Arhive pe categorii: Diversificare

Pufuleti si muzica

Standard

Sau monkey see monkey do.

Am descoperit ca fie-mea e melomana. Dupa ce m-a capiat pur si simplu cu toata pleiada de cantecele pentru copii (si inca imi canta prin casa un cantecel-cred ca e de la gradi-la care eu particip in mod constiincios dansandotopaind prin casa intr-un mod haotic dar foarte apreciat de fie-mea) acum a trecut la ale mele.

Imi amintesc vag cum atunci cand era mica prefera Beatles (cand eram dispusa sa incerc aproape orice sa o linisteasca, am incercat si muzica, doar de Beatles s-a lasat impresionata).

Acum asculta muzica cu mine, in masina, ca na, doar acolo ascultam si noi (acasa nu). V-am mai spus ca ma punea sa ii repet Comptine dúne autre ete. De pe CD-ul asta (ascult un CD la infinit pana ma plictiesc complet de el :D) ii place Major Lazer-Get Free si Michael Buble- Feeling Good. Ok, recunosc, sunt mandra de ea, n-are gusturi rele mai deloc. Protesteaza vehement cand schimb melodia, sau cand dau mai incet, iar daca cumva nu e pornita muzica cand pornim la drum imi atrage atentia.  :).

Asta din ciclul moa ce copil smecher am. Din ciclul help, sunt o mamica disperata! m-a zapacit cu pufuletii.

Da, i-am dat pufuleti. Ce poate fi atat de rau la pufuleti? Malai si sare, na. Mda. Problema e ca vrea DOAR pufuleti. Ieri dupa ce a venit de la gradi a mancat o punga intreaga si a mai baut doar lapte. Atat. N-am aflat inca reteta aia in care o conving rational ca nu poate sa manance o punga de pufuleti in loc de masa. Asa ca m-am gandit sa nu mai cumpar, pur si simplu. Pufuleti, biscuiti, covrigei. Sigur ca ea mananca bine la masa (cel putin in w.e), dar in timpul saptamanii are un apetit din asta nestavilit pentru rontaieli. Ai vostri mananca chestii din astea la modul exagerat? Si daca da, cum naiba ii opriti?

Ideea e ca ma gandeam ca e vina mea. Si ce muzica asculta, ca na, eu sunt DJ in masina dar si ce mancare mananca, ca daca nu imi venea stralucita idee sa ii dau pufuleti nu ajungeam aici. Sigur ca i-as fi luat oricum daca mi-ar fi cerut. Dar n-a cerut (si nici nu prea cere) i-am luat eu. Of.

Pufuleti? Muzica? Anyone?

IMG_3556

Pachet pentru nou-nascuti

Standard

De fiecare data cand mai naste cate o prietena care trece prin aceleasi socuri post nastere ca mine, petrec intre 15-30 de minte sa sap pe blog dupa chestii pe care le-am scris, pentru ca ce imi spun e in 99% din cazuri ce spuneam si eu pe aici, na, nimic nu e nou, inaintea mea sigur au scris altii. Asa ca azi trisez, pun link-uri catre toate articolele sa nu mai stau sa sap data viitoare. 😀

Orice completare e binevenita. Plus ca asta nu inseamna ca nu mai raspund la intrebari, dimpotriva, ma bucur daca pot ajuta cat de putin o „mamica disperata”, cum ma autocatalogam eu. Doar ca n-o sa vin eu niciodata din proprie initiativa sa dau sfaturi dupa nastere ca stiu ca sunteti bombardate :).

IMG_1408

Greva foamei

Standard

Aud destul de des de la mamicile din jurul meu ca nu le mai mananca copilul.

In general, raspunsul e: „De la dinti!”. True, poate fi de la dinti, ca nu e o fericire cand le ies (mai bagam si noi o tura btw), si multi chiar fac greva foamei saracii. Poate fi si daca sunt ractiti si ii doare gatul, poate fi o enterocolita, pot fi mai multe chestii si e bine sa verificati cu pediatrul daca greva foamei e insotita de alte simptome. In cazurile astea este important sa fie hidratati, asa ca daca beau lapte sunteti fericite, daca nu, incercati sa ii hidratati cum puteti.

Dar de obicei nu e. E doar greva foamei. Asa ca m-am gandit sa va spun ceva tips&tricks pentru convingerea plodului din dotare sa se hraneasca, altele decat bagarea fortata a linguritei cu mancare in gura, chestie care nu face pe termen lung decat sa va scada voua si lui numarul de neuroni si eventual firele de par albe din cap:

a) lasati-l pe el sa aleaga ce mananaca. da, clasicul BLW. Nu stiu de ce se zice ca e o chestie la moda these days. E adevarat ca vine la pachet cu AP, care chiar a devenit enervant de in voga (dar mai bine asta decat altele), dar e ceva extrem de normal.

Daca aveti insa in dotare un plod ca al meu care lua bucatelele si le arunca peste cap timp de vreo 6 luni (pana la 1 an), mai am si alte variante.

b) lasati-l sa bage mana in piure. Serios, nu glumesc. A mea o perioada de cateva luni nu manca daca nu testa intai cu degetelele ce e in castron. True, afla si masa si eventual si peretii de pe langa ce era acolo, dar stiti ce repede se sterg? N-am sa pricep veci de ce nu ii lasa parintii sa bage mainile in mancare. Refuz cu incapatanare sa cred ca ar fi cineva atat de putoare sa spuna ca din cauza mizeriei. Copilul se curata in 20s, mediul inconjurator in max 5 minute. Hainele se spala saptamanal (ma rog, la noi cel putin, feel free sa spalati de cate ori vreti, nu ma supar).

c) lasati-l sa manance din mancarea voastra. Copiii au tendinta sa imite ce fac adultii, intotdeauna sunt interesati de ce facem noi (da, de aia iubeste asa tare calcualtorul) si chestia asta cu mancarea functioneaza. Mananci si tu o perioada mancare sanatoasa si poti sa ii si multumesti ca poate mai dai jos cateva kg daca iesi din cartofi prajiti si ceafa la gratar. A mea de ex. nu manca ea, ma hranea pe mine. Si inca ma hraneste uneori. Eu ii dadeam ei sa pape, ea ma hranea pe mine. Ambele tratam problema cu maxim de seriozitate. Lingura si gura mea sunt mai mari decat ale ei, asa ca au fost antrenamentul perfect pentru mancatul singura, na ca ajungem la d)

d) lasati-i sa foloseasca lingurita. Nu, n-o sa invete brusc sa foloseasca furculita si cutitul intr-o zi cu soare, si nici n-are sens sa astepti pana atunci (ca uite ca ploua de 2 saptamani), invata treptat ca pe orice alt lucru, si le face placere. A mea mananca singura, v-am mai zis, de ceva vreme, mancarurile ce ii plac, pentru restul ma lasa pe mine sa ma distrez. Dar decat sa dati banii pe ceva jucarii ce „imbunatateasc coordonarea mana-ochi”, nu mai bine ii lasati sa manance singuri si scapati si de un eventual refuz de mancare?

Stiu ca pare common sense, dar nu e, multe mamici clean freak nu ii lasa sa manance singuri si pe urma se supara tot pe plod ca „nu e cuminte”. La noi masa e unul din momentele placute ale zilei. Ma rog, cand nu mancam in deplasare si cu siguranta nu atunci cand nu e in scaunul ei de masa, pentru asta astept inca retete (am un copil fixist, oare cu cine-o semana? :D).

Diversificarea

Standard

Groaza mi-a fost sa ma apuc sa scriu de asta, dar am promis ca scriu si na, m-am apucat intr-un final. Mi-era groaza pentru ca nu sunt in  niciun caz un exemplu de buna-practica, n-am avut un succes rasunator, am facut o tona de greseli, si ca de obicei Sara m-a adus pe „calea cea dreapta”, altfel cine stie unde eram.

Ne-am apucat de diversificare la fix 6 luni (daca ati mai citit blogul ati retinut ca sunt obsedata de punctualitate, precizie, calcul etc. :D). Cu suc de morcov si bucatele (pe care pana pe la 10 luni nu facea altceva decat sa le ia si sa le arunce la mama naiba, fara nici cea mai mica intentie de a le baga in bot, dar eu ii tot puneam pe masa, doar doar). Nu ajunsesem inca la Iulia (pediatra), dar era musai sa incep la 6 luni fix si asa citisem eu nu mai stiu pe unde ca se incepe. Inutil sa spun ca am varsat juma de suc pe jos, ma rog, copilul a mancat cateva lingurite, curioasa fiind. Apoi am ajuns la Iulia, care mi-a zis ca se incepe cu piure, nu cu suc. O sa scriu la final reguli generale.

Bun, am trecut la piure, din nu stiu ce motive gangania nu a mai fost asa receptiva. In ziua 3 tatal piticaniei m-a surprins in timp ce incercam sa ii var fortat o lingurita in bot. Mi se parea normal, nici nu-mi dadeam seama ca incerc sa o fortez, ca doar citisem ca e cea mai mare prostie. Cand mi-a zis el m-am blocat. M-am simtit ca ultimul om, WTF? A trecut el la aparate. Cred ca 10% din parul alb atunci i-a albit, Sara nu vroia sa deschida gura :)). Timp de 2 saptamani a papat numai cu spectacol, unul dintre noi facea acrobatii, dansa, canta, se prostea in toate felurile, celalalt vara lingurita cu mancare. Apoi cu jucariile. Da, recunosc, manca cu jucarii. Nu e o fericire, dar altfel nu vroia sa pape si nu prea stiam cum sa procedez. Nu e bine sa manance cu jucariile, mananca prea mult, ce nu le place, fiind distrasi. Ma rog, noi asa am mancat cred vreo 3 luni. :D.

Intr-o luna asa manca rezonabil legumele, peste 100 la o masa (pe vremea aia cantaream fiecare masa, da, face parte din farmecul zodiei). Dupa care am fost la munte in vacanta, si nu stiu ce nu i-a priit, ce nu i-a convenit, dar n-a mai vrut sa manance. Manca putin, cu greu, cu tot felul de spectacole, se mataia, si refuza categoric orice lingurita daca cineva indraznea sa o priveasca la masa. Eram cu nervii intinsi la maxim, urlam la cine apucam ca sa nu urlu la ea. Cu ea stateam calma, jumatate de ora, incercand sa o hranesc, cu tot felul de distractii. Manca cat vroia, nu o fortam, dar jumatate de ora stateam la masa. Apoi primea lapte. Habar n-am daca e ok cum am procedat, nu suna prea bine, dar asa am crezut eu ca ii explic ca la masa se mananca :). N-am idee daca a functionat, dupa inca o luna am fost la mare si acolo a inceput sa manance mai bine. Tot acolo a furat o enterocolita si a facut greva foamei o saptamana (ma rog, manca lapte :)). Dupa saptamana asta a mancat de a rupt, parca recupera timpul pierdut. Si de atunci tot asa bine papa. Ba chiar a avut o perioada cand ma ingrijoram ca mananca prea mult (am mai scris si pe blog, manca un ditai castronul si inca jumate si uneori mai bea si lapte). La 9 luni, dupa 3 luni de la inceperea diversificarii, a renuntat la lapte dupa mese. 2 saptamani am tot rugat-o cu lapte pana mi-a fost clar ca nu mai vrea. Da, pricep mai greu ce spune ea :D. Bine macar ca pricep pana la coada :D.

Inca ceva, n-am stat niciodata mai mult de 30 de minute la masa. Nici la inceput si nici acum, cand mananca mai incet unele chestii mai greu de mestecat. Dupa jumatate de ora deja nu mai e interesata de mancare, e plictisita, nu mai vrea.

V-am povestit toate astea ca sa stiti ca nu sunteti singurele care va enevati, alarmati, panicati ca nu mananca ganganiile. E normal, cred ca toate trecem prin asta. Nu e o solutie sa le dati cu biberonul, nu asta e rostul diversificarii. Ideea e sa invete sa manance solide cu lingurita, nu sa manance chestii solide transformate mai mult sau mai putin artificial in lichide cu biberonul.

Update ca mi-am mai adus aminte la masa: au tabieturi! A mea a avut o perioada in care nu manca decat daca baga mana in castron si acum nu mananca decat daca are lingurita ei. Anca imi spunea ca in tarile mai vestice si cu apa calda le spune chiar pediatrul sa le dea si beblusilor o lingurita. A, sa nu mai spun, o lunga perioada de timp, chiar si acum, Sara se stramba de ziceai ca nu e adevarat la prima lingurita, ziceai ca o otravesc. Cred ca era nemultumita ca nu avea gustul laptelui. Si o mamica draga mie si very AP (attachement parenting) imi spunea ca daca era in locul meu nu ii mai dadea a doua lingurita. Well…nici asta nu e asa bine, e important si sa fim perseverente, nici sa fortam copilul, no way, dar nici sa abandonam la primul esec :). Ah, da si fiti pregatite de 2 lucruri: A. Sa aruncati cantitati industriale de mancare! (e normal, NU trebuie sa termine tot din castron,  nu e CAINE!!!) si B Sa arunce el/ea cantitati industriale de mancare! Au o placere nebuna, si sincer pe mine ma distreaza, masa e un moment de distractie pentru amandoua nu de pedeapsa. Si chiar nu se strange asa greu dupa, in 5 minute e gata, si eu sunt taaaaaaaare lenesa 🙂

Ideea e sa nu fiti fixisti (ca mine :))). Nu incercati sa ii dati ciorba acrita cu bors pentru ca e preferata voastra, copilul poate avea alte preferinte. A mea de exemplu iubeste legumele verzi: spanac, brocoli. Ii place la nebunie si sfecla rosie. Eu nu pun gura pe asa ceva nici sa ma bati. Dar daca ei ii place de ce nu? Toate regulile sunt facute a fi adaptate copilului vostru, inclusiv cele de mai jos, dar cu cap. De exemplu daca micul monstru se repede sa va ia imbucatura din mana la 5 luni juma si sta destul de bine in fund singur, e semn ca ar fi gata sa inceapa diversificarea, nu e o crima ca nu asteptati pana la 6 luni, la fel cum nu e nicio problema daca incepeti la 7. Stiu multi copii care sunt hraniti majoritar cu lapte pana la 1 an si n-au avut nicio problema, pana la 1 an oricum laptele ar trebui sa fie alimentul principal, restul fiind adiacente. So, relax!

1. Se poate incepe cu fructe sau cu legume, dar piure, nu suc, sucul nu are cine stie ce valoare nutritiva. Nu are niciun sens sa le dati sucuri, sau ceaiuri. Nici eu nu beau ceai daca nu sunt bolnava (si nici atunci ca nu prea imi place). Daca le plac sucurile de fructe in loc de apa sigur, de ce nu , dar nu in loc de masa. Si neindulcite, zaharul e un mare hot de nutrienti si se recomanda introducerea lui cat mai tarziu, dupa 3 ani. Asa, ca mi-a adus pinko aminte, se incepe cu cereale daca copilul este mai slabut, daca este mai plinut,  nu e musai sa primeasca cereale, isi ia oricum ce are nevoie din fructe, legume si oua/carne.

2. Copilul primeste lapte dupa masa pana refuza.

3. Se trece la inlocuirea unei alte mese cand mananca masa deja inlocuita bine (nu mai vrea lapte dupa sau papa 2/300 gr). Hrana e pasata, la blender, dar copilul poate primi si bucatele, NU se ineaca, important e sa fie destul de moi sa le poata molfai el cu gingiile :). A mea manca cand avea doar 2 dinti pere moi si legume fierte (din mana mea, nu-i place sa pape singura). Cand copilul incepe sa manance bucatele (cand vrea el, nu e nicio graba) puteti incepe toate nebuniile de gateli cu chiftelute de legume si omlete la cuptor si ce le mai da prin cap, sunt o gramada de site-uri (recomand bebster si diversificare.ro :)).

4. Se introduc fructele/alimentele noi la distanta de 3 zile pentru a se observa diverse alergii.

5. Fructele cu P ajuta tranzitul, banana, marul copt au efect advers.

6. Puteti da fructele crude sau preparate termic, le prefer crude. Similar si cu legumele (cele care se preteaza).

7. Se incepe cu carne de pui, e mai usoara, sau curcan, vita, peste (se recomanda in general pestele mai usor, gen pastrav, salau si aproape de 1 an se merge si cu somon). Dupa 1 an merge orice carne, minus porc, ala mai asteapta.

8. Nu se dau alimente puternic alergene pana la 1 an (capsuni si fructe de padure, nuci, fructe de mare). Evident ca puteti incerca si mai devreme si sa nu aiba nimic dar e general acceptat ca e mai bine sa astepti pana la 1 an, nu vad nicio graba oricum.

9. Nu se da miere pana intr-un an din cauza botulismului. Nici albus de ou, doar galbenus.

10. Fara sare in primul an, am citit recomandari cu in primii 2 ani. Eu acum, in anul 2 ii dau sare doar din alimente care au deja (branza, cascaval), dar incerc sa nu ii pun eu in mancare. Suprasolicita rinichii. Nici porc pana la 2 ani, dar marturisesc ca nu stiu de ce, banuiesc ca e o carne mai grea. Iepure, miel, se pot da de la 1 an.

11. Se merge pe fructe de sezon, se incepe cu mere. Citricele si fructele exotice se lasa pe mai tarziu.

12. La legume incepem cu piure de morocovi (mai lung initial, mai consistent pe masura ce accepta), apoi se adauga legume noi: radacina de patrunjel, pastarnac, telina (desi am citit recent ca e destul de controversata, fiind alergena, oricum are un gust puternic, deci puneti putin), dovlecel, ardei gras, cartof, fasole verde, spanac (nu prea des, contine nitrati), brocoli, conopida (mai pe la 7 luni asa si vedeti cum le tolereaza, ca baloneaza). Initial faceti combinatii de 2/3 alimente sa vedeti ce ii place copilului, pe masura veti ajunge sa puneti cat mai multe. Daca nu ii place o leguma, fie ea si prima, nu i-o mai dati si incercati din nou peste o saptamana,  nu e absolut nicio tragedie daca nu mananca o leguma, belive it or not, copiii sunt si ei oameni, au si ei preferinte :D.  Ceapa, rosia, le-am facut la aburi cu celelalte, dar nu le-am mixat, de pe la 8 luni i le mixez, dar ei oricum nu i-au placut (prefera prazul :D). Apoi restul incet, incet, nu am gasit motive intemeiate sa nu intoroduci o anumita leguma pana la o varsta anume. Ah, sa nu uit, mai bine la abur decat fierte, isi pastreaza mai bine vitaminele (fie un babycook, noi il avem pe cel de la Philips, fie o oala cu o sita din Ikea cu 15 lei-sita zic). Sau la cuptor, evident. Dupa legume eu am introdus fructele, se incepe cu marul, apoi fructe de sezon (atentie, banana ar fi potential alergena, dar in rest merg pere, prune, caise, piersici, cirese, gutui, kiwi dupa un an, portocale si alte citrice dupa un an, sund acide rau). Dupa ce a papat si fructe binisor m-am intors la legume si am introdus carnea. Fructele e bine sa fie papate singure, dar eu recunosc ca la iaurt incalc regula pentru ca Sarei nu ii place simplu.  Care iaurt e a treia masa inlocuita, gustarea de seara, unde pot primi iaurt, mamaliga cu branza si iaurt/smantana, diverse budinci (=paste fierte, cu ou si branza si sirop de artar pus peste la cuptor, in loc de branza merg si fructe), cartofi copti cu smantana si branza, cartofi gratinati (combinati cu cartofi dulci, la cuptor cu cascaval pe deasupra-mai dupa 1 an asa). De la 1 an copilul mananca mancare normala, de adulti, adica un adult care mananca cat de cat sanatos, nu prajeli, nu mancare grasa, nu porc, si mai fara sare pana la 2 ani (conform ghidului UNICEF-eu  ii dau alimente care au sare in ele, nu le-am interzis, dar nu ii pun sare in mancare).

13. In general pediatrii spun niste aberatii, gen: o lingurita in prima zi, apoi 2, 5, 10, 100 de grame si se creste pana la cat vrea copilul. De te astepti ca intr-o saptamana sa haleasca tot bolul cu mancare. Si in realitate si un copil papacios cum e Sara a avut nevoie de vreo 2 luni sa se stabilizeze cu papatul, e adevarat ca la inceput manca mult, dar apoi a avut o perioada in care manca mai putin si tot asa :).

14. Diversificarea se incepe la 6 luni, INDIFERENT daca copilul este alaptat sau primeste lapte praf (conform OMS).

15. Nu cautati sa manance o cantitate standard, sunt copii care mananca 100 de grame si se satura, S. mananca 300 si tot nu ia in greutate cine stie ce :)).

Nu stiu cum naiba fac ca astea in care chiar zic cate ceva, ca si ala cu alaptatul ies serioase rau, zici ca e o lectie la scoala. Bleah! Oricum, astea de mai sus sunt informatii de 2012. Keep in mind ca peste 3 ani pot fi alte reguli, nu e ciudat, e normal, se descopera noi lucruri, nu insistati sa faceti intr-un fel doar ca asa a facut bunica/mamica/matusa/vecina si boracii lor turned out just fine. Gata, il public asa si mai corectez daca imi aduc aminte 🙂

Chestii utile/inutile in primul an

Standard

Am vazut pe un alt blog, si mi s-a parut o idee draguta.
Asadar, 5 chestii care mi s-au parut absolut dementiale si indispensabile pentru primul an de viata:
5.Oglinda de masina. Mi se intampla destul de des sa merg cu Sara prin oras, la mall, pe la terase vara, prin alte parcuri sa ne vedem cu alte mogaldete, si sunt tot timpul curioasa ce face in spate. Inainte sa o iau imi dadeam repede scaunul in spate cand prindeam rosu la semafor sa vad ce face gangania. E micuta dar merita fiecare banut. Ma rog, penny. Am dat vreo 3 lire pe ea :).


4. Masuta de infasat din Ikea. E si super ieftina si super super practica, o folosim si acum. Se umfla, si mai ales la inceput, cand ii mai apuca no 1 si no 2 la schimbat, e indispensabila. Dar eu si acum o pun pe S. in ea la schimbat, e locul ei, stie ca acolo o schimb, sta (relativ) cuminte pana terminam treaba.


3. Aparatul Philips.  E 2 in 1. steamer si blender, nu mai murdaresti 100 de alea. Prepararea mancarii dureaza 15 minute in medie, maxim 20 de minte (la carnea de vita de ex. care se face mai greu, la morcovi si alte legume mai tari). Il folosesc zilnic de juma de an. In Romania are un pret absolut nesimtit, dublu fata de Amazon. Nici pe Amazon nu e ieftin, dar sincera pentru cele mai lenese din fire, merita. Prefer sa stau cu Sara decat sa gatesc. Ok, true, prefer sa fac aproape orice altceva decat sa gatesc :D.
2. Leaganul. Nu va pun link ca in Romania are un pret horror (bine, si noi tot de aici l-am luat ca nu descoperisem Amazonul). Am mai povestit de el, pentru mine a fost o minune, a adormit-o pe Sara de la 2 luni jumate pana la 7 luni. As fi dat pe el si dublu daca imi spunea cineva ca asta o sa faca :).


1. Caruciorul.Nici aici nu pun link ca l-am gasit pe net cu 7 milioane mai scump decat am dat eu pe el acum 2 ani. Avem din asta, 3 in 1, adica are partea sport pentru dupa 6 luni, cand bebeloiul sta in fund, landou, pana la 6 luni in care copilul sta culcat si scoica, cu tot cu baza, in masina. Landoul noi l-am folosit zilnic pana la 6 luni si scoica o folosim si acum (merge pana la 13kg). Asta de-l avem noi a mers si la munte si la mare, e foarte rezistent, sunt multumita de el.

Si 5 chestii absolut inutile si pentru care inca ma injur ca am aruncat banii:

5. Jambierele. Mi se par cel putin la fel de inutile ca bluzele din lana cu maneca scurta. Nu ma intrebati de ce le-am luat, erau haioase si aveam eu in cap imaginea lui S. misunand in 4 labe cu ele. Doar ca nu ai cand sa le dai. Iarna oricum are pantalonasi, deci de ce i-as pune inca ceva, sau doar n-o sa-i pun doar alea si sa ramana cu fundul gol (adica in pampers) iar vara e prea cald, cred ca mi-as da 2 perechi de palme daca i-as da copilului jambiere prin casa la 30 de grade.

4. Termometrul de cadita. Aveam unul dragut, dar complet inutil, pana il puneam, pana lua temperatura, copilul urla (l-am folosit in primele saptamani cand Sara dormea tot timpul, cand nu dormea, vroia mancare, in nicun caz o baie), mai practic si mai precis era cotul.

3. Pompita de nas. Inainte de Sara asta mi se parea cel mai scarbos lucru legat de boraci, sa le scoti mucii din nas, batea si schimbatul de pampers, desigur, ajunsa mama nimic legat de prorpiul gandac nu mai pare scarbos (desi pentru restul populatiei este). Ei bine, in primele saptamani, ne chinuiam sa ii scoatem si anume mucii cu chestia de mai jos. Cheesus, ce ne mai enervam, ce mai transpiram, imobilizam copilul, sinistru, sincer :)). N-am reusit deloc si de atunci nici nu a mai fost nevie, sper sa nici nu mai fie :).

2. Biberoanele. Este adevarat, gravidele se prostesc. Alta explicatie logica pentru faptul ca nici macar nu mi-am pus intrebarea ce o sa fac cu biberoanele in cazul in care alaptez nu am. Da, alaptez si Sara nu bea nici ceai (nici nu e indicat), nici sucuri, nici chiar apa (pe asta oricum o bea cu canita cu cioc cand catadicseste). Asadar am luat 4 sau 6 nici nu mai stiu cate biberoane. Asa mi-a zis mie o prietena mamica care nu alapta si bineinteles ca m-am conformat. Si Philips Avent, desigur :D.

1. Incalzitorul de biberoane

Deci si daca as fi alimentat-o cu lapte praf asta tot ar fi fost o investitie proasta, am dat pe el cam 80 de RON (acum l-am gasit pe un site cu 200 de ron, sf!!!) si la fel de bine puteam sa pun un ibric pe aragaz. Singura diferenta e ca ala se baga in priza si are un bec care se aprinde cand e gata. Care gata il stabilesti tu intre 1 si 3. O prostie.

Mai sunt si unele chestii care ne-au fost inutile, marsupiul Chicco, dar daca mi-as fi ascultat primul instinct si as fi luat un wrap elastic de la Diana (sau o Manduca cum mi-as lua acum daca as avea un bebe mic) ar fi fost probabil una din cele mai utile chestii.

Concluzia? Asa cum ziceam cu Eve acum cateva zile, ce e inutil unuia ii e perfect util altuia. Asta e doar experienta mea, take it or leave it :).

Primul an

Standard

Nu sunt genul smiorcait.  Deloc. Plang extrem extrem, extrem de rar. De fapt nu plangeam mai deloc pana la fie-mea, si nici dupa prima luna n-am mai plans. Adica am plans doar prima luna de la baby blues, da am recuperat serios atunci. Sunt infipta si barbata, da?! E mult mai probabil sa urlu la tine si sa iti explic (argumentat, desigur :D) ca esti imbecil decat sa te mangai dragut pe crestetul capului si sa iti spun lasa, nu-i nimic. Dar toate, dupa cum spuneam, pana la fie-mea. Care face 1 an. Acu’ daca asta nu-i motiv de bocit sentimental nu mai stiu care e.

A fost un an greu, mai ales la inceput, dar si incredibil de frumos. N-as zice ca n-as schimba nimic. As schimba multe, la mine, la cum am reactionat eu. As schimba primele 3 saptamani din viata ei, care au fost pline de greseli de-ale mele si de chinuri pentru amandoua. Ea e perfecta, evident. 😀  Daca as fi stiut cand am nascut ce stiu acum eram si eu si Sara mult mai odihnite :)). Ca vesele si fericite suntem si acum :P.

Inainte sa nasc, citisem pe nenea Spock si pe mister Capraru (nu,  nu le-as recomanda nimanui, Spock hai ca mai are cateva ok, dar Capraru e chiar enervant de idiot uneori). Am citit cu atentie, nu asa pe diagonala. Dar sincer, pe o ureche intra, pe alta iese. Proaspata mamica, in mintea mea cea creata parentingul era cam asa: Sara va dormi in patutul ei, nu va sta in brate ca se obisnuieste (o certam pe maica-mea in primele zile ca o tinea in brate si se invata asa), voi alapta pana la maaaaaaaaaaaaxim 6 luni, asta daca voi avea lapte, daca nu, niciun stres, traiasca laptele praf, voi pleca in vacante doar cu sotul, incepand din vara, dar si iarna de Revelion si eventual in toamna intr-o capitala, iar Sara va ramane cu bunicii.

Cate din cele de mai sus s-au realizat? Dormitul in patul ei, si asta doar din vointa ei. Si sunt cu mult mai fericita ca e asa. Da, inca planuiesc vacante pentru la anul, dar ca si anul asta vom merge toti trei. Mi-e greu sa imi imaginez ca as sta fara ea o saptamana, in conditiile in care mi-e dor de ea daca stau plecata doua ore de acasa si in care am cosmaruri noaptea despre cum ma voi descurca in deplasari cand ma voi intoarce la buro:). Nu, nu sunt o mamica attachment parenting. Sunt o mamica LYB (Listen (to) Your Baby). Adica faci ce vrea gandacul, casti urechile mari la ce iti spune si aia prestezi. Mna, nu iese intotdeauna, dar nimeni nu-i perfect (in afara de Sara, asta am stabilit deja).

Sa le luam pe rand. In prima saptamana ajunsa cu viermele acasa, dormea mult non stop. Da, 24/7. Nu se trezea decat sa manance, apoi se culca la loc. Atunci nici masa nu dura mult, juma de ora maxim. Era mica si se satura cu putin. Apoi somn 2/3 ore. O boierie. Timp berechet ca eu sa ma odihnesc dupa operatia de cezariana. Teoretic.  Practic, cand am ajuns acasa am simtit ca cea mai mare responsabilitate din lume a picat ca o pleasca pe capul meu. Si ca eram singura in univers, nimeni nu putea impartasi cu mine responsabilitatea asta. Sotzoo si mama, care inainte de nastere imi imaginam eu ca ma vor ajuta cu toate, erau cel putin la fel de habarnisti ca si mine. Si si daca n-ar fi fost, tot n-ar fi facut nimic bine. De la baby blues, desigur :). Asadar, nu dormeam noaptea decat daca Cata (sotzoo) statea sa o vegheze. In rest, citeam si ma uitam la ea, sa nu pateasca ceva. Ziua nu dormeam, ca nu puteam, n-am putut de cand ma stiu, nici cand eram copil. Dupa o saptamana eram varza de oboseala. Varza. Abia pe la 2 luni am renuntat la vegheat. Nu pot sa va descriu starea  in care eram. In prima saptamana macar nu incepuse distractia cu colicile. Pe vremea aia primea si lapte praf, ca fusese mica la nastere si Iulia (pediatra) era stresata sa ia in greutate. A zis ca renuntam dupa o luna daca e totul ok. Am reuntat dupa 3 saptamani (cele mai grele si mai ingrozitoare, cu plansete de-ale Sarei la concurenta cu ma-sa), am sunat-o sa ii zic. A zis bine. Daca nu zicea bine o mancam. S. vomita de la completare, manca prea mult.  Pentru ca inainte dupa vomat i se facea iar foame, dar ar fi trebuit sa astept macar un pic intre lapte praf, si asa ca plangea tot timpul. Oribil :). Cam pe la 3 saptamani, dupa ce mi-am sunat toate prietenele mamici, din care doar una (Mursi) mi-a zis ce doream sa aud de fapt (sa renunt la lapte praf), am inceput sa o ascult pe Sara. Cand am trecut pe alaptat exclusiv ne-am linistit. Nu mai plangea. A fost greu si apoi, cu nopti nedormite si oboseala cronica, dar eram impacata ca sunt acolo pentru ea 100%, sentimentul ca incepusem sa fiu o mama buna era extrem de linistitor :D.

Sa ascult viermele e de departe cea mai desteapta decizie pe care am luat-o vreodata si chiar daca mai uit uneori, sper sa reusesc sa-mi trag rapid 2 perechi de palme si sa-mi revin.

Am fost atat de relaxata cand am inceput sa o alaptez exclusiv, cand vroia ea, la 5 minute sau la 5 ore, ca nici colicile nu m-au speriat. Nu ma intelegeti gresit, greu a fost, aveam momente cand ii spuneam tatalui piticaniei sa o ia si sa o arunce de pe balcon ca eu nu o mai suport (evident, nu vorbeam serios si el stia, dar tot se uita urat la mine :D). El o linistea. Nu stiu cum facea, magie. Eram nervoasa de multe ori si poate de asta. Atunci a inceput lunga calatorie in bratele noastre. A durat pana pe la 6/7 luni aproape non-stop si continua si acum, cand ne lasa gangania :). Cred ca de asta sunt colicile, nu legate de imaturitatea sistemului digetiv,  ci legate de o evantuala imaturitate a parintilor. Colicile sunt ca sa invete parintii sa tina copiii in brate. Pentru ca doar asa se linistesc si asa invata si parintii ca trebuie sa isi tina copiii aproape. Asadar, pana pe la 3 luni, Sara a locuit in bratele noastre. Asa manca, dormea, se juca. Vorbesc foarte serios. Zi si noapte, 24/7. Suna horror cred pentru cei care nu-s parinti, dar chiar nu e :)). Mancam pe rand, rar impreuna. Noaptea dormea la ea in patut, asa a vrut din prima zi, doar cand o supara tare stomacelul accepta sa doarma langa pe mine. Pe la 3 luni am luat un leagan. O minune. Minune minune minune! Sara statea in el si cate o ora, si mai si dormea uneori. Asadar, de la 3 la 6 luni a locuit in leagan,  in bratele nostre (la somnul de ora 7 pm doar asa dormea) si in patut (noaptea). La 3 luni am mutat-o la ea in camera. Credeam ca o sa fie un esec, ca o sa vrea inapoi la noi in camera, eram pregatiti amandoi sa o mutam cu tot cu pat. Aiurea! Cu noi dormea (si asa e si acum ) prost. O deranjau fosenetele noastre, plangea cand mai tusea Cata, pe scurt, da, la ea in camera, asta vroia. 3 luni a durat sa ma prind. Si ar mai fi durat mult si bine daca n-as fi avut eu programat sa o mut la 3 luni la ea in camera. Noroc ca totusi era programat (yes, zodia, strikes again). 😀  Bine, camera ei de somn, pentru ca nu sta decat noaptea acolo. In restul zilei, doar cu noi. 🙂

Pana cand a invatat sa stea singura in fund, statea la mine pe genunchi si ne uitam una in ochii celeilalte si vorbeam, cantam, povesteam, eu mai stateam pe net cu o mana, ma mai jucam cu ea, dar nu ne desparteam. Daca nu era la mine in brate era la sotzoo. Dar in brate.

Cand a inceput sa stea singura in fund, intre 6 si 7 luni, a descoperit lumea. Era fascinata de toate obiectele, sa le rontaie, sa le pipaie, sa le priveasca. Avea o cutie in care ii puneam jucarii si ea le analiza una cate una, din nou si din nou, zi dupa zi. Deja nu prea mai vroia in brate, vroia cu jucariile.

La 6 luni am inceput si cu mancarea, greu, dar nu ca la altii, Sara e un copil mancacios. Am mai povestit eu ca as fi vrut sa incerc BLW, dar ea n-a fost de acord, asa ca a mancat pasat. Si lapte completare. Pana la 9 luni. Cand a inceput sa refuze categoric si sistematic laptele dupa masa. Greu si asta, corpul meu era debusolat, ori mai fac lapte ori nu mai fac? A durat cam o luna pana sa priceapa ca Sara mai vrea lapte noaptea dar nu ziua :).

Acum, la 11 luni s-a apucat de mers in 4 labe. Dar nu ca alti copii, cu lovituri, cu pocnituri, cu plansete. Cand a hotarat sa mearga a facut-o perfect. In prima zi a facut 2 pasi. A doua zi mergea prin toata casa, peste praguri, chestii, trestii :)). Nu vrea inca sa mearga in picioare. Face niste pasi uriasi tinuta de maini. Gen man on the moon asa. La mine nu vroia sa mearga la inceput, doar la sotzoo :).  Ne iubeste pe amandoi in feluri diferite si face asadar chestii diferite cu fiecare. De exemplu, pe mine ma dragaleste, ma pupa des, ma ia inbrate si se lipeste de mine. Pe Cata nu prea, dar in schimb daca el pleaca, fuge dupa el prin toata casa si plange daca nu-l mai vede (mersul la baie a devenit o aventura :))), si se bucura mai mult cand vine acasa. True, eu nu prea „vin” acasa :)). In rest, am citit eu pe undeva ca la 1 an musai sa stie sa-si arate nasul (da, sunt convinsa ca e o prostie si ca nu e nicio tragedie daca nu-si arata nasul), dar am tot intrebat-o cateva zile unde e nasul unde e nasul. Acu’ saraca numai cand aude cuvantul nas intr-o propozitie isi duce mana la nas 😀 (spre ex. mama, ai impins elicopterul in nas).  Face pa, si uneori ne si spune Pa! impreuna cu gestul de rigoare, dar tot trebuie sa ne rugam uneori de ea daca nu are chef pana da din manuta, sunt convinsa ca bietul copil o face numai sa scapa de hai parinti nebuni :). Si mai face multe dar nu-mi vin acum, o data ce face ceva devine normal si uit ca de simpatica mi s-a parut prima oara. A, merge in genunchi, nu, nu in picioare, se ridica in genunchi ca noi avem mobila mai joasa, si merge asa pe langa masa, spre masa. Ma gandesc serios sa luam o masa mai inalta poate se ridica si-n picioare :)).

Nu stiu daca s-a inteles ca primul an a fost minunat. Asta cu explicatul e absolut imposibila. Nu sunt genul care sa isi bata prietenii la cap cu facutul de plozi, mai ales ca uram intrebarea pe vremea cand nu eram interesata de aspect. Uneori mai intreb prietenele care mi-au zis ca lucreaza la problema, dar si asta fac rar. Dar pe bune, cum sa le explic celor care nu au copii ce pierd? As fi putut fi perfect fericita pana la sfarsitul vietii fara Sara fara sa imi lipseasca absolut nimic, dar incomparabil de nefericita fata de ce e acum. 🙂 Ati priceput ceva? 😀

Recomandari bio de la o mama non-bio

Standard

Nu, nu sunt o mamica bio. Nu stramb din nas cand aud de Ariel si nu imi ies bube pe fata daca ma apropii la mai putin de 5 m de oua crescute din pui stresati. Infulec cu o pofta enorma KFC, McDonalds, nachos cu sos de branza si beau mai nou, din cand in cand, chiar cate o doza de cola. Inainte de venirea ganganiei, ridicam sceptic o spranceana cand sotzoo se apuca sa citeasca etichetele prin Carrefour in vedere eliminarii alimentelor cu E-uri.

Ei, de cand a venit piticania, abordarea s-a schimbat.

A inceput cu mancarea. Mancarea ei. Toate mamicile, sau ma rog, aproape toate, se chinuie sa procure mancarea plodului dintr-o sursa sanatoasa: oua de tara, pui de tara, mere de tara, toate de la tara. Daca merg in piata, intreaba intotdeauna taranii daca sunt romanesti produsele (as if aia ar fi tampiti sa va spuna ca-s din Metro aduse de prin Spania)  si le iau pe cele mai scofalcite si mai pline de tarana (ceea ce e corect in principiu, dar eu inca il banuiesc pe ultimul nene de la care am cumparat morcovi ca i-a tavalit intentionat prin namol).

Bun, asta a fost primul pas. Apoi am ajuns la chestii mai complicate  in materie de macare: orez, paste, mamaliga. De care sa ii dau? Mna: bio! Bun, m-am deplasat la magazinele bio de pe langa casa: Naturalia si Biobunatati (mai mic si muuuuuuuuult mai prietenos). Bune amandoua, unele chestii mai ieftine intr-o parte, altele mai ieftine in cealalta (btw, la biobunatati panditi reducerile :D). Ajunsa la magazinele respective am inceput sa vad cosmetice bio. Si m-am intrebat care o fi diferenta? Asa am aflat de parabeni si de parfum si alte minuni pe care le contin cosmeticele obisnuite pentru copii, si care n-ar trebui sa fie pe acolo. Asa ca am luat niste produse bio, am incercat altele. Si plina de bunavointa cum ma stiti 😀 am zis sa impartasesc cu voi.

Noi spalam gandacul pe corp cu sapun, asa ne-am obisnuit. A, sa nu uit sa mentionez, gandacul are dermatita atopica, ca multi copii din zilele noastre. De aceea pielicica ei trebuie tratata cu atentie, cu chestii hidratante si diafane :). Bun, de sapun zic. Am dat de asta.

Nu pot sa va spun cat sunt de multumita de el. Este foarte hidratant, si am de gand sa trec si eu pe el 🙂 (nu e special pentru bebelusi).

Bun, pentru capsor, am incercat si ceva de la Cattier, dar nu mi-a placut deloc cum miroase (sunt sensibila la mirosuri, ce naiba sa fac) si era si cam subtire asa.  In schimb, gelul de la Earth Friendly Baby (EFB) miroase bine si e si consistent :).

Pentru iritatiile de scutec noi foloseam clasicul si arhirecomandatul Bepanthen. Initial ii dadeam dupa fiecare schimbat de scutec, cand era micuta, dar mi s-a parut prea des si de ceva vreme ii dadeam doar seara dupa baie. Oricum pana seara devenea putin iritata (desi suntem ca turcaletii, ne spalam dupa fiecare treaba :D). Anyways, am dat de crema de la Weleda. Inca o dau in fiecare seara, dar de maine imi fac curaj sa ma opresc, e muuuult mai buna, nu se mai irita deloc.

Pentru lotiunea de corp a fost mai complicat, din cauza dermatitei, intial foloseam Atoderm, apoi, vazand ca are parabeni, am trecut pe Lipikar, care e foarte buna, dar am zis sa incerc si ceva bio. Si a fost din nou dragoste la prima utilizare cu EFB.  Singura chestie care ma enerveaza e ca, desi nu are uleiuri esentiale, miroase cam puternic. Asa ca data viitoare o sa incerc uleiul fara parfum :).

Bun, si am ajuns la untul de shea, era primul pe lista, auzisem  numai de bine, de el, o minune de produs, pffffffff cate face si trece, tine loc de Advantan cand ne necajeste dermatita cica, ce mai, o minune. Well, pentru noi n-a fost deloc asa, n-a calmat deloc deramtita suparata, si mirosea si hidos (v-am zis ca am eu o problema cu mirosurile, nu era de nesuportat, dar nu mirosea bine, ei zic ca miroase a crud-poate, daca crud=naspa). In plus, era ca un sapunel asa, trebuia tinut in mana sa se topeasca, dar era intr-adevar puternic hidratant. L-am cadorisit mai departe, n-a fost de noi.

Azi am luat si detergent de vase, dar de la Mega Image (au gama de produse eco), cu 7 lei, ieftin rau, ditamai butelca, si chiar spala ok.

Maine sau poimaine ma duc sa iau si chestie de-aia de spalat pe jos ca ma ia cu calduri de cand e gandacul mobil si lipaie cu manutele prin toata casa si apoi le baga-n bot.

Nu ma indur inca la detergent pentru hainute, adica noi avem niste lupte cu mancarea, asa ca imi trebuie ceva serios, si astea bio par a fi povesti de adormit copiii, iti mai trebuie inca 7 solutii ca sa scoti o pata. Daca descopar ceva palpitant, va anunt.

Update: Am uitat sa va zic de Babynat: big no no! Am luat de la Naturalia biscuitii astia si cerealele astea. Biscutii sunt tari ca piatra si necomestibili, plus ca au urme de nuci si nu mai stiu ce draci, iar cerealele le-am luat ca scria pe ele ca sunt cu quinoa, ceea ce e adevarat, doar ca ceva gen 3%. O porcarie! Ne intelegem in schimb bine cu cerealele bio de la Milupa 😀 – 7 cereale.

Asadar, de ce nu bio? Asta e intrebarea :). Nu, n-o sa ma isterizez daca va da nas in nas cu ceva produse dubioase, dar incerc ca in tot ce o priveste pe ea sa fac alegerile cele mai bune, sa o protejez cat pot. Nu inseamna neaparat ca va fi mai sanatoasa, sau mai desteapta, sau mai frumoasa :), dar totusi, daca exista un echivalent mai sanatos al produselor pe care le folositi de obicei, de ce sa nu incercati? Sigur, unele sunt o idee mai scumpe, dar sa dau de exemplu 1 milion pe an (pe an am zis!) pentru ce tine de igiena Sarei chiar nu mi se pare o cifra enorma, altii dau mai mult pe luna pe tigari :). Iar la capitolul dergenti, vedeti si voi ca sunt mai ieftini ca aia din supermarketuri. Chiar si sotzoo e fericit, are ocazia la o tura brand new de poante pe seama produselor bio care ne-au invadat :D.

So: