Arhive zilnice: 4 mai 2020

Luna doi de izolare (raport)

Standard

–Sara e happy. Atat de happy. Telescoala ramane cum am stabilit, dar mi se pare ca viata ei e obiectiv mai frumoasa (in primul rand ca ma are tot timpul doar a ei, sarim si ne jucam si facem de toate impreuna). Suntem mult mai aproape decat am fost vreodata. Am mult mai mult timp de ea, chit ca am muncit uneori pana noaptea (a se vedea punctul 3).

-imi place ca pot sa port haine comode tot timpul. Chiar nu am nevoie de mai mult de 2 perechi de pantaloni si cateva tricouri. Hainele is degeaba, am zis.

-cine zice ca telemunca-i frectie, ma-sa-i stiti voi ce. Frate, am muncit mai mult decat la birou perioada asta, serios. On the bright side, am mai zis, lucrez intr-o echipa de supeeroi, fiecare cu superputerea lui. am rezistat doar pentru ca am colegi asa cum am. Si sefa-mea, v-am zis vreodata de ea? Am o sefa mica mica, imi ajunge pana pe la umar asa si nici eu nu-s o uriasa, o mana de om cu o inima cat casa 😊. Ma enerveaza din cand in cand ca e obsedata de reguli, dar e cea mai corecta fiinta pe care o stiu si lupta pentru bine. Iar asta e cel mai important lucru din lume. Si eu sunt mega corecta, dar regulile oh well, sa zicem ca nu-s nascuta sa merg pe linii galbene pretrasate 😀

-avem tura 2 de porcusori (tura 1 am dat-o, dar pentru ca nu am stiut, silly me, ca astia se imperecheaza in secunda 2 dupa nastere, Ryan a facut putin sex cu Amelia in de dupa ce a nascut Tura 1-cand eu eram la birou). Cand scriu literele astea sunt 4, dar e doar o situatie temporara, burta Ameliei e inca mare, deci estimez ca maine dimineata vom avea 5 pui 🙂

-am vazut cred prima oara in viata primavara si mi se pare ceva absolut colosal. La Bucuresti nu o vad, si nici in celelalte orase in care am mai trait. Acum am pandit-o si am respirat-o. Aproape ca as zice ca primavera e anotimpul meu preferat, dar nu e. Apa nu e suficient de calda pentru baie, desi am mai facut baie in mare pe 6 aprilie acum cativa ani.

-imi place in izolare. Stiu ca unora le e greu, si inteleg, dar pentru mine, asta e normalitatea. Cam asa imi place sa traiesc. Oamenii stau in sfarsit la distanta la care ar trebui de mine si aglomeratiile is interzise

-in sfarsit progresez cu limba aia straina de vreau sa o invat de pe la 15 ani.

-mi-e dor insa de prietenii mei. O sa ii scot pe cei pe care ii am mai aroape la niste plimbari cu Bicicleta sau cafele pe ceva iarba (la minim 2 m distanta, desigur) cat de repede s-o putea. Dar ii simt aproape, desi nu facem conferinte pe Zoom si vorbim destul de rar.

-sunt precauta post 15 mai. Mi-e teama ca o sa inteleaga astia prost si o sa zica ca hai ca a trecut covidutul, o sa ne bage pe toti inapoi in birouri ca pe gaini la crescatorie si o sa bubuie dracu toate cifrele si curbele. Sper sa ma insel si sa inteleaga ca inca e cazul sa stam unul hais si altul cea. Om vedea.

Respiram. Impreuna cumva, chiar daca separati temporar 😊. Stiu ca o sa dureze inca minim un an. Si stiu ca viata noastra s-a schimbat deja si ca o sa ramana altfel si ca poate va fi altfel pentru totdeauna. Dar mie mi-au placut intotdeauna schimbarile. E rost de noutate, de iarba verde, de chestii mai bune poate. Chiar daca ne e greu acum si poate ne va fi si mai greu. Dupa ploaie, vreme buna.

PS. Am o carte intitulata asa, Dupa ploaie, vreme buna. A fost a bunicii mele cand era in clasa a 2-a, primita de la mama ei, deci bate la suta de ani. Nu e legata, e prinsa cu sfoara 😊. Cred ca am citit-o de vreo 50 de ori, desi era in romana veche. Acum e a Sarei. Si inca cred in ea, cum a crezut si bunica mea 😊.

LE. And they were 5 🙂

IMG-9223