Arhive pe categorii: Berbec in Trafic

Lună plină

Standard

Ieri dimineață, 8 am ish. Intru în birou, pun telefonul pe masă. Și cafeaua. Tot pe masă. Mă rog, birou. Vărsată. Ofc.

-Shit, shit, zic, observând că telefonul meu înota (iar) în cafea cu lapte în timp ce caut un șervețel (inexistent) să repar dezastrul.

Colegul meu B. se ține de burtă. Cică am un stil inconfundabil.

Ceeee o vrea să zică.

Ieri seară. 8 pm ish. Mă învârt pe lângă două tigăi pe foc, cu căștile-n urechi cu un podcast tare, să acopere zgomotul de la aragaz și cu Sara desenând un dragon în sufragerie (tocmai am văzut Cum să îți dresezi dragonul-și ne-a plăcut amândurora) când aud parcă un cioc cioc. Îl ignor, bineînțeles. After all de aia am covor de intrare pe care scrie Oh no, not you again. Apare jumătatea responsabilă a familiei (Sara) care mă anunță că bate cu adevărat cineva la ușă. Mă supun.

-Aveți o mașină neagră? întreabă vecinul meu. Mai am și o vecină. Care ascultă Adele. Nu-i ea. Mai bine, nu mă omor după Adele.

-Daaa, gândindu-mă că iar am apăsat butonul greșit și e portbagajul larg deschis (happens at least once a week).

-Cred că ați uitat să trageți frâna de mână și a pornit la vale și acum blochează strada.

I. DID. WHAT?!

Oh shit, zic în timp ce alerg bezmetic să opresc tigăile, arunc căștile și să mă înfig în niște încălțări. În drum spre lift, se aud niște claxoane isterice.

-Sunt niște băieți supărați, zice nenea (vecinul meu cu doi băieți mai mari ca Sara de vis-a-vis).

Râd. Mi se pare funny, pe asta nu am mai executat-o până acum, e premieră. Mi se pare bine că încă reușesc să mă surprind.

-Well, o să fie și mai nervoși când vor vedea că sunt femeie, îi zic. Și în timp ce grăiesc mă gândesc. Da cum mama dracu’ s-a oprit că în filme se oprește întotdeauna în mașina cuiva. N-apuc să duc gândul până la capăt că nenea zice:

-Da, s-a oprit într-a mea.

-What? Shit again. Și e lovită? începe să îmi pare rău că n-am arătat mai serioasă și responsabilă în loc să râd. Poate nu e prea târziu. Am RCA, îi zic încercând să dreg busuiocul.

-A nu, n-au nimic.

Nu aveau indeed nimic, dar mașina mea trona într-adevăr în mijlocul străzii, bot în bot cu a lui. I-o fi plăcut de ea și nu s-o fi putut stăpâni. Băieții isterici plecaseră și am parcat-o cu tot cu frână de data asta.

Mi-am cerut iertare vecinului nene și a râs și el destul de mult. Fii-mea mă aștepta îngrijorată:

-Ce-ai făcut?

-Păi am uitat să trag frâna de mână și a plecat mașina singură, îi zic as casual as I can (cum, cum, cum aș putea să fiu EU un părinte autoritar ever in this lifetime când fac din astea, cum?). Da’ am pus-o la loc. Și rânjesc.

– E ok mami, mă anunță Sara continuând coada dragonului. E de la lună plină.

So să se noteze. E de la luna plină. Nu de la mine. Ntz. Delooooc.

luna2

 

Reclame

Redobândirea permisului

Standard

Atenție, articol atipic :)). Adică m-am gândit să scriu tot tămbălăul, poate ajută altă lume aflată în aceeași situație, să nu mai sape după legislație și informații în 7 zări (atenție, legislație valabilă în nov 2014).

Bon, deci ți se ia permisul. Primești o dovadă cu care poți circula 15 zile.

Poți depune contestație în termen de 30 de zile (pe care o argumentezi, desigur).

Contestația se adresează la Judecătoria din raza localității unde s-a reținut permisul.

Dacă ai apucat cumva să dai permisul polițistului, ți-l poți recupera după ce înregistrezi cererea la Judecătorie, prin obținerea unui certificat de grefă (care se obține, bineînțeles doar de la Judecătoria respectivă). Cu certificatul te prezinți la serviciul rutier care ți-a reținut permisul, completezi o cerere, dai certificatul și primești permisul (pe loc).

Cu permisul în brațe poți circula până la data la care decizia instanței rămâne definitivă (adică fie în primă instanță, la Judecătorie în cazul în care decizi să nu faci apel, fie la Tribunal, dacă ai declarat apel și te-ai judecat și acolo).

Atenție, hotărârea intră în vigoare de la data la care s-a pronunțat instanța. Din această zi ai la dispoziție 15 zile să depui permisul (în cazul în care ai pierdut, desigur).

Permisul se depune, de această dată, la Serviciul Rutier de unde ai domiciliul. În București, la Udriște (ca să îl depui un nou certificat de grefă e necesar, care să arate că ai pierdut procesul). Deci alt drum, alți bani, altă distracție, trăiască liberul acces la justiție garantat de Consituție 😛

Suspendarea intră în vigoare fie de la îndeplinirea termenului de 15 zile, fie de a doua zi de când l-ai depus.

La depunere primești o dovadă care menționează data la care intră în vigoare suspendarea (a doua zi).

În cazul în care permisul ți-a fost reținut pe o perioadă mai mare, de ex. 3 luni, cum a fost cazul meu :D, poți da examen de redobândire a permisului.

Poți da examen oricând, nu se face programare prealabilă, se dă examen zilnic, la 9 și la 10, pentru cel de la 9 trebuie să ajungi până pe la 8:30. Te prezinți cu buletinul și dovada.

Examenul se dă tot în zona Udriște, într-o clădire de pe aceeași parte, mai sus, spre Muncii.

Promovezi examenul dacă iei minim 13 din 15.

Se găsesc cărți, dar și teste online: https://www.pdc.ro/chestionare-auto/redobandire-permis/25.

Eu m-am dus cam la jumătatea perioadei, deci după săptămâni. Sincer, de când am dat eu examen, 2001, s-a schimbat legislația destul de mult și tot nu treceam de 12/13. La examen am luat 15 :P.

După ce dai examenul, te întorci la ghișeu să îți iei dovada pe care acum e trecut că ai luat examenul.

Acum trebuie să depui o cerere, care se adresează Șefului Inspectoratului de Poliție din localitatea unde ți-a fost luat permisul/ Șeful Brigăzii Rutiere din București (unde poți depune cererea dacă nu vrei să o trimiți prin poștă – mă rog, în cazul în care permisul ți-a fost reținut în altă localitate; atenție că au program doar marți de la 10 la 11 și joi de la 3 la 4). Am pus mai jos un model că nu am găsti pe net, puteți înlocui  „Șeful Brigăzii Rutiere”  cu „Șeful Inspectoratului de Poliție X”, specificând atunci când completați recomandata (musai cu confirmare de primire) Serviciul Rutier. Cererea de mai jos se depune împreună cu o copie după buletin, copie după dovadă, copie după procesul verbal prin care s-a dispus măsura suspendării și copie după dovada achitării amenzii.

cerere reducere permis.

Nu durează mult aprobarea, câteva zile, până ajunge scrisoarea, până aprobă nenea, până operează în sistem.

Când au trecut 31 de zile calendaristice de când ai lăsat permisul, te preziți unde l-ai lăsat (cu buletinul și dovada, în original) ca să-l recuperezi.

Et voila. Ești șofer again. 😛IMG_0060

Armasarul

Standard

Ma! Golancelor! La ce va ganditi?

Eu vorbesc de masina. Masina mea proprie si personala.

Am visat la o masina cam de la 17  ani. Cand un coleg mai mare primea masina de la parinti si ne lua la plimbare, eram in extaz. Pe vremea mea, maica, un singur coleg avea masina la liceu, o dacie din 1976 gen. Il uram. Era ASA de smecher, voiam si eu sa vin cu masina la scoala. Viata parea asa frumoasa din interiorul ei. Imi imaginam cum e sa ai masina ta. Pfaaaaaaaaai si ce tantosi eram cand prindeam una. In multe nopti de vara nu mergeam la discoteca, mergeam pur si simplu la plimbare. Era chiar mai bine 😀

Apoi am mers la facultate. Stateam in chirie, cu inca 2 prieteni, intr-un apartament de 2 camere, in varful unui deal.

Stiti cum sunt cursurile la facultate, unul dimineata, unul seara, restul ba nu te duci ba e optional, bla bla. Cam de 2 ori pe zi urcam minunatul deal. N-o sa-l uit cate zile oi avea. In plus, am facut facultatea la vreo 400 de km de casa. Trenul era noaptea si facea 7 ore, veneam acasa cu o rata din aia de mergea la sat, era ceva sinistru. Va imaginati cum visam atunci la o chestie pe patru roti. N-am avut. Adica am avut in ultimul an de facultate, in primavara. In a 2-a sau a 3-a zi am facut stanga pe rosu si a intrat un BMW cu 100 la ora in mine si m-a facut zob. Dauna totala. Vreo 6 luni n-am mai putut sta in fata, ce sa mai vorbim de condus.

Multi ani mai tarziu am inceput sa invat. Eram stresata si nu-mi facea nici placere. Voiam doar sa demonstrez ca pot si pe urma sa scap. Taica-miu ma tot batea la cap ca e musai si ca imi ofera independeta. Ce independenta, aveam prieten, avea carnet, conducea el. Problem solved. Pe taica-miu am zis ca-l dau jos din masina cand chitaia langa mine ca e inacceptabil sa urc un deal cu a 2-a. Ba fix cu a 2-a se urca dealul cand inveti sa conduci, sa stiti de la mine!

Well. Sa ma vedeti acum, cam 7 ani dupa momentul ala. Nu, nu mai urc dealul cu a 2-a :D, dar inca cred ca -i super tare sa ai masina 😀

Cand mi-am recuperat masina din service dupa o luna si (huuuoooo BCR Asigurari), am fost extaziata. Scaunul meu, schimbatorul meu, oglinzile mele sparte si mai presus de toate, muzica mea (well, technically a lu’var’miu ca tot CD-ul de la el il ascult, n-am avut bunul simt sa imi fac altul, sunt o vaca lenesa; ba chiar l-am rugat sa-mi faca altul dar ma ignora inca). Asa imi imaginam eu ca se bucurau aia in razboi cand isi revedeau calul pierdut pe campul de lupta gen. Sau ma rog, astia cu caii din povesti, stiti voi, jar, chestii. De aia e armasarul meu ma, cum aveau aia asa am si eu, da? Ma rog, eu am o herghelie. 😀

Cert e ca sunt probabil printre putinii soferi din Bucuresti ce nu injura traficul si pe Basescu/Oprescu/Videanu etc. Nu ma enervez cand e trafic (dar doar in oras, daca prind un blocaj la drum lung e inacceptabil). Pentru 2 secunde intarziere la coada la care stau as fi in stare sa-i smulg cu penseta fir cu fir parul din capul aluia din fata mea, dar la semafor I can wait. Ma fascineaza cum se  pot scobi oamenii in nas cat stau la stop. Nu, nu sunteti in baie, ci in spatele unui geam, I can see you!

Plec de la buro (tot) cu capul bubuind (nu stiu ce ciunga-n par am, dar cica era liniste inainte sa ma intorc eu) si pana acasa e musai sa ma relaxez si sa intru in happy mode. Si merge ma. Cu o melodie la maxim, batait pe scaun, accelerand rapid la semafor si lasand toti soferii in spate (da, sunt teribil de imatura si inca imi place sa fac chestia asta), crosetand benzi, gasind traseul cel mai putin aglomerat spre casa, simt cutele de pe frunte cum se destind, una cate una, incet. 15 minute dus, 15 minute intors. De muzica, de gandit, de calmat, de respirat, de planificat, iar respirat, de zambit, de mine. Imi place sa conduc si sunt extrem de recunoscatoare ca existi, draga mea cutituta pe 4 roti. Sper sa mai facem multi km impreuna, sanatoase :).

Hai ziceti ceva ca daca sunt singura ciudata care are o relatie persoanala cu masina nu mai scriu o luna!

the-beautiful-girl-driving-wallpaper-for-1920x1440-811-4

Blonda in Peugeot

Standard

Am fost la film, Skyfall. Primul nostru film in 2 de cand am nascut. Filmul a fost prostut, chiar si pentru sotzoo, care e fan James Bond prin definitie, in plus am ratat punctul culminant, pentru ca tocmai atunci imi suna telefonul de acasa, ne-am gandit sa nu se fi intamplat ceva cu Sara si gata, it was gone. Sa imi zica si mie cineva cumva cum a patit ce a patit creatura aia. 😀 Nu va spun ce a patit, poate vreti sa il vedeti.

Ei, si cand ne intorceam noi ca 2 floricele, la Unirii, veneam dinspre bulevardul cu fantani si eram la semafor inainte de rond, se emotioneaza astia din fata noatra si pun frana brusca. Il infasc pe sotzoo de mana, zdrang  in frane, ne oprim. In spate se aud scrasnete de roti si POC! A mildly POC, nu mi-a zburat nici macar tartacuta, doar l-am auzit. Na bun, tragem pe dreapta, sotzoo se da jos din masina.

Mie mi-a fost lene, era si frig afara, si geaca aia e cam scurta, am zis ca n-are ce dura mult, mi-am luat telefonul la butonat. Ma si nu incep asa sa aud ca prin vis niste tipete? Zic neaaaah, nu poa’ sa fie de la noi, sotzoo e cel mai calm si amabil om ever (plus era si o blonda la volan, deci like hello!). Intrigata, ma dau jos din masina. Sotzoo si blonda zbierau unul la altul. Ok, deci ce se intampla? Ma uitam siderata la el :)).

Tantica (dupa cifrele din numarul de la masina-see below) ii tinea morala: „Domne, dar cum se poate sa franezi pe verde? Asa ceva! Ce cap poti sa ai! Ce Dumnezeu?!”

Sotzoo avea ochii iesiti din cap ca la melc, cred ca isi imagina cum ar fi aratat decizia corecta in capul blondei, nicio frana, toata lumea calare pe toata lumea (masinistic vorbind :D) in fix centrul Bucurestiului. :)))) Mie mi se parea chiar funny faza si indignarea blondei.  M-am dus si i-am zis sa se calmeze, ca daca loveste pe cineva din spate, e vina ei, e law one la accidente de circulatie, si ca o rog sa sune un prieten care stie sa conduca si sa verifice informatia cu el.

Toate astea pe cel mai calm ton posibil si cu zambetul pe buze. I have a nice smile, nu? Neah, n-a mers.  Poate daca era blond 😀

Ce intelege creatura? Ca ce vrem sa spunem, noi stim sa conducem si ea nu? :)))))))

Bravo, nota 10.

Am ras tot drumul pana acasa, am mers in paralel pana la bloc. Adica eu cu sotzoo, doamna era imbufnata rau. Sotzoo imi explica cum se daduse el jos din masina asteptand pe cineva spasit, fiind si el gata sa-si ceara scuze ca a trebuit sa franeze asa brusc si in schimb a nimerit o blonda isterica care urla la el. Si asta in conditiile in care stiti, eu sunt aia cu temperament din familie, care injura in trafic ca un birjar. Doar cu o seara inainte imi tinuse morala sa nu cumva sa mai fac asa ca uite ca l-a impuscat pe unul in trafic.

Daca scotea blonda un pistol la el, aud?! :)))

Voi patiti de-astea in trafic? Pliz feel free sa imi ziceti, inaugurez cu acest post categoria Berbec in Trafic, sa stie lumea de ei. 😀

PS Ambele masini sunt intacte, cica nici macar praful nu s-a luat :)).