Arhive zilnice: 15 iunie 2020

The path

Standard

Abia plecasem ieri de acasă, drumul pustiu, ploaia abia ce trecuse, când m-am trezit pe mijlocul drumului cu o țestoasă (îs dese prin partea asta de țară). So am zâmbit, am oprit mașina și am mutat-o în direcție în care se îndrepta. In the process am călcat într-un canal de apă și am condus restul drumului cu adidasul ud. Oh well, măcar țestoasa va fi fericită.

Dar chiar va fi?

Nu știu voi cum sunteți, dar eu când văd țestoase sau melci pe mijlocul drumului le iau și le mut pe margine, să nu moară ca proastele călcate de cine știe ce.

După care, inevitabil, încep să mă întreb unde se ducea țestoasa/melcul. Și dacă cumva familia ei/lui era fix pe partea opusă a drumului decât cea pe care am lăsat-o eu? Și dacă acum că am mutat-o nu va mai ajunge niciodată acasă, își va petrece restul vieții căutând familia pierdută și va fi trist până la moarte?

Sigur, aș putea să mă gândesc că țestosul el (mutat de mine) va întâlni pe partea de drum unde l-am lăsat, cam peste jumătate de oră o țestoasă cu talia ca viespea și ochii ca mierea și se va îndrăgosti de ea nebunește, vor face 8 copii mini țestoase și vor trăi fericiți împreună până la adânci bătrâneți.

Dar nu mă gândesc niciodată așa. Mă gândesc numai dacă, prin intervenția mea, nu am distrus cumva, pe veci, viața doamnei sau domnului țestos.

Deci. Am două întrebări foarte importante.

  1. Does this happen to you? Sau sunt numai eu.

și doi.

  1. Credeți că am mutat-o pe partea potrivită a drumui?