Nothing

Standard

Acum ceva vreme vorbeam cu Sara si ma trezesc ca imi spune ceva de genul: Mami, tu stii totul.

So am bulbucat ochii, mi-am mai adancit putin ridurile de expresie de pe frunte si i-am zis repede: Mama, nu stiu aproape nimic, nici nu imi imaginez cate lucruri nu stiu.

Acuma, pentru un copil de 9 ani e firesc sa creada ca parintiilor stiu totul. After all navigam lumea lor, executam joburi care aduc bani si cumpara mancare si vacante, raspundem atotstiutori la intrebari de genul ce inseamna incomprehensibil, tern sau caduc.

Dar apoi m-am gandit la o seama de oameni mari care cred despre ei insisi ce spune Sara despre mine: ca stiu totul. Adica daca mergi la o facultate, ai o parere despre partidul la putere si ai auzit de Trump pare ca this is it, stii tot ce e nevoie sa stii.

Acuma, habar nu am ce e nevoie sa stim. Posibil sa nu fie nevoie sa stim ceva in plus fata de cum sa punem mancare in burta.

Dar totusi mi se pare nu ciudat, ca e normal. Mmmmhhhhhh mi se pare descumpanitor cum oamenii aleg sa creada ca stiu suficient.

Am mai vorbit despre asta cu prietenii mei si le-am zis ca mi-ar placea ca toata lumea sa fie curioasa, sa descopere zilnic ceva, sa caute, sa inteleaga placerea din a afla. Si C. m-a intrebat la ce mi-ar folosi mie, as fi mai fericita cu ceva?

Si stiti ceva, chiar as fi. Imi place sa vorbesc cu oamenii, sa ii ascult (ma rog, nu tot timpul, atunci cand am eu chef), cred ca am mai povestit pe aici ca fata mea are ceva care face ca oamenii sa isi povesteasca viata cand ma vad (ceea ce ramane o onoare si o placere, fiecare om e fascinant si ascult cu inima deschisa, fara sa judec – poate de asta si simt ca pot sa imi spuna chestii 🙂 ).

Dar mi-ar placea sa am mai multi oameni cu care sa pot sa discut idei, nu fapte. O conversatie fara aspecte pratice (unde mancam, in ce vacanta am fost, ce am mai cumparat, cum e la job yaddy yadda) unde se ciocnesc doar ganduri, cu incruntari ca nu intelegem chiar tot si zambete cand reusim sa facem clar ce e in capul nostru, o conversatie care creste si se incolaceste ca iedera pe un zid vechi de casa abandonata ramane portia mea preferata de inghetata intr-o zi calduoasa de vara (sau iarna, se mananca inghetata si iarna, nu?).

Si nu vreau sa zic ca oh boy ce stau eu doar cu nasul in carti. Nu stau, ma uit la seriale mononeuronale pe Netflix cand sunt foarte obosita si omor zombie pe telefon cand sunt nervoasa. Dar raman curioasa. Pentru ca stiu, asa cum ii spuneam si Sarei, ca, de fapt, stiu mult mult mult prea putin. Si as vrea sa stiu macar o bucata mare din tot.

Deci cat de mult credeti ca nu stiti? 🙂

IMG_2308

2 răspunsuri »

  1. Pe bune ca știam mai multe acum vreo 10 ani, dar am uitat și nici nu am mai învățat mare lucru de atunci. Întrebarea mea, dacă nu te superi, cum reușești sa te descurci cu treburile casnice (veșnică mâncare, curățenie, spălat, întins, pus rufe la loc?).

    Apreciază

    • Le tratez ca pe miscare (in loc de mers la sala) si intotdeauna dar intotdeauna ascult o carte sau un podcast cand fac activitatile astea. Deci le asociez cu ceva placut si abi astept ziua de curatenie spalat sau sa gatesc ;))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s