Arhive zilnice: 6 octombrie 2021

Radio silence

Standard

Pe voi vă enervează uneori copiii voștri? Pe mine mă enervează uneori Sara, dar clar din ce în ce mai rar. Mă mai enervam când era mai mică, nu îmi mai amintesc de ce, dar știu că de multe ori eram eu de vină că mă enervam și îi ceream scuze.

Stăteam ieri să mă gândesc că în ultimul an or so m-a enervat fii-mea de maxim două ori și de fiecare dată din același motiv. Foarte, dar foarte probabil ca eu să o enervez mult mai des. Nu mă enervează pentru că îmi place obiectiv de ea. Îmi place să stau cu ea, să nu facem nimic, doar să fim împreună, dar și să facem chestii. Am chef întotdeauna să fiu cu ea și să fac ce îi tună, nu știu sigur dacă sună normal, dar e adevărat.

În ultimele două dăți când m-a enervat a fost când nuș ce făceam (ultima oară știu sigur că ieșeam la un restaurant să mâncăm o pizza bună) și ea era foarte apatică și monosilabică (părinții de pre-adolescenți și adolescenți știu probabil despre ce vorbesc). Moa, deci singurul lucru care mă scoate din minți e când o văd așa bosumflată. Și o întreb: fată, de ce ești bosumflată? Ea zice întotdeauna, ca o femeie în devenire ce e: Nu sunt bosumflată (deși e vizibil de pe Lună bosumflată). Priviri în gol plus tăcere. Când noi ar trebui să mergem undeva drăguț și mi-aș fi imaginat că o să fie happy de o pizza yummy sau ce știu eu ce draci bălțați facem. Noup. Total silent treatement. Îmi aduce aminte de maică-mea care, atunci când eram  mică și făceam cine știe ce prostie, îmi aplica acest tratament de tăcere zile întregi. Mi se părea cea mai oribilă pedeapsă din Univers, preferam să mă certe, dar să vorbească. Nu înțeleg tăcerile.

Desigur, ca atare, eu nu îi aplic Sarei (și nici vreun altui umanoid) acest tratament, și de altfel nici nu îmi amintesc să o fi certat vreodată, ea îmi spune că o cert atunci când zic Mami!. As in citește printre rânduri și asta e suficient (și chiar eu). Evident, fac și eu ceva când mă enervez, respectiv bubui și mă înfoi la ea, insistând să aflu de ce e bosumflată, iar ea mai rău se supără și îmi explică că oamenii nu sunt întotdeauna happy și că are dreptul la momente de nefericire fără motiv (și încă n-a citit Minunata lume nouă).

Problema e a mea, eu chiar cred că oamenii sunt întotdeauna happy atunci când sunt cu cei pe care îi iubesc (cu toții sănătoși, e important de specificat mai ales pe vremea asta) și mai și fac chestii împreună. De ce să nu fii happy? 🙂