Arhive pe categorii: Musafiri

Musafiri-Episodul 2: Alexandra

Standard

Cred că Alexandra a dat prima de mine, chiar, nu te-am întrebat niciodată asta, cum naiba ai ajuns pe blogul meu, că am grijă să îi fac zero publicitate.

Alexandra scrie povești, e jumătate din Mame de poveste, publică în revista Fabulafia și s-a mutat recent în Timișoara cu familia, după ce a trăit o perioadă în Grecia. Al ei și blogul https://ouzoland.com/

Știam că scrie Mame de Poveste, și deși îl iubesc pe Cesuleț Timpulescu, am hotărât că  îmi place de ea când a zis că a știut că soțul ei e ZĂOAN când a aflat cartea lui preferată.

Am întârziat o leacă pentru că am fost cam nemulțumită de cum a ieșit conversația pe Skype, se aude cam prost 😦 și a fost greu pentru că eram amandouă muci de oboseală în săptămâna cu pricina, plus că e imposibil să ai o discuție fluentă cu lagul de la sunet (hence the constant dumb look on my face). Dar ne-am încăpățânat amândouă să ne vedem față în față și să nu fie doar audio (ceea ce mi-a plăcut, e fain să vezi ochii omului pe care îl asculți).

Deci, azi despre:

-Mame de Poveste

-Fabulafia

-Grecia și cum e să trăriești pe-un mal de mare și-apoi să te muți în Timișoara

-Sara care urlă ca din gură de șarpe că i-am mutat în coșul albastru jumate din foiletonul pe care îl compunea la acel moment (a ajuns la povești de 100 pagini plus, I kid u not, am sufrageria îngropată în manuscrise)

-copii, educatoare, acomodare, limbi stăine

-cărți și proiecte viitoare

și încă câteva.

Data viitoare, pentru că musai a fi o dată viitoare, amândouă am mai fi stat o noapte să povestim, cu calitate audio mai bună 🙂

Musafiri-Episodul 1: Magda

Standard

Ok, scriu direct că nu prea ştiu altfel.

Blogul ăsta e pe aici de câţiva ani. Deşi cred că mă schimb constant, şi uitându-mă în spate, am câteva articole în care nu mă recunosc, overall îs doar una, în general cam aceeaşi.

Şi mi se părea că spun acelaşi lucruri, aceleaşi idei, dar cu alte cuvinte. Ceea ce nu e deloc…mmm nuş cum să zic. Productiv îmi vine, da e un cuvând tâmpit.

So m-am hotărât să întreb oamenii dacă nu vor să vorbească cu mine. Dar chiar aşa, ca atare. Uneori facem lucrurile mai complicate decât sunt deja şi mi se pare o prostie.

Prima e Magda, pentru că e des pe aici prin prisma grădiniţei Montessano (nu e singura care se ocupă, dar pentru mine Monessano va însemna întotdeauna Magda).

Am apucat să vorbim vreo jumate de oră, dar mi s-a părut că am vorbit cam o fărmâmă din toate chestiile pe care voiam să le discut cu ea, deci o sa revenim.

În jumătatea de oră azi, avem despre:

-cum i-a căşunat Magdei să deschidă o grădiniţă

-de ce Montessori

-ce contează? pedagogia sau omul?

-alimentaţia sănătoasă

-relaţia grădiniţă părinte

şi încă câteva.

Sper să vă placă 🙂

PS. Magda e cea cu vocea frumoasă iar eu aia cu prune-n gură (a, şi Magda îmi zice veve-don’t ask).