Chaos in my mind

Standard

De când mă știu când mă întreabă cineva ce e în mintea mea primul cuvânt la care mă gândesc e haos. Și chiar asta e, haos. Dacă ar fi să descriu o imagine, ar fi o chestie mare, neagră, unde plutesc diverse chestii, unele lent, altele cu o viteză îngrozitoare, uneori apar unele care nici nu știam că sunt pe acolo.

Însă ieri am descoperit o chestie care mă amuză îngrozitor și m-a făcut să chicotesc mai toată ziua.

So poate voi știați, dar eu nu, se pare că oamenii gândesc în mai multe feluri. Cei mai mulți, din câte înțeleg, au niște dialoguri din astea cu ei înșiși în capul lor.

Acuma, am văzut chestia asta în filme, dar mi-am imaginat tot timpul că e doar o ceva care se întâmplă acolo, as in a voice over care grăiește, pencă altfel n-ai cum dracu să redai în imagini+audio ce gândește Gigel. Și când citeam sau auzeam pe cineva zicând de vocea lor interioară mă gândeam că e o traducere pentru ceva ce nu poate fi descris în cuvinte normale (gen haosul din tărtăcuța mea).

Și holly shit, nu e așa. Chestie care mi se pare fascinantă și mega amuzantă, pencă, desigur, am crezut tot timpul că eu sunt ca toți oamenii și toți oamenii ca mine și deci habar nu aveam că oamenii de lângă mine poartă conversații întregi, as in cu întrebări și răspunsuri în capul lor.

Momentan îmi vine să mă duc la toți oamenii pe care îi văd pe stradă să îi întreb dacă aud o voce în capul lor când gândesc sau nu.

Pentru reciprocitate. I don’t. Nici cea mai mică voce. Gândurile mele sunt în bucăţi amestecate, uneori sunt senzații, nuș cum să explic precis, oricum nimic care să semene măcar vag cu o înşiruire logică. Şi ăn niciun caz nu e nicio voce acolo. Haos, tot ăsta mi se pare potrivit. Și acum mă gândesc că poate de asta sunt eu așa de amețită și cu capul în nori, pentru că în capul meu chiar sunt, la propriu, nori.

Sara (yes, I did ask) aude o voce, dar nu tot timpul, și e vocea ei. Alții înțeleg că aud alte voci, gen a famous voice dintr-un film. Ceeeeeeeeeeeeeeeeeeee. 😊 ,,Și mi se pare fascinant și mega interesant.

Aseară am sondat cu cele patru persoane pe care le pot întreba chestii tâmpite la orice oră şi înţeleg că e, desigur, mega important şi e musai să îmi răspundă instant. 2 aud voci, 1 era la băut şi deci incoerent, iar Andrei mi-s stricat tot fun-ul, zicând că e cu siguranţă la fel la toată lumea, atâta că descriem în feluri diferite. Şi probabil că aşa e, dar mi se pare mult mai amuzant să comparăm golurile din captele noastre. 😛

Deci spuneți-mi, vă rog vă rog, cum cum cum cum cum gândiți voi? Voice or no voice? Și da, vreau detalii, nu neapărat picante.

LE. Dar vocile tuturor prietenilor mei le aud in capul meu, atunci cand port conversatii imaginare cu ei. Si port des. Cvartetul de fete, de exemplu, poate sa confirme ca aud frecvent de la mine: Cum naiba nu v-am zis, ca v-am zis. Si chiar le/am zis, intr-una din conversatiile imaginare din mintea mea 🙂

 

IMG_9738

13 răspunsuri »

  1. uhmm…. deci trebuie să clarificăm întâi dacă „inner voice” se califică drept „aud voci”. Pentru că într-un sistem HACCP, aici avem un punct critic care poate compromite întreaga operațiune.
    La mine e vocea mea, un monolog continuu; chiar și atunci când mă întreb ceva în monologul meu, nu aștept răspuns de la altcineva.
    Într-una din fugile mele de acasă din preadolescență am avut un episod de „voci”, era un fel de trialog în urma căruia luam decizii. Din fericire nu e o trăsătură a mea, ci a fost doar un episod generat de 5 nopți nedormite și alimentație aproape inexistentă. Dacă s-ar întâmpla din nou asta aș merge urgent să obțin ajutor.

    Apreciază

  2. :)) o da, e o voce nonstop, ma bucur cand tace, atunci cand sunt concentrata pe ce fac. are si intonatie 😀 nici mie nu imi vine sa cred ca nu e la fel pt toata lumea, am citit articolul si m-a amuzat, dar tot nu inteleg cum e sa nu iti auzi gandurile asa.

    Apreciază

      • Gata, știu! Deci vocea mea interioară e fix ca și aia exterioară, aceeași intonație, același ritm, aceleași inflexiuni. Mi se păru umpic că de fapt cea interioară e vocea primară și că cea exterioară e doar expresia ei către tine.
        De fapt însă, cum rezonează ele corzile vocale și transmit vibrațiile în cutia craniană, eu am în cap foarte clar vocea mea pentru că o aud de ceva vreme. Și cum nu prea știu cum să articulez gândurile fără cuvinte, și cum nu prea pot cuvinte fără voce, și cum am o singură voce pe care o știu bine, atunci articulez gândurile prin cuvinte rostite printr-o simulare o vocii aceleia. Și cum îmi cunosc foarte bine vocea, simularea este foooarte fidelă – intonație, ritm, inflexiuni, tot.
        Ergo, suntem toți în aceeași situație și probabil cu excepția câtorva cazuri (dintre care majoritatea clinice) ne auzim gândurile rostite de o simulare a propriei voci și deci Andrei are dreptate.

        Apreciază

      • Da, asa am zis si eu aseara. Cu mentiunea ca nu auzi vocea ta vocea ta ci vocea ta alterata, ca nu ne auzim vocile cum suna ele de fapt. Dar e ataaaaaaat de plictisitoare varianta asta. Mie imi place celalalta :)). Si zau ca la mine e haos, nu am discutii cu mine insami. Probabil mi se pare ca sunt cam plictisitoare si enervanta. :))

        Apreciază

      • nu aș denumi-o vocea mea alterată, ci vocea mea așa cum sună ea în cutia craniană și de fapt doar așa o știu pentru că aia pe care o aud ocazional înregistrată e puțin altfel 😀

        mno… asta îi… e plictisitor în continuumul spațio-temporal cuprins între 10 la -20 secunde de după presupusul Big Bang și marginea vizibilă a Universului … Sunt doar niște reguli clare și imuabile, fără basme fascinante, unicorni, energii ori soluții ușoare.

        Apreciază

  3. Cel mai tare ma enerveaza cand vocea din capul meu (care e una buna, nu zic nu!) canta o piesa care ma enerveaza. Daca ma enerveaza, de ce o canta? Si ma trezesc fredonand la birou piesa aia stupida. Apoi caut alta piesa mai buna s-o alunge. In rest, da, aud o voce care ma cearta, ma consoleaza, injura sau se roaga…din astea:))

    Apreciază

  4. voce ! de fapt, voci! pe muzici ! si cu imagini ! si in diferite limbi (slava cerului in alea pe care le inteleg ca daca ar incepe in chineza, m-ar lua panica)
    e un haos total !
    de fapt …problema nu este sa auzi voci in capul tau sau sa vorbesti cu lucrurile din jur! problema este cand scaunul si biroul iti si raspund :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s