On the road

Standard

Nu stiu daca are neaparat legatura cu ce ma gandeam sa scriu, dar chiar mi-a placut cartea asta. Deci eram pe drum, in plina desfasurare a activitatii 5 din declaratia pe proprie raspundere, plimbandu-ma cu Sara, cand m-a intrebat: de ce crezi ca oamenii se gandesc ca e mai bine sa puna in fata varianta rea a lucrurilor care urmeaza sa se intample?

Nu avem astfel de discutii des. Eram intre mi s-a desfacut siretul si mi-e foame. Deci mi-a luat putin sa inteleg ce zice, si am rugat-o sa repete, which she did. M-am gandit putin si am zis: pai nu stiu, cred ca e ca sa se apere, se pregatesc de ce e mai rau, si atunci daca vine ce e mai rau vor fi pregatiti, iar daca vine ce e mai bine atunci vor avea o surpriza placuta, nu?

S-a gandit si mata si a zis ca ea nu e de acord cu mine. A zis asa: daca ne pregatim tot timpul pentru esec atunci e posibil sa nu reusim ce ne propunem doar pentru ca avem in cap doar scenariul in care esuam. Deci ar fi mai bine sa ne pregatim pentru ce e mai bine, si nu pentru ce e mai rau.

Mwell. I-am zis ca s-ar putea sa aiba dreptate. Si nu m-as supara deloc sa isi traiasca macar ea viata asa. Eu raman in logica prepare for the worst, hope for the better.

Ma gandeam cum a schimbat virusache asta mentalitatea oamenilor. Nu viata, ca viata stiu cum vi-a schimbat-o. Mentalitatea. Si daca a schimbat-o au ba. Eu cred ca orice eveniment din asta, urias, lasa urme, fie ca le analizam au ba. Si e adevarat ca nu stiu daca acum, cand anxietatea ramane la cote alarmante, e momentul sa ne gandim la asta, dar eu ma gandesc la asta. Pentru mine e important.

Pe mine una m-a facut sa vad anumite lucruri diferit. M-a ajutat sa imi dau seama ca nu imi prea place sa locuiesc in Bucuresti de exemplu. Pandemie au ba. Si ca singurul lucru care imi lipseste din Bucuresti sunt concertele. Prietenii nu i-as pune, gasim noi o cale sa ne vedem indiferent pe ce colt de lume s-ar ascunde ei sau eu.

Mi-am mai dat seama ca sanatatea mentala o luam de multe ori prea usor si ne credem invincibili la capitolul asta, dar nu prea suntem, si e bine sa ii acordam atentia cuvenita. Vad multe lume realmente afectata de ce se intampla, fie ca isi dau seama au ba. Si as vrea sa ii ajut, doar ca nu stiu cum. Stiu doar ce functioneaza pentru mine.

Ma mai gandeam ca, desi sunt extrem de aware ca sansele raman minuscule, daca as lua virusul asta si as muri, m-as oftica, in pizda ma-sii de virus, pentru ca imi place sa traiesc si imi place viata mea si mai am ceva chestii pe care as vrea sa le fac (de exemplu sa o vad pe Sara cum se face un adult misto), dar daca as muri nus, n-as fi nici extrem de suparata cumva. Mi-a placut viata mea de pana acum, n-am trait-o usor si nici n-am luat-o peste picior. Am facut tot timpul ce-am crezut eu ca-I corect si-am incercat sa nu ma mint, nici pe mine nici pe Sara in ce traiesc zi de zi. Si a fost greu si poate a fost chiar gresit, dar cred ca e ok ca am trait asa. Deci na, ar fi ipotetic ok.

M-am mai gandit mult la lucrurile care imi plac cu adevarat, doar mie (mi se pare in continuare ceva extrem de dificil de stabilit, pentru ca multe chestii le facem doar pentru ca se fac, nu pentru ca ni le dorim) si parca le-am mai strecurat putin printr-o sita, s-au mai stabilizat putin. Imi place sa o fac pe Sara fericita, sa adun ore cu oamenii care imi sunt dragi, imi place sa stau unde nu-s betoane si sosele, imi place sa rad in hohote, sa inot si imi place sa citesc. Imi mai plac mult de tot imbratisarile (nu universal totusi, doar ale catorva oameni, desigur).

Si ar fi tare bine sa nu mai traiesc in lumi imaginare, dar nu prea cred ca pot sa schimb naravul lupului asa usor.

Mda. Poate va ganditi si voi. Eu inca cred ca orice dezastru e doar un potential pentru ceva mai bun in viitor. Sper se impaca cu abordarea Sarei de la inceputul textului, o sa ma duc chiar acum sa o intreb daca e ok asa 😊

IMG_2528

5 răspunsuri »

  1. mhh… nu cred că pregătindu-te pentru ce e mai rău te pregătești pentru înfrângere. Chiar deloc. Te pregătești să scoți maxim dintr-un eveniment exterior. Când nu te pregătești – și asta nu pentru că nu evaluezi evenimentul ca fiind major ci pentru că „oricum luăm toți virusul” – abia atunci ești înfrânt. Și o să vezi că se confirmă prin tot felul de semne în conduita generală, defetism, semne de abandon, conspiraționiste și atitudini extreme. Deci cred că atunci când te pregătești pentru ce e mai rău și speri la ce e mai bine e de fapt o atitudine care izvorăște din reziliență și optimism (sigur, nu cred că se aplică prepperilor clinici). Eu, de exemplu, simt cum mi se ranforsează toate circuitele de recompense atunci când riscul se materializează și pregătirile își împlinesc scopul iar eu pot s-o iau de la capăt, relativ în interiorul estimărilor pe care le-am făcut.
    Nu pot să apreciez felul în care m-a afectat pandemia; în interior mă simt mai robust, mai rezistent și mai văzător prin lucruri. Sigur, asta era traiectoria pe care mă aflam, dar perioada asta a accelerat evoluția. Nu mi-e teamă de virus pentru că nu văd cum l-aș putea lua – m-am pregătit pentru situația asta și lucrurile funcționează conform planului :)))))))))) la fel și cu cei mai vulnerabili dintre ai mei, m-au ascultat în tocmai și lucrurile sunt sub control și vor fi sub control chiar dacă perioada de creștere parabolică o să semene panică generalizată ori o să treacă neobservată prin vremea frumoasă. Nu am observat să somatizez ceva ascuns în adâncuri și de fapt mă simt într-o cursă contra cronometru ca să scot maxim din noul context în care vom trăi. Nu sunt mulțumit de cum alerg, dar dacă mă uit la obiectivele mele de acum 6 luni toate sunt atinse iar acum le-am reevaluat pe cele mai importante dintre ele și am adăugat altele noi.
    În schimb n-am descoperit încă ce îmi place; îmi plac tot felul de lucruri în tot felul de momente, însă până acum nu s-a remarcat nimic care să-mi ofere constant satisfacție. N-am avut timp să caut dar nu-i bai, la pensie ce drac’ mai fac?!
    În privința asfaltului… cred că nici prea mult asfalt, nici prea multă verdeață nu mi-ar prii. Un echilibru, așa…

    Apreciază

    • Nu cred ca se referea Sara la pandemie, mai mult am facut eu o legatura fortata. Ramane un oarecare risc rezidual sa il iei, dar nici eu nu cred ca e semnificativ. De ex., in ipoteza in care berbecii astia redeschid scolile prea devreme (cum pare ca se va intampla) il putem lua usor prin copii (parintii si bunicii I mean). Poate asta te face pe tine happy, ce scrii aici. Sa te afli pe o traiectorie si sa simti ca esti in control (de altfel stii ca exista multe studii care arata ca e important, mai ales pt barbati, si mai ales pentru cei ce sunt sau aspira la statutul α). Eu sunt cu masculii β, cei care obtin reducerea cortizolului si o viata mai lunga din actiuni mai simple, gen puricatul reciproc, de-am fi maimute, respectiv ce scriam eu mai sus, in varianta umanoida (hugs si timp cu oamenii din trib).

      Apreciază

  2. Si mie imi place viata mea, alegerile mele, tot ce am facut pana acum si ce sunt acum sunt un cumul al experietelor mele. Si cred ca expect for the worst and hope for the best e o varianta tot timpul, in functie de situatie…cand nu esti sigur mai bine sa expect sa worst. Stii cun e nici daca esti vesnic optimist nu e chiar sane. Eu, ca un om optimist, ma trezesc dimineata si zic un f…kit ce e rahatul asta ( de fapt zic ceva urat de tara unde a inceput problema ca au ascuns) si seara la culcare la fel…asta in conditiile in care eu nu am fost crescuta intr-o familie religioasa (nu stiu daca am voie sa spun ateu pe site la tine)
    ar si asta e o experienta si Oli a inteles-o mai bine ca mine. Ea zice cand trece mergem peste tot…dar ea nu citeste Worldometers. Ea traieste intr- o lume pe care, ca si copil e frumos sa o traiasca, dar sincer si mie imi place lumea ei. E mai simpla si mai frumoasa. Dar a inteles ca nu ne mai pupam cu oamenii din afara familiei si ne spalam ffff tare pe maini (eu am inclus peste tot dar ea nu stie😃)
    Si ca sa raspuns la intrebarea Sarei: sa nu fie dezamagiti: nu astepti nimic nu poti fi dezamagit. Totul e un risc in viata nu numai Corona.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s