Arhive pe categorii: bio

10 riscuri pe care ți le asumi dacă îți aduci copilul la Grădinița Montessano

Standard

1. Tati, te uiți cam mult la televizol, nu îți fașe bine, al tlebui să leduci timpul.

2. O pescuiesc de la Grădi, șed în hol pe băncuță să o aștept și dau de Clara care îmi spune că fie-mea îngurgitează iaurt cu morcovi și castravete. Ești sigură? zic, Sara nu mănâncă niciodată iaurt. Peste 2 minute apare fie-mea cu nește mustăți albe cât casa: Mami, iaultul de aici, de la doamna Colnelia (doamna care le gătește și pe care Sara o îdrăgește tare mult), este bun, iaultul de la magazin nu este așa gustos ca asta. O să întreb și de iaurtul ăsta, dar dacă cumva e făcut și nu cumpărat este extrem de probabil că Sara va mânca iaurt doar la grădi, nu mă văd crescând ciuperci prin frigider (sau ce era chestia aia de-ți trebuia ciuperca nuș de care?). LE. E cumpărat, hip hip uraaa!

3. Mami, nu mai sta piciol peste piciol, nu este sănătos, împiedică cilculația sângelui, poziția colectă pe scaun este cu picioarele unul lângă șelălalt și spatele drept.

4. Bananele de acasă nu sunt la fel de bune ca cele de la glădi (compara, fără să știe, o banană bio-de la grădi, cu una de la Mega-de la Mega, da, n-am banana bio acasă, asta e).

5. Doamna Colnelia ale lețete bune mami, tu de ce nu ai lețete așa bune ca ale ei? No comment. Am cerut în scris curs bisăptămânal cu doamna Cornelia. Și rețeta de la supa MOV!!! pe care, aparent, fie-mea o adoră. M-au ignorat nesuferiții. Mai nou, o desenează pe doamna Cornelia. Nici pe Erika nu cred că a desenat-o. La naiba, cred că nici pe mine nu m-a desenat! Pe doamna Cornelia o avem desenată (a se vedea mai jos, chestia țuguiată e boneta de bucătar, pentru cei care au confundat-o în primă instanță cu capul și următorul cu gâtul, ntz, e bonetă,  după cum mi-a fost comunicat de autoare).

6. Mami, sucul ăsta ale miclobi? (asta e creație proprie, asimilează E-urile unor microbi, deși i-am explicat mereu ce e una și ce e alta, pentru ea sunt toate niște chestii care ne pot face rau).

7. Mami, mai povestește-mi desple stomac. Ce se întâmplă cu mâncalea în stomac? Acum se uită la filmulețe din alea educative pe youtube (cu desene) cum circulă mâncarea în organism. 😮

8. Mozalela asta este sănătoasă? Este cum ne plegătește Lumi la Copilul Velde?

9. Asta e cumva de bine pentru mine. Uneori refuză să îi gătesc seara :D. Mănâncă legume crude: ardei (ăștia în disperare, îi mănâncă ca pe mere, netăiați, așa cum sunt), morcovi, castraveti, mai bea un pahar de lapte și asta-i cina. Reminder: nu sunt genul de mamă stresată cu mâncarea, ce vrea să mănânce aia mănâncă, dacă îi e foame cere. Double reminder: leguma mea preferată e porcul.

10. Citim cartea cu De ce? O știți? E mișto. Ajungem la De ce e bine să mâncăm legume. Ok, nu e nevoie să citim, Sara recită răspunsul ca pe-o poezie: Legumele ne dau enelgie, ne fac sănătoși și putelnici!

Bonus track: îi duc aseară acasă o carte unde trebuie să lipească chestii și la sfârșit, chipurile, dacă a făcut corect, dezlipește un plic și primește o diplomă. Ajunge la penultima pagină, îi zice sotzoo de ea.

-De șie?

E ca un premiu.

-De șie?

Sara nu înțelege de ce ar avea nevoie de o recompensă după ce a terminat de jucat. Dar nu înțelege. Pur și simplu nu are noțiunea. Pentru ea recompensa e distracția de a lipi ălea în sine. Activitatea. Joaca. Nu o medalie/bulină/diplomă. Nu că i-a spus cineva asta (ba chiar reiau și subliniez că mi se pare o tâmpenie să nu spui copilului bravo și să îi arăți că te bucuri sincer când e mândru că a făcut ceva, să nu mai zic de sotzoo care aplaudă mai ceva ca o focă orice puzzle dus la bun sfârșit/orice desen multicolor). E de la ea. Așa e ea, așa sunt ei, natural, dacă nu le lipești cerculețe roz pe mână când au făcut ceva bine și negre când au făcut ceva rău <3.

Serios. 🙂

Nu glumesc, asta e ce pățim acasă. Mărturisesc că mi se pare drăguț. Ușor exagerat, dar drăguț.

Ai voștri ce bucurii vă aduc de grădi? Băi, nu mă plâng, mai bine astea decât altele, doar îmi rod unghiile să nu le trăsnească ăstora prin cap să le zică că e Cola diavolul pe pământ că nu știu pe unde scot cămașa (singurul motiv pentru care nu au făcut-o încă e că nu cred că își imaginează că e vreun părinte chiar în halul ăsta să bea Cola, ptiu ptiu, piei satană de-aici :P)

PS. Sper că nu faceți și voi ca nenea ăla de la restaurant care îi pusese cola în fața Sarei și apa la mine (eu sunt cea care bea cola, eu, nu plodul! :D, Sara nu arată nici cel mai mic interes pentru ea)

WP_20150318_19_16_29_Pro

Reclame

Despre lucrurile care ne plac.

Standard

Nu scriu des posturi de recomandare. Scriu, da, când mă roagă un prieten, o să scriu întotdeauna pentru ei :). Am refuzat însă orice propunere de colaborare, invitații, chestii. Ba mint, am fost o dată invitată să țin o prezentare în calitate de blogger la ceva conferință de părințeală. După ce am întrebat de vreo 3 ori dacă sigur nu fac o confuzie de mă cheamă pe mine, m-am dus, de curioasă. M-am simțit complet aiurea, n-am eu ce vorbi mamelor, ce să spun, nu dau sfaturi pe blogul ăsta (și nici în viața reală 😉 ).
Însă ăstea de vă scriu azi, sunt chestii testate de mine, de Sara, de noi. Chestii în care avem încredere. Ordinea e pur aleatoare, și nici măcar nu cunosc pe toți oamenii din spatele acestor idei de afaceri :).
1. Cake Therapy

Sunt prajiturile Mariei și sunt delicioase. Atât. Credeți-mă, vă spune cineva care nu mănâncă dulciuri (nop, nu țin cură, doar nu simt nevoia să mănânc dulciuri, never did), sunt foarte bune. Maria are har la asta, chiar cred cu sinceritate că e vocația ei (sau una dintre ele). Așadar, pentru torturi, zile de naștere la buro, botezuri, nunți și alte paranghelii, o recomandăm cu drag.

2. Lilutesa

Am mai scris de foarte foarte multe ori cât de mult de plac nouă  hăinuțele Lilutesei. Sunt singurele hăinuțe care arată mai bine în realitate decât în poze (oricât de drăguțe ar fi pozele). Singurele la care am avut senzația asa. 🙂 Sunt foarte vesele, cu materiale naturale. Așa serioase sunt hăinuțele astea de copilași de la Zara&co, de-o plicticoșenie teribilă. Hăinuțele Lilutesa ne fac să zâmbim, de astea le cumpărăm.

3. Fairies’ Touch

Am descoperit zânele astea acum 2 ani, la un târg de Crăciun. Aveau atunci doar rochițe de raiat cu tematică de Crăciun, frumoase de pică. Ulterior, le-am redescoperit prin mama Anyei cu niște paltonașe bestiale.

4. Copilul Verde

Un curs/atelier unde copiii învață să mănânce sănătos. Cred că toți ne dorim asta pentru copiii noștri, iar eu, sincer, dacă aș avea o grădiniță, ăsta ar fi primul opțional pe care l-aș vrea. Doar la grădi Montessano îi găsiți :P. Și cred că atelierele alea mixte părinți copii care se anunțau într-o vreme ar fi printre puținele la care chiar aș vrea să merg.

Copilul Verde

Standard

Puhuhu nus cum sa incep sa povestesc despre Copilul Verde si Luminita (cum ii spune Sara, asa imi vine si mie sa ii spun desi nu o cunosc si de fel folosesc pluralul de politete in conditiile astea).

Copilul Verde e un optional la Gradinita Montessano, unde merge Sara, am mai tot share-uit eu poze pe Facebook.

Si ideea e ca mi se pare o chestie super mega geniala si nici nu stiu cum sa povestesc exact cat mi se pare de geniala fara sa pic intr-un patetism din asta mamicesc.

Hai ca o iau pe ocolite :))

Am fost in minivacanta de Rusalii la o pensiune pe langa Ocnele Mari (sa mearga Sara la salina-you know, polipi stuff). Mai era impreuna cu noi o familie pe care nu o cunosteam, cu un baietel de vreo 3/4 ani. Si na, bucataria comuna. Ai nostri faceau gratar. Eu coordonator salata :)) (ca na, ce sa faca femeile la gratar :P). Si sa o tin pe fie-mea ocupata ca se tot impedica in picioarele masterchefilor. Si cum ma pregateam sa tai rosii castraveti si alte chestiuni tipic salatitesti zic ia sa le tai eu pe masa copiilor sa tin maimutele ocupate. Mi-am mutat ustensilele, Sara a venit sa isi bage manutele in ce taiam eu acolo (vesnic imi mananca jumate din ingrediente crude, inainte sa ajunga in salata/ciorba/ce mosmondesc eu acolo). Si am inceput sa spun o poveste (adaptare dupa Balul Florilor). Na, la mine au fost Doamna Rosie si Domnul Castravete personajele principale. Chestia e ca fie-mea, fomista cum e, cum taiam ceva, imi cerea. Si cum venise si baietelul celeilalte familii sa asculte povestea taiam jumate pentru Sara jumate pentru el. Si basculau astia de se bateau turcii la gura lor, m-au lasat practic fara salata, ceea ce desigur, mi s-a parut tare dragut. Chestia pe care voiam sa o povestesc e ca in timpul asta mamica baietelului ii face poze cum manca legume sa le trimita la bunici (apparently copilul nu prea se omora cu ele si asta era ceva eveniment). Adica cumva, daca le oferi ocazia, copiii vor manca sanatos. Pur si simplu din obisnuinta sau poate din comoditate avem tendinta sa nu o facem.

Ei bine, Copilul Verde e povestea de mai sus ori zece :)).

Adica ea asta face, dar in timp ce creaza cele mai minunate peisaje ever din fructe si legume. Si astia micii is ca termitele cand vine ea, pur si simplu nu e macar un copil care sa nu devoreze ce e in farfurie. Sarei i se lumineaza pur si simplu privirea cand ii zic ca maine e joi si vine Luminita :). Masa spectacol, cine a zis ca trebuie sa stam in liniste la masa? La masa mancam, ne distram, si ne simtim bine. Am totala alergie daca spune cuiva unui copil sa stea linistit, cuminte, sau sa faca liniste. Lasa naiba ca o sa stea linistit in viata de o sa-i iasa pe nas, sa-i lasam frate sa rada si sa se scalambaie si sa se joace ca nu-s la buro.

Chiar cred ca depinde de noi ce si cum mananca copiii nostri. Nu sunt la fel de obsedata ca M. (M. care e una din cofondatoarele Montessano, de asta zic de ea) 😛 de hrana sanatoasa, adica chiar nu mi se pare o tragedie daca mananca fie-mea o data pe luna nu stiu, inghetata sau ceva. Plus ca mergem saptamanal la pizza, e placerea  noastra si nu as renunta la ea pentru nimic in lume :). Insa vreau ca Sara sa manance diversificat si sanatos ca regula generala. Asa am hranit-o si eu (legume la abur pana la 2 ani in fiecare zi la masa de pranz) si cred ca e bine pentru sanatatea ei sa manance asa.

Si chiar nu tine de fonduri atat de mult, adica ok, nu legume bio, dar sa dai legume in loc de paine cu unt parca se poate, nu?

Imi mai place de ea dintr-un alt motiv. Bai pare normala. Eu cred ca oamenii normai la cap nu mai sunt asa multi. Serios. Lumea crede multe prostii these days. E foarte categorica, foarte rastita, foarte…extremista, intr-una ori alta. A fost colega mea Ana la seminarul ei vineri la gradi (eu eram la nunta de mai jos, altfel probabil ar fi fost singurul seminar la care as fi mers-urasc seminariile 😉 ) si a ramas placut impresionata, pentru ca nu emitea axiome: ex.: nu mancati zahar, ci explica doar ce se poate intampla in organism cand mananci zahar :). Daca blogosfera mamiceasca ar avea mai multe persoane asa si mai putini guru care vorbesc fara vreo baza stiintifica cred ca noi toti cei ce ne dam pe net, am avea copii mai sanatosi si mai fericiti.

Asadar, am vrut sa scriu de ea, ca sa nu mai zic doar de rele :)). Chiar sper sa aiba mega succes si sa devina nu stiu, o chestie nationala, sa-si deschida filiale in toata tara. Si sa reuseasca sa ramana la fel de placuta de copii, ca pana la urma asta e ceea ce spune daca are sau nu succes :).

62517_336201676528554_2224111824102197885_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

http://www.copilulverde.ro/

Zaharul

Standard

Cam de cand am inceput eu sa ma dau pe net in lumea mamiceasca era invazie de articole cu zaharul. Cum e invazie acum cu vaccinurile, ei bine, acu’ vreo 2 ani era cu zaharul. Bine, si acum e, dar vaccinurile is mai la moda 😀 (da, tot cred ca ar trebui sa cititi articolul asta inainte sa va hotarati daca vaccinati au ba).

Zaharul facea de toate: fura vitamine, dadea viroze, chiar cancer. Zilele astea e la moda familia aia care n-a mai mancat zahar un an si cica a facut raceli mai usoare. Fara sa fiu doctor sau cercetator, cu mintea mea blonda si odihnita ma intreb care o fi relevanta acestui experiment raportat la populatia globului. Tind sa cred ca spre 0.

Ma rog, noroc cu familia asta ca am dat de un articol referitor la cea mai noua recomandare OMS pe subiect (am verificat si acum juma de an sau gen si era sa nu mananci zahar mult ca faci carii si te-ngrasi).

Asadar,

1. OMS a sesizat ca e o panica mondiala cu zaharul ca toata lumea e ingrijorata ca toate bolile non-transmisibile de la el vin.

2. Recomandarea in vigoare a OMS e din 2002 si zice sa limitezi zaharul la 10%, altfel poti face carii si da in obezitate.

3. Taman ce s-a incheiat consultarea publica pe noua recomandare: tot maxim 10%, altfel poti face carii si obezitate, dar recomandabil ar fi pe la 5%.

Asa, acuma concentrilo:

The suggested limits on intake of sugars in the draft guideline apply to all monosaccharides (such as glucose, fructose) and disaccharides (such as sucrose or table sugar) that are added to food by the manufacturer, the cook or the consumer, as well as sugars that are naturally present in honey, syrups, fruit juices and fruit concentrates.

In traducere, nu doar zaharul, ci toti induclitorii, fie ei naturali sau artificiali (si agavele, si artarul, di tati) is rele.

Adica baietii astia de la OMS nu zic ca zaharul e rau, ci, atentie, e FIX  LA FEL DE BUN SAU DE RAU CA ORICE ALT INDULCITOR.

Nu cum am dat eu iama in artar si agave la 6 luni ca Doamne fer sa dau la plod zahar. E fix tanda pe manda. Efectul negativ e similar, ideea e s-o lasam mai usor cu dulciurile, nu sa indulcim cu alte chestii in afara de zahar.

Ia ziceti, asa-i ca sunteti cu artaru-n camara, tot ca mine? 😛

IMG_9369

 

 

 

 

Meniul plozilor

Standard

Am încercat să o hrănesc pe Sara sănătos, de când s-a născut. Am mai spus că nu sunt obsedată, nu fac o tragedie dacă mănâncă un tort de ciocolată la ziua unui copil sau își îndeasă în mânuță trei cartofi prăjiți (de la ma-sa, de unde altundeva). Dar meniul ei, de-a lungul vieții, a fost unul fara prăjeli, fără dulciuri, cu cât mai multe fructe și legume (bio pe cât posibil).

Cât era acasă a fost ușor, Coșul Bio livra la ușă săptămânal, carnea de la bunica de la țară și masa era gata ca să zic așa. Desi nu gatesc deloc, pentru ea o fac si nu mi se pare nimic complicat sau greu sau o bataie de cap 🙂

Eeeei, când a venit vremea grădiniței, una din întrebările din listă era fix asta cu meniul (altele erau mai importante, recunosc, dar nici asta nu-mi dadea pace).

Nu mă așteptam să hrănească 100% bio  (acum 2 ani sau așa când căutam era o singură grădiniță cu meniu exclusiv bio si taxa era undeva la 3000 lei) dar măcar mai fără prăjeli așa, dacă s-ar putea. Mâncare normală măi oameni buni, ce gătim și noi acasă pentru ei: neste ouă, legume, brânză dimineața, fructe la gustare, o ciorbă cu-n felul doi la prânz.

Eiii și am purces la căutat. Meniul de la grădinițele noastre (private, repet, nu am fost la stat) este absolut halucinant. La multe gustările erau cu Nesquick (spre ca am scris bine). Cu șuncă de pui. Cu, citez „pateuț” (pe painica, desigur, ca tot meniul plozilor e diminutivat).

Se gătea românește. Erau foarte mândri de ciorbița de la prânz, ca fiind punctul culminant al meniului. „E important să aibă ceva călduț la burticuță” (însoțit de gestul corespunzător, rotativ, deasupra buricului).

Înghițeam în sec. Pui din comerț din plin, din belșug, abundent, 3 zile din 5. Da’ era Coco Rico. 😀 Dacă nu îmi convenea puteam să gătesc acasă și să îi dau la pachet.

La altele erau zile „vegetariene”. Ca să nu le dea porc, sărăcuții (care e faza cu porcul, încă n-am priceput?). În ziua vegetariană la prânz aveau o supă de fidea și o slată de crudități. Aha. Și mâncarea unde e, vorba aia? 🙂

Însă cel  mai și cel mai mult mă exaspera desertul. La o mare parte din grădinițele din București desertul după masa de prânz e musai. Care e faza? Eu nu cunosc nici măcar un singur adult care să mănânce dulciuri în absolut fiecare zi după masa de prânz. Și la gustarea de după-amiază, ați ghicit, o prajiturică sau altceva dulce 😀 Să nu mai zic ce dulciuri sănătoase prestau, din două în două zile nește delicioase gogoșele mustind a ulei.

Uof. Care e faza cu copiii și dulciurile? De ce trebuie să mănânce dulciuri? Noi avem o regulă, îi dăm (aproape) orice, dar să ceară. De exemplu, a descoperit ciocolata acum, pe la 3 ani și 3 luni (a mai mâncat tort, dar na, ocazional). O dată că a citit în nu știu ce carte despre ciocolată și a zis că vrea și ea și a doua că au scos ouă Kinder cu Mickey (Kinder guys, primă bonus pentru ăla de-a fost cu ideea, sunt sigura ca au crescut vanzarile). Fie-mea nu poate rezista la Mickey, sunt singurele desene la care se uită. Așa că a mancat pana in prezent fix 4 oua Kinder. Momentan pare sa nu mai fie interesata, vedem 😀 E ok, nu îmi plâng în pumni, pot supraviețui :). Dar de aici până la a îi da în absolut fiecare zi, după masa de prânz câte ceva teribil de dulce (si eventual prajit) e cale tare lungă și de neînțeles pentru mine.

La Grădinița Montessano sunt obsedați de mâncarea sănătoasă, de nutriție și toate cele :). Plus că au și opționalul Copilul Verde pe care e pur și simplu bătaie, am înțeles că sunt ca niște termite.  Imi mai dau ochii peste cap, ii mai spun lui M. ca e extremista 😛 (si ea zice ca nu),  dar evideeent ca asa e bine si nu ca in exemplele de mai sus.

Ieri când veneam spre casă am întrebat-o pe Sara ce vrea să mănânce azi: Brocoli cu brânză. La borcoli a cerut și supliment 🙂

La voi care e politica cu dulciurile si cu mancarea? 🙂IMG_9303

 

 

 

 

Acomodarea la Gradi-10 Tips and Tricks

Standard

Sara are deja 4 luni de cand merge la gradi, cred ca pot sa spun linistita ca s-a acomodat. Ii place foooarte mult, ba chiar am lasat-o la 2 optionale (si stiti ca eu urasc optionalele, dar ea chiar are o o inclinatie spre muzica si dans, ma rog, si spre geografie mai nou, dar despre cum ma laud eu ca e copilul meu Einstein alta data :P).

Asadar, chestii pe care as fi vrut sa le fac/le-am facut si au ajutat.

1. Mi se pare evident ca trebuie sa fie o decizie luata in comun (asta desigur, daca copilul e destul de mare sa isi spuna parerea). La acomodarea alora mici rau nu ma pricep, si sincer, in mai toate cartile de psihologie pe care le-am citit (si chiar la Maria Montessori) se recomanda introducerea in colectivitate la 3 ani, mai precis, cred ca la ea citeam, atunci cand plodul nu se mai refera la sine ca TU ci ca la EU.

2. Prezentarea gradinitei. Cu ceva timp inainte as prezenta (si de fapt am si facut-o) cam ce se intampla la gradinita. Incerc sa ii explic punctual, cronologic, cu maxim de acuratete. Si pe ea (si chiar pe mine,chiar la varsta asta) o ajuta sa stie exact cum se vor desfasura lucrurile intr-o situatie noua. Bineinteles, subliniez partile care ii plac (ca sunt multi copii, ca o sa se joace mult, ca o sa picteze aso-ce-i place fiecaruia si se face la gradi). Din experienta mea cu Sara, se spune doar adevarul, daca o mint iese rau :D. Deci nu o mint. 😀

3. Acomodarea cu locul. La noi a prins foarte bine ca am fost cateva zile inainte sa cunoasca sala, curtea, jucariile de acolo. In prima zi cand am dus-o nici n-a clipit s-a dus sa ia o carte si s-a pus pe citit.

4. Acomodarea cu educatoarea. Pe asta nu am facut-o, cred ca i-ar fi fost mult mai usor decat asa. La aranjamentul anterior am avut foarte mare grija sa o familiarizez cu persoana care urma sa stea cu ea (bine, nici nu schimba decorul) si chiar nu a existat nicio lacrima. In schimb aici nu avea o persoana in care sa poata sa aiba incredere, pe care sa o cunoasca anterior.

5. Nu plecati pana nu e ok ea cu plecatul. Asta nu inseamna in niciun caz sa ii atrageti anume atentia ca plecati (exista un mare risc sa intre in faza nu mami nu pleca stai cu mine aso), ci mai degraba la noi functiona foarte bine daca era angajata intr-o activitate ce ii placea, atunci ma duceam sa ii spun, pe un ton foarte degajat ca ma duc la scarbici :).  Aici depinde mult si de educatoare. Sa stie cand ii poate propune o activitate, cand e in faza nu si vrea sa stea lipita de mami aso. Greu job, ce sa zic :D.

6. Ora la care venim sa o luam. La noi am avut surpriza sa ajute foarte mult. Nu neaparat ca ar sti ce inseamna ora 4/5/6, ci simpla confirmare ca la ora X voi veni sa o iau ii confera o certidutine, o siguranta in plus.

7. Daca aveti de ales, as zice sa ii duceti nu in prima luna cand toti in grupa sunt noi. Se creează o Vale a Plangerii, toti isi jelesc parintii la momente diferite si e inevitabil sa se puna si al vostru pe bocit.

8. Accept the fact ca va boci. Fie-mea si acasa, acum, mai cauta un motiv sa traga o tura de plans, eu chiar o intreb uneori, cand chiar inventeaza motive sa planga: Mami, vrei sa plangi si nu stii ce motiv sa gasesti? La care fie-mea, recunoaste: da :)). Deci logic ca va plange, e la mama dracu intr-o casa cu straini fara parinti, ar fi dubios sa o tina intr-o fericire. Adica na, pentru mine ar fi. 😀 In plus, la naiba, si eu m-am simtit absolut atroce in prima saptamana. Dar, la fel cum mie imi face bine sa merg la scarbici si sa stau cu oameni de varsta mea si pentru ea e important sa isi petreaca timpul cu copii de varsta ei :).

9. Nu a fost nevoie, dar la noi a fost cred ca un punct unde am avut o decizie in unanimitate: nu duceti copilul la gradinita impotriva vointei lui. Daca Sara ar fi zis la orice moment ca nu vrea sa mai mearga, ca nu ii place, nu am mai fi dus-o. Punct. Indiferent de cine ce ar fi zis. Sigur ca am acceptat procesul de acomodare, dar doar insotit de vointa ei de a merge acolo. Sa o duc cand ea nu ar fi vrut imi era evident ca nu i-as crea decat o aversiune fata de gradinita si nu rezolvam nimic.

10. Nici pe asta n-am facut-o, dar o recomand. Grupele la MM sunt mixte. Daca puteti, urmariti un pic copiii mai mari din grupa in care va intra. Stiu ca poate parea exagerat, dar uneori pot avea o influenta mai mare ca educatoarea ;).  Ei vor oferi inevitabil un model (fie-mea are vreo 2 fetite pe care le urmeaza/imita ca pe Sfintele Moaste; pisses the hell out of me, dar na, ce pot sa fac, stiu ca o sa treaca).  Daca copiii mai mari ofera exemple negative ele vor fi rapid preluate, asadar ideal ar fi sa nimeriti ceva copii mai mari care sa fie un model pozitiv.

Astea fiind zise, profit sa va reamintesc ca gradinita la care merge Sara are locuri libere. Mai exact, 6 locuri la  Grupa Cireselelor 3-4.5 ani (aici e Sara), si 8 locuri la Grupa Mugurasilor 1-3 ani (astia micii sunt adorabili). Inscrierile in ianuarie am inteles ca au ceva discount. Ce ar putea sa va intereseze e ca meniul e preponderent bio (deci fara pui din comert pe repeat, ba chiar e mult mai sanatos decat ce ii dau eu acasa, si stiti ca Sara mananca exclusiv bio :D), ca au convins-o pe fie-mea sa manance chestii noi (si e la varsta aia cand nu vrea sa incerce nimic nou:D) si ca sunt niste oameni civilizati si cu o disponibilitate fantastica la orice cerere/sugestie. Mai mult, grupa Sarei beneficiaza de a match made in Heaven, Erika e educatoare (foarte pe stilul MM, calma, care ii organizeaza din priviri samd) si Alina, asistenta ei, care este o mamica mamoasa si iubareata si in bratele careia sa alinta toti, chiar si cel mai mare baietel din grupa l-am vazut cum s-a dus la ea sa il pupaceasca pe cap. Stiti ca ce imi displace mie la MM e stilul usor distant (pe care il cautam de altfel, adica cineva care se baga in sulfetul Sarei cand nu vrea era ultima chestie pe lista mea de dorinte, dar uneori ei au nevoie sa se alinte, sa se rasfete, sa fie luati in brate si pupaciti), asadar prezenta Alinei este incredibil de binevenita. Asta in conditiile in care ei sunt educati in spiritul MM, adica aleg singuri ce vor sa faca, nu sunt obligati la anumite activitati aso. Nu stiu exact cum e la grupa mica, dar stiu eu un baietel acolo care in perioada de acomodare a stat doar cocotat la tanti aia de la ei in brate, ceea ce, pentru mine, reprezinta o mare bila alba. Na, deci cam asta, ne vedem pe-acolo daca e, sper sa va ajute ponturile de mai sus ;).

1186819_521482894586597_1272943985_n

Pachet pentru nou-nascuti

Standard

De fiecare data cand mai naste cate o prietena care trece prin aceleasi socuri post nastere ca mine, petrec intre 15-30 de minte sa sap pe blog dupa chestii pe care le-am scris, pentru ca ce imi spun e in 99% din cazuri ce spuneam si eu pe aici, na, nimic nu e nou, inaintea mea sigur au scris altii. Asa ca azi trisez, pun link-uri catre toate articolele sa nu mai stau sa sap data viitoare. 😀

Orice completare e binevenita. Plus ca asta nu inseamna ca nu mai raspund la intrebari, dimpotriva, ma bucur daca pot ajuta cat de putin o „mamica disperata”, cum ma autocatalogam eu. Doar ca n-o sa vin eu niciodata din proprie initiativa sa dau sfaturi dupa nastere ca stiu ca sunteti bombardate :).

IMG_1408