Arhive zilnice: 15 decembrie 2020

Acceptabil

Standard

Mi-a scris o tanti de la buro saptamana trecuta de ceva ca e inacceptabil. Mi-am ridicat o spranceana la cuvantul asta, ca trebuia sa fim colaboratori prietenosi nu pe pozitii de razboi. Cand imi zice cineva ca e ceva inacceptabil am o tendinta masiva sa fac fix acel lucru. Nus de ce oamenii cred ca obtin mai mult cu amenintari decat cu vorba buna. La mine functioneaza intotdeauna mult mai bine cea din urma. Inacceptabil. Ce cuvant prostut. Insa imi vine si mie in cap, poate de la tanti aia mi se trage, cine stie.

Estimam acum ceva vreme felul in care e impartit timpul meu: https://sleepy00.com/2017/06/15/lost-in-translation/.

Cam asa e standard. In mod obisnuit, maxim 13% din timpul meu e ocupat cu categoria Diverse (chestii practice, care tin de viata de oama: facturi, birocratie, rate sau rati, chestii de le fac oamenii mari si seriosi). Acceptabil. Restul e ocupat de timp cu oamenii pe care ii iubesc (familie, prieteni) si visat la bec aka chestii absolut inutile pe termen scurt cel putin (gandit, citit, cantat, ascultat). Cam asta e viata mea si imi place asa.

Momentan cred ca undeva la 85% din timpul meu e ocupat cu categoria diverse. Diverse rahaturi pe care le am de facut. Si in restul se ingramadesc familia, prietenii si ganditul la bec. Dumica am fugit pana in celalalt capat de Bucuresti sa vad cea mai mica si mai draga prietena de-ale mele si mi-e si acum ciuda ca am putut sa stau cu ea doar o ora. Ma rog, si de as fi stat 100 tot nu mi-ar fi ajuns. Dar sa revenim. Ceea ce ma enerveaza de mor, dar de mor, e sa nu am timp de chestiile mele inutile. Mi se pare, asa cum spunea cucoana aia, inacceptabil. Ieri imi zicea un amic ca si viata lui e undeva pe acolo dar el a ajuns la concluzia ca e de acceptat si acuma ii ok. Inteleg rational ca abordarea e de urmat dar jur ca nu pot. Sau pot, ca de fapt asta fac, dar tot nu vreau. Deci daca, pe termen lung viata mea ar ramane in categoria 85% diverse practice si patrate si plicticoase si doar 15% chestii inutile care imi plac si care ma fac oamă mi-as da demisia. Nus frate, as pleca in lume sa traiesc intr-un cort. Urasc sa fac chestii necesare, hartii oficiale si neoficiale, plati si formulare, sa ma gandesc la ce mananc maine si ce mai am de platit. Toate astea ar trebui sa fie pe System 1, ala automat si sa nu necesite niciodata gandire propriu-zisa. Nu sunt facuta pentru aspectele astea practice ale vietii, aproape 40j de ani si tot nu stiu sau nu vreau sa ma fac om mare. Raman un copil batran.  

Accept pe termen scurt ca asta e, n-am de ales, rezistam cu gandul la recompensa pe termen lung, dar as vrea sa ne intelegem draga viata ca daca vrei sa mai continuam impreuna e doar temporar. Vreau inapoi la un fotoliu gras si o patura moale si timp ce miroase de la o posta a lene in care ascult frunzele cum cad cu oameni dragi pe langa noi. Cer gri, ploaie sau ninsoare, pricioare inghetate, pana si pe acest virusache tembelache le accept, dar nu si sa fiu cotropita iremediabil de chestii patrate si plicticoase.

Voi ce faceti? Vine Craciunul? 🙂