaturi pe blogul ăsta (și nici în viața reală 😉 ).
Însă ăstea de vă scriu azi, sunt chestii testate de mine, de Sara, de noi. Chestii în care avem încredere. Ordinea e pur aleatoare, și nici măcar nu cunosc pe toți oamenii din spatele acestor idei de afaceri :).
1. Cake Therapy

Sunt prajiturile Mariei și sunt delicioase. Atât. Credeți-mă, vă spune cineva care nu mănâncă dulciuri (nop, nu țin cură, doar nu simt nevoia să mănânc dulciuri, never did), sunt foarte bune. Maria are har la asta, chiar cred cu sinceritate că e vocația ei (sau una dintre ele). Așadar, pentru torturi, zile de naștere la buro, botezuri, nunți și alte paranghelii, o recomandăm cu drag.

2. Lilutesa

Am mai scris de foarte foarte multe ori cât de mult de plac nouă  hăinuțele Lilutesei. Sunt singurele hăinuțe care arată mai bine în realitate decât în poze (oricât de drăguțe ar fi pozele). Singurele la care am avut senzația asa. 🙂 Sunt foarte vesele, cu materiale naturale. Așa serioase sunt hăinuțele astea de copilași de la Zara&co, de-o plicticoșenie teribilă. Hăinuțele Lilutesa ne fac să zâmbim, de astea le cumpărăm.

3. Fairies’ Touch

Am descoperit zânele astea acum 2 ani, la un târg de Crăciun. Aveau atunci doar rochițe de raiat cu tematică de Crăciun, frumoase de pică. Ulterior, le-am redescoperit prin mama Anyei cu niște paltonașe bestiale.

4. Copilul Verde

Un curs/atelier unde copiii învață să mănânce sănătos. Cred că toți ne dorim asta pentru copiii noștri, iar eu, sincer, dacă aș avea o grădiniță, ăsta ar fi primul opțional pe care l-aș vrea. Doar la grădi Montessano îi găsiți :P. Și cred că atelierele alea mixte părinți copii care se anunțau într-o vreme ar fi printre puținele la care chiar aș vrea să merg.