Normal

Standard

Cica orice obicei nou are nevoie de o luna ca sa devina rutina si obisnuinta. Mie recunosc ca imi prieste autoziolarea (si cred ca pentru toti introvertitii adevarati nu-i deloc o suparare). Imi frec palmele la gandul ca telemunca va deveni standard. Pentru cine vrea de dupa virus inainte, nu ca acum, pentru toata lumea.

Ieri am fost sa fac cumparaturile necesare, delegat per familie. Pe drum (e lung drumul) am vazut asa: un copil de 2 ani care mergea singur pe marginea drumului (complet singur). Era infofolit si haios. Asta pe partea dreapta a drumului. Ceva mai in fata, pe partea stanga, un curcan infoiat, la fel de singur si tot pe marginea drumului. Fast forward fast forward, ambulanta care parcase la o poarta (banuiesc ca veneau la un caz de COVID-19, asistentul sau ce era era infoliat din cap pana in picioare). La magazin, pentru ca am avut proasta insipiratie sa merg in weekend, puhoi de lume. Nimeni cu manusi, prea putini cu masti. Aveau de toate, chill.

Paranteza. Nu am fost convinsa de la inceput ca mastile nu fac nimic sa ajute. Intre timp am lecturat si niste studii. Daca aveti masti, purtati-le. Daca aveti manusi, purtati-le. Daca nu aveti nici masti si nici manusi, as zice sa inventati, tot sunt mai bune ca nimic. Esarfe, pungi pe post de manusi. Virusul se transmite prin picaturi, deci chit ca le purtam doar pentru cazul in care suntem contagiosi si nu stim, tot merita purtate. In continuare presa se axeaza pe cazurile rare la tineri, de genul nimeni nu e ferit. Well, da, cum si copiii pot muri de la o gripa. Realmente sansele ca unul dintre voi sa faca o forma grava de virus sunt in continuare extrem de mici. Din pacate, sansele ca unul dintre voi sa fie in secunda asta asymptomatic, sa infecteze un batran care va deceda, sunt, din nou, statistic, prea mari. Deci purtati masti.

Revenim la obiceiuri. Conexiune cazuta, calculator care merge greu, mai radem putin de la distanta. La noi merge bine, cred ca daca ar fi sa masor cumva, muncim mai bine acum decat inainte. Poate si pentru ca suntem multi introvertiti in gasca de birou. In pauze, exercitii de mate si fise la romana. Mami, mami, mami. Tractiuni la copacul din curte. Inca doua documente. Mamiiii!!!! Nu acum pui, fac ceva urgent, 10 minute si termin. Pauza de masa.

Cam asa sunt zilele noastre. Ne obisnuim cu orice. Oamenii sunt mai puternici decat cred chiar ei.

Monitorizez in continuare curbe si astept sa le vad cum se duc dracu’n jos.

Ma uit la toata lumea care e distrusa (ca afaceri) de virusul asta si nu stiu cu cine sa incep sa ajut. Dar azi o sa pun locul meu preferat din Bucuresti. Singurul loc din Bucuresti unde timpul nu se grabeste, de aia ramane preferatul meu. Basme cu cai. Criza i-a prins ca dracu’, ca iarna nu fac bani deloc, primavera e sezonul lor. Deci momentan inteleg ca nu au bani nici sa hraneasca animalele. Pe langa ca traiesc linistit, sunt si oameni buni. Oameni din aia de-I simti prin palme ca-s buni, nu prin cuvinte.

Deci 5 lei, nu mai mult, oricat e binevenit. Lumea in general nu doneaza ca zice ca e prea putin. 1 leu, 3 lei, orice ajuta. Ca sa mai avem locuri frumoase, unde timpul sta pe loc, si dupa ce trece nebunia asta. Ca sa facem a darui si a fi kind si bland noul normal. 🙂

https://gogetfunding.com/sprijiniti-basme-cu-cai/

Inspiram, expiram. 😊

IMG_2656

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s