Arhive pe categorii: Papa bun

Timpul trece

Standard

Aş vrea să anunţ, cu sinceritate, de la început, că e un articol în care o laud pe fii-mea. Musai să povestesc şi cum mă enervează uneori, să nu pară că doar o laud. O cam laud lately, nu? Adevărul e că pare un copil ok şi de asta o cam laud, dar nu e perfectă, doar aproape perfectă.

Aşa. Ce spuneam?

Da. Sarei îi place să gătească, parcă am mai declarat. E un mister pentru mine cum şi de unde a năvălit chestia asta peste noi, pentru că eu nu gătesc, tatăl nu găteşte, bunică-sa nu găteşte, nici unchi-so (văr-miu) şi părinţii lui, taică-miu se dă bucătar în ultimii ani, dar mie şi Sarei nu ne prea place oricum ce face că inundă mâncarea în condimente şi noi suntem doar două ţărănci. Deci nimeni nu găteşte. Nimeni.

Nu am nici cea mai vagă idee de unde i-a căşunat cu gătitul, că nu o plantam la TV la Master Chef când era mică.

Nu vă imaginaţi că face sos hollandaise sau berbecuţ în crustă de ierburi (am  nimerit-o cu berbecuţul?) că nu face.

Îi place în general să facă biscuiţi, saleuri (nici astea nuş sigur dacă aşa se numesc, beţe din alea cu carbohidraţi :D), brioşe şi mai nou tort. M-a pus și pe mine să îi fac un tort când era mai mică și vă jur că a ieșit cea mai reușită imitație de balegă de cal din toate operele existente. Sara e drăguță și zice că era gustoasă, dar probabil pentru că zahăr și plozi. O balegă nu poate fi gustoasă. Never.

În weekend am făcut tort împreună. Şi când spun împreună vreau să spun mai precis că Sara a făcut tort iau eu i-am stricat tortul.

So cu reţetele de pe net Sara a făcut blatul şi crema. De la α la ω, adică de la spartul oălelor la bătutul cremei până îşi dubla volumul şi şi-o putea turna în cap.

Eu am stricat tortul (şi mă ceartă de numa de atunci, în absolut fiecare zi), pentru că unica mea sarcină a fost să fac siropul, cel cu coajă de lămâie. Care coajă de lămîie a rămas în sirop pencă eu am uitat să îl strecor la final. Ok, nu chiar am uitat să îl strecor, nu mi-a trecut prin cap să îl strecor. Şi când Sara l-a gustat şi a dat de bucăţele de coajă de lămâie a zis că this is unacceptable, că am stricat tot şi that was that. N-a mai mâncat. Exigentă frate, când reiau ăştia emisiunea la Proteveu o trimit în locul ăluia slab şi rău.

On the bright side, am adus tortul la birou şi colegii l-au păpat pe tot. Cică a fost bun.

Cu tot cu coji mama, ai auzit, daaa?

So. Timpul trece, dragostea (pentru gătit) rezistă. 🙂 Ba pare chiar să crească. 😛

Poze din 2015 şi 2018. Deşi cred că pe la 3 ani s-a apucat, dar abia la 5 am pozat-o prima oară şi acum iar, la aproape 8 ani.

IMG_8397-210498537_553959811406026_4243509132379794304_o

Reclame

Copilul Verde

Standard

Puhuhu nus cum sa incep sa povestesc despre Copilul Verde si Luminita (cum ii spune Sara, asa imi vine si mie sa ii spun desi nu o cunosc si de fel folosesc pluralul de politete in conditiile astea).

Copilul Verde e un optional la Gradinita Montessano, unde merge Sara, am mai tot share-uit eu poze pe Facebook.

Si ideea e ca mi se pare o chestie super mega geniala si nici nu stiu cum sa povestesc exact cat mi se pare de geniala fara sa pic intr-un patetism din asta mamicesc.

Hai ca o iau pe ocolite :))

Am fost in minivacanta de Rusalii la o pensiune pe langa Ocnele Mari (sa mearga Sara la salina-you know, polipi stuff). Mai era impreuna cu noi o familie pe care nu o cunosteam, cu un baietel de vreo 3/4 ani. Si na, bucataria comuna. Ai nostri faceau gratar. Eu coordonator salata :)) (ca na, ce sa faca femeile la gratar :P). Si sa o tin pe fie-mea ocupata ca se tot impedica in picioarele masterchefilor. Si cum ma pregateam sa tai rosii castraveti si alte chestiuni tipic salatitesti zic ia sa le tai eu pe masa copiilor sa tin maimutele ocupate. Mi-am mutat ustensilele, Sara a venit sa isi bage manutele in ce taiam eu acolo (vesnic imi mananca jumate din ingrediente crude, inainte sa ajunga in salata/ciorba/ce mosmondesc eu acolo). Si am inceput sa spun o poveste (adaptare dupa Balul Florilor). Na, la mine au fost Doamna Rosie si Domnul Castravete personajele principale. Chestia e ca fie-mea, fomista cum e, cum taiam ceva, imi cerea. Si cum venise si baietelul celeilalte familii sa asculte povestea taiam jumate pentru Sara jumate pentru el. Si basculau astia de se bateau turcii la gura lor, m-au lasat practic fara salata, ceea ce desigur, mi s-a parut tare dragut. Chestia pe care voiam sa o povestesc e ca in timpul asta mamica baietelului ii face poze cum manca legume sa le trimita la bunici (apparently copilul nu prea se omora cu ele si asta era ceva eveniment). Adica cumva, daca le oferi ocazia, copiii vor manca sanatos. Pur si simplu din obisnuinta sau poate din comoditate avem tendinta sa nu o facem.

Ei bine, Copilul Verde e povestea de mai sus ori zece :)).

Adica ea asta face, dar in timp ce creaza cele mai minunate peisaje ever din fructe si legume. Si astia micii is ca termitele cand vine ea, pur si simplu nu e macar un copil care sa nu devoreze ce e in farfurie. Sarei i se lumineaza pur si simplu privirea cand ii zic ca maine e joi si vine Luminita :). Masa spectacol, cine a zis ca trebuie sa stam in liniste la masa? La masa mancam, ne distram, si ne simtim bine. Am totala alergie daca spune cuiva unui copil sa stea linistit, cuminte, sau sa faca liniste. Lasa naiba ca o sa stea linistit in viata de o sa-i iasa pe nas, sa-i lasam frate sa rada si sa se scalambaie si sa se joace ca nu-s la buro.

Chiar cred ca depinde de noi ce si cum mananca copiii nostri. Nu sunt la fel de obsedata ca M. (M. care e una din cofondatoarele Montessano, de asta zic de ea) 😛 de hrana sanatoasa, adica chiar nu mi se pare o tragedie daca mananca fie-mea o data pe luna nu stiu, inghetata sau ceva. Plus ca mergem saptamanal la pizza, e placerea  noastra si nu as renunta la ea pentru nimic in lume :). Insa vreau ca Sara sa manance diversificat si sanatos ca regula generala. Asa am hranit-o si eu (legume la abur pana la 2 ani in fiecare zi la masa de pranz) si cred ca e bine pentru sanatatea ei sa manance asa.

Si chiar nu tine de fonduri atat de mult, adica ok, nu legume bio, dar sa dai legume in loc de paine cu unt parca se poate, nu?

Imi mai place de ea dintr-un alt motiv. Bai pare normala. Eu cred ca oamenii normai la cap nu mai sunt asa multi. Serios. Lumea crede multe prostii these days. E foarte categorica, foarte rastita, foarte…extremista, intr-una ori alta. A fost colega mea Ana la seminarul ei vineri la gradi (eu eram la nunta de mai jos, altfel probabil ar fi fost singurul seminar la care as fi mers-urasc seminariile 😉 ) si a ramas placut impresionata, pentru ca nu emitea axiome: ex.: nu mancati zahar, ci explica doar ce se poate intampla in organism cand mananci zahar :). Daca blogosfera mamiceasca ar avea mai multe persoane asa si mai putini guru care vorbesc fara vreo baza stiintifica cred ca noi toti cei ce ne dam pe net, am avea copii mai sanatosi si mai fericiti.

Asadar, am vrut sa scriu de ea, ca sa nu mai zic doar de rele :)). Chiar sper sa aiba mega succes si sa devina nu stiu, o chestie nationala, sa-si deschida filiale in toata tara. Si sa reuseasca sa ramana la fel de placuta de copii, ca pana la urma asta e ceea ce spune daca are sau nu succes :).

62517_336201676528554_2224111824102197885_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

http://www.copilulverde.ro/

Zaharul

Standard

Cam de cand am inceput eu sa ma dau pe net in lumea mamiceasca era invazie de articole cu zaharul. Cum e invazie acum cu vaccinurile, ei bine, acu’ vreo 2 ani era cu zaharul. Bine, si acum e, dar vaccinurile is mai la moda 😀 (da, tot cred ca ar trebui sa cititi articolul asta inainte sa va hotarati daca vaccinati au ba).

Zaharul facea de toate: fura vitamine, dadea viroze, chiar cancer. Zilele astea e la moda familia aia care n-a mai mancat zahar un an si cica a facut raceli mai usoare. Fara sa fiu doctor sau cercetator, cu mintea mea blonda si odihnita ma intreb care o fi relevanta acestui experiment raportat la populatia globului. Tind sa cred ca spre 0.

Ma rog, noroc cu familia asta ca am dat de un articol referitor la cea mai noua recomandare OMS pe subiect (am verificat si acum juma de an sau gen si era sa nu mananci zahar mult ca faci carii si te-ngrasi).

Asadar,

1. OMS a sesizat ca e o panica mondiala cu zaharul ca toata lumea e ingrijorata ca toate bolile non-transmisibile de la el vin.

2. Recomandarea in vigoare a OMS e din 2002 si zice sa limitezi zaharul la 10%, altfel poti face carii si da in obezitate.

3. Taman ce s-a incheiat consultarea publica pe noua recomandare: tot maxim 10%, altfel poti face carii si obezitate, dar recomandabil ar fi pe la 5%.

Asa, acuma concentrilo:

The suggested limits on intake of sugars in the draft guideline apply to all monosaccharides (such as glucose, fructose) and disaccharides (such as sucrose or table sugar) that are added to food by the manufacturer, the cook or the consumer, as well as sugars that are naturally present in honey, syrups, fruit juices and fruit concentrates.

In traducere, nu doar zaharul, ci toti induclitorii, fie ei naturali sau artificiali (si agavele, si artarul, di tati) is rele.

Adica baietii astia de la OMS nu zic ca zaharul e rau, ci, atentie, e FIX  LA FEL DE BUN SAU DE RAU CA ORICE ALT INDULCITOR.

Nu cum am dat eu iama in artar si agave la 6 luni ca Doamne fer sa dau la plod zahar. E fix tanda pe manda. Efectul negativ e similar, ideea e s-o lasam mai usor cu dulciurile, nu sa indulcim cu alte chestii in afara de zahar.

Ia ziceti, asa-i ca sunteti cu artaru-n camara, tot ca mine? 😛

IMG_9369

 

 

 

 

Zen sushi

Standard

Voi cum stati cu verii? Eu am vreo 2 de care stiu. Mai sunt si unii mai indepartati care ma haituiesc pe FB, dar refuz sa ii recunosc. Cu var’miu Andrei am copilarit, multe din amintirile mele se leaga de tampeniile facute impreuna. Si tot printre primele mele amintiri ever se numara plimbarea unui plod cu ochii cat cepele, imbracat in alb, intr-un carucior cu landou 🙂 (sunt 3 ani diferenta intre noi).

Var’miu a fost funny de cand il stiu. Pe alocuri nesimtit(or), dar still funny. Inca e asa. Si destept, am zis? Sau era suficient ca e var’miu sa va dati seama :-P. Well, si destept. Cand a terminat liceul oscila sa dea la Filosofie sau la Jurnalism. Eu una am militat pentru Jurnalism, ca scria deja la ziarul liceului si era cel mai haios ziar pe care il citisem ever. Cert e ca a dat la Jurnalism si inca ma mustra constiinta ca si eu l-am incurajat sa dea acolo, avand in vedere ca presa scrisa in Romania si peste tot in lume moare, si surprinzator, nu, nu se poate manca cu Like-uri pe Facebook.

Well, anyway, sa ai un var misto e cum imi imaginez eu ca e sa ai un frate fara chinul de a-ti lua castane in cap cand esti mica. Asa ca var’miu ma scoate la cate un film, la o atentie, o maslina.

Sambata seara m-a scos in lume, la lansarea restaurantului Zen sushi (Gheorghe Alexandrescu, 56). God, nu pot sa va explic ce sentiment de normalitate te paleste in moalele capului cand esti printre oameni care nu stiu ca ai un plod de 1 an jumate acasa, asa ca discutiile nu se invart doar in jurul acestui subiect.

Asadar, daca tot am fost, am zis sa va zic si voua de el, poate aveti chef sa evadati intr-o zi si sa mergeti in 2 la restaurant. Nu stiu cum stati voi cu mancarurile, dar eu daca n-am mai mancat before si nu seamana cu mancarea romaneasca, nu servesc. In luna de miere, in Asia, am facut foamea 2 saptamani, am trait cu pepene rosu. Din punctul meu de vedere, chestiile alea nu erau comestibile. La chinezesc mananc de vreo 5 ani acelasi fel de mancare de fiecare data. Pui dulce-acrisor, evident. Am incercat si altele, dar chiar nu-mi plac. Ei, aici am incercat ca nu aveam de ales, adica de aia mersesem, nu? In afara de caracatita care jur ca era aproape vie si a ajuns impachetata in servetel in poseta mea plic fancy trendy, restul era absolut comestibil, chiar bun. Si am baut si sake, moaaaaaaaaaa, ce curioasa eram, sake de orez si inca unul care nu stiu ce mai avea in el. Ceva gen bere meets tuica, uzo, bauturi de gen. A, sandramaua e micuta, e intr-o casa, si sa zic ca nu e mai mare decat apartamentul nostru. Neanea Padron e si bucatarul, asa ca mancarea e garantat buna (sa nu mai zic ca e al doilea restaurant, primul fiind in zona Tineretului si foarte apreciat de japonezii bucuresteni).

Voi cum stati cu mancatul? Mancati orice sau numai ce-a gatit mama acasa? Japonez, chinezesc, thai, indian? 😀

Varza calita cu afumatura.

Standard

In caz ca vi se pare ca scriu cele mai simple retete din lume, e foarte posibil. Dar le scriu si pentru mine. Pentru ca uit de la o gateala pana la alta cum se fac :D. Asa ca mi-e mai usor sa citesc aici decat sa o sun pe mama de fiecare data.

Bun, deci eu fac din un cotlet mai mare si ceva bacon ce gasesc prin casa. Se pun in oala cu o lingura de ulei si se fac inabusit la foc mic.

Cand sunt aproape gata, se adauga ceapa taiata marunt (ma rog, cat de marunt puteti).

Adaugati si condimente: foi de dafin, piper boabe, marar.

Intre timp, se taie varza si se freaca cu sare (se inmoaie asa).

Apoi puneti un strop de apa, juma de cescuta asa, si cate o mana de varza, sa se caleasca. Repetati pana terminati varza. Puteti adauga apa din cand in cand.

Adaugati sos de rosii si inca o canuta de apa si bagati la cuptor cam 20 de minute pana prinde culoarea specifica si se rumeneste.

Se papa cu mamaliguta proaspata si aburinda.

Pofta mare!

Tratoria Antico Dolo

Standard

Daca sunteti in zona Alba Iulia/Decebal/Calea Calarasi/Piata Muncii si nu stiti unde sa papati, aici va recomand (si la Decebal pentru cei mai chititi pe bucataria romaneasca).

Locul nu e aranjat extraordinar, mie una nu imi place, desi e cu muuuuult mov. 😀 Nu au scaune pentru copii, dar sunt foarte draguti si atenti cu ei.

Preturile sunt chiar micute, si mancarea e delicioasa (atentie insa la colesterol, pun cam mult ulei). Eu nu prea reusesc sa dovedesc o pizza, dar la ei o mananc pe toata fara sa clipesc (cea care poarta numele restaurantului e yummy), similar si pastele, delicioase. Tatal ganganiei a mancat si ceva vita preparata mai interesant asa, cu nus ce sos, s-a declarat multumit, dar mai bine manca pizza :D.

E cam tot timpul lume la ei, dar gasesti loc, nu e problema, si e destul de incapator.

Mancare: 😀

Servire: :D

Preturi: 😀

Child friendly:-

Restaurante Iberico

Standard

Deschis recent si asta, mai recent decat viitorul defunct (sper eu) Grill On. Era pustiu cand am fost noi, trist de pustiu.

E pe langa La mama de pe Delea Veche, la 2 pasi asa, pe stanga cum stai cu spatele la La mama, daca nu esti atent abia il vezi.

Locul e ok, mai frumos înauntru, aranjat chiar ok. Afara are cea mai ingusta terasa pe care am vazut-o in viata mea, abia a incaput gangania.

Eu am mancat pastrav, care a fost ok, sotul mixgrill de fructe de mare, de care s-a declarat multumit.Preturile ok.

Servirea foarte foarte ok (posibil si fiindca eram singurii de acolo, dar te mai uiti?). Am cerut mujdei (eu daca nu mananc mujdei la peste mai bine nu mananc) si, chiar daca nu era in meniu, mi-au facut oamenii.

Nici eu nu au scaune de boraci, dar chelnerita s-a conversat cu Sara so…thumbs up.

Mancare: 🙂

Servire: 😀

Preturi: –

Child friendly:-