Arhivele lunare: iunie 2020

The path

Standard

Abia plecasem ieri de acasă, drumul pustiu, ploaia abia ce trecuse, când m-am trezit pe mijlocul drumului cu o țestoasă (îs dese prin partea asta de țară). So am zâmbit, am oprit mașina și am mutat-o în direcție în care se îndrepta. In the process am călcat într-un canal de apă și am condus restul drumului cu adidasul ud. Oh well, măcar țestoasa va fi fericită.

Dar chiar va fi?

Nu știu voi cum sunteți, dar eu când văd țestoase sau melci pe mijlocul drumului le iau și le mut pe margine, să nu moară ca proastele călcate de cine știe ce.

După care, inevitabil, încep să mă întreb unde se ducea țestoasa/melcul. Și dacă cumva familia ei/lui era fix pe partea opusă a drumului decât cea pe care am lăsat-o eu? Și dacă acum că am mutat-o nu va mai ajunge niciodată acasă, își va petrece restul vieții căutând familia pierdută și va fi trist până la moarte?

Sigur, aș putea să mă gândesc că țestosul el (mutat de mine) va întâlni pe partea de drum unde l-am lăsat, cam peste jumătate de oră o țestoasă cu talia ca viespea și ochii ca mierea și se va îndrăgosti de ea nebunește, vor face 8 copii mini țestoase și vor trăi fericiți împreună până la adânci bătrâneți.

Dar nu mă gândesc niciodată așa. Mă gândesc numai dacă, prin intervenția mea, nu am distrus cumva, pe veci, viața doamnei sau domnului țestos.

Deci. Am două întrebări foarte importante.

  1. Does this happen to you? Sau sunt numai eu.

și doi.

  1. Credeți că am mutat-o pe partea potrivită a drumui?

Un om serios

Standard

Voi sunteți oameni serioși? Serios, are you?

Uite ce zice dex: SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie.

I-a zis cineva Sarei (mă rog, nu doar ei, așa, mai multor copii) să fie serioși.

Sara a fost atât de fascinată că a venit la mine să îmi spună că i s-a zis că trebuie să fie serioasă și dacă chiar trebuie să fie.

Am răspuns NU într-o nanosecundă.

Nu cred că trebuie să fie serioasă. Nici ea și nici alți copii. Nici măcar adulții.

Cred că oamenii pot să glumească, să râdă, să se ia în glumă (ba chiar mă sperie oamenii care sunt serioși tot timpul și nu știu să facă mișto de greșelile sau defectele proprii). Neseriozitate, care din punctul meu de vedere e egala cu ghidușia, nu e opusul blândeții, calmului, altruismului sau altor calități, dimpotrivă, mai toți oamenii pe care îi știu cu aceste calități din urmă sunt și destul de neserioși.

Și nici măcar cu lipsa de competență. Se confundă prea des hainele sau atitudinea cu competența. Nici una nici alta nu o fac. Poate pentru cei care habar n-au despre subiect să funcționeze un costum și o pereche de pantofi strălucitori sau o față de venit de la înmormântare. Pentru restul, contează doar cuvintele pe care le debitezi atunci când deschizi gura.

Așa nu-mi plac oamenii serioși, mi se pare primul indiciu pentru niște oameni care trăiesc după aparențe și urăsc aparențele. Ce e acolo, la fundul fundului, esența esenței, nu de la ce firmă ai geanta.

Mai am o colegă (pe care am certat-o deja pe tema asta, deci nu spun nimic secret) care a zis că nu îi place de o tanti cu care lucrăm pentru că se îmbracă nașpa (as in delăsător așa). She does. E și grăsuță și mai și fumează. Și o mai avea și alte defecte. Dar pentru mine e persoana preferată dintre toți cei cu care lucrez din instituția cu pricina. Pentru că e brici de deșteaptă și pe deasupra incredibil de blândă și caldă. Aș alege-o (și o aleg pe ea) în orice zi în locul a 70j de mii de inși în costume negre. De fapt am mai zis, când văd un costum mi se aprind toate beculețele de alarmă din lume.

Da. Deci sper ca Sara să nu devină un adult serios. Ci să rămână un suflet ghiduș.

Voi? Ce mai faceți, ce mai ziceți. Long time no see 😊

IMG_2676