Arhivele lunare: noiembrie 2019

Guinea pigs

Standard

Avem doi porcușori de guineea. Doi porcușori de guineea ele adicătelea.

Duamne și cât am visat la un câine sau o pisică, dar am avut cu cine? N-am avut.

Porcușori de guinea a vrut. Nici măcar nu îmi plac atât de mult. Chiar și în ultimul moment am pledat pentru un iepuraș dar nici nu a clipit.

Deci avem două fetițe porcușor de guinea.

Nu le-am luat instant, nuuu, am lăsat-o vreo trei săptămâni să văd dacă sigur le vrea și sigur le voia. Deci duminica cu votul, ne-am întors acasă după operațiune.

Eu planificam să lenevim. Ea planifica să luăm porcușorii de Guineea.

Am luat porcurșorii de guinea.

Ea le-a ales, desigur. Una albă (Amelia), și una neagră (Ryan). Și numele tot de ea alese, la fel de desigur.

Amelia de la Amelia Earhart, pentru că fugea cu viteza luminii, ca un avion, prin cușca din magazin și Ryan nuș de ce, Ryan pentru că îi place ei numele și cică e și nume de fată, iar eu îmi imaginez că e de la Ryan Gosling.

De fapt pe Ryan Gosling a ales-o prima, pentru că era cea mai calmă dintre toți, animăluțul ăsta e cel mai zen animăluț pe care l-am văzut eu vreodată, perfect imperturbabilă.

De fapt e atât de calmă că m-a făcut să caut pe internet genitalele porcușorilor de guineea să mă asigur că e fată. Am zis că no way in hell ever o muiere, fie ea și porcușor de guineea poate să fie atât de zen.

Dar da, e, femelă. Ambele sunt. Desigur că am luat două, altfel nici nu se punea problema, Sara e de părere că un animal de companie singur e ceva crimă oribilă.

Amelia Earhart e în continuare avion. Aleargă non-stop și abia mă lasă să pun mâna pe ea. Pe mine. Mitocondrii pe steroizi. La Sara în brațe stă de zici că s-a născut acolo, e unicul loc unde e liniștită. Ryan Gosling, dacă o ia Sara în brațe se urcă pe umărul ei (întotdeauna cel drept). La mine în brațe aproape adoarme.

Da. Deci avem animăluțe. Nuș ce-om face cu ele, dar de avut le avem.

Și deși încă nu-mi prea plac cum arată, of, față de un cuți sau o pisică sau chiar un iepuraș, trebuie să recunosc că nu-mi mai sunt chiar așa de antipatice. M-am gândit că până la urmă oamenii au făcut destul de multe chestii nașpa cu specia asta, așa că e only fair ca două exemplare să fie răsfățate de noi (și mega răsfățate sunt, belive me). Plus că și noi uneori nu suntem altceva decât niște porcușori de guinea, în experiemente diverse, unele intenționate, altele ba.

Ele sunt. Ryan și Amelia, în brațele Sarei. Urâțele, nu? And yet kinda cute. 🙂

PS. Și când sunt fericite fac niște sărituri din astea întoarse în aer de înțeleg că le zice ceva cu Popcorn, dar mie mi se par cap tăiat din Firestarterul lui Prodigy (I used to like that song).

IMG_20191117_145653

Hello darkness, my old friend

Standard

Așa. M-a întrebat un cititor la articolul cu CRISPR la ce mi-ar folosi dacă oamenii ar fi mai interesați de subiect (puteți vedea întrebarea completă acolo). Că unii o să se ia dupa Oliviuța Steer, alții după Mânăstirea Secu (nuș ce-I asta btw) și alții ar veni cu teorii pseudo științifice.

Și am promis că răspund pe larg, pentru că o dată iau întrebările foarte în serios (în general, nu pe blog, pencă nuș, eu pun întrebări rar și atunci când chiar mă interesează răspunsul și plec de la premisa că și alții-s la fel) iar a doua oară e actually a valid point.

Cel mai scurt răspuns ar fi John Stuart Mill, On liberty, despre care am scris acum ceva vreme.

Dacă ați citit cartea, na, știți deja, deci carry on, dacă nu, u should, dar o să încerc să explic ideea.

Nenea Ion Moară zice că orice idee, indiferent cât de proastă, ar trebui ascultată. Pentru că orice idee proastă are în ea o parte indiferent cât de mică bună și orice idee bună are în ea și o parte, indiferent cât de mică, proastă. Iar progresul vine doar așa.

And I think he makes a very good pont. De fapt mi-a plăcut tare rău cartea asta, cred că e una dintre cărțile care m-a schimbat, deși e tare mică săraca. Nu am nevoie neapărată de mii de pagini, I like men of few words.

Nu cred că ar trebui să ascultăm doar o părere. Cred că ar trebui să ascultăm și Oliviuțe, și măicuțe, și chiar și pe cei care au opinii pseudo-științifice. Să încercăm să explicăm punctul nostru de vedere și să demonstrăm că avem dreptate (dacă avem), sau poate să constatăm că nu avem.

Nuș ce e așa de greu. De exemplu eu mmm când, oare ieri? Hai să zicem ieri, da poate a fost alaltăieri sau luni, dracu știe, uit tot. Am intrat într-un birou convinsă că am dreptate cu o chestie. Și mai mulți oameni mi-au spus niște lucruri care mi s-au părut irelevante. Până un alt omușor mi-a spus o chestie care era corectă și validă. Și m-am răzgândit la 180 de grade. I was wrong și am plecat convinsă de ideea cealaltă, deși intrasem cu o idee diametral opusă. Pentru că i-am ascultat ce aveau de spus și pentru că au fost deștepți să îmi prezinte argumentele corecte. Așa ar trebui să funcționeze orice lucru.

Orice idee e perfectibilă. Și uneori perfecționarea vine în urma interacționării chiar cu ideile proaste. Similar oarecum, orice idee e potențial proastă și până e pusă sub tirul contraargumentelor nu își poate dovedi validitatea (cum am pățit eu ieri).

Ca să revenim la subiect, de asta cred că e important ca oamenii (ca specie) să discute despre mai toate aspectele care au un impact asupra lor. Sunt necăjită când văd oameni buni care vorbesc doar despre birou, rate și copii, indiferent cât de importante ar fi astea, că nu zic că sunt. Sunt mii, miliarde de idei care trebuie discutate, și mi-ar plăcea să văd idei ciocnindu-se on a daily basis. Multe lucruri mi-ar plăcea, cred încă că oamenii se pot schimba și își pot aduce aminte că pot lupta pentru bine, și nu pentru confort personal, dar am mai scris că sunt și o să rămân probabil până mor, o idealistă prostuță.

Și tot cumva legat de asta, mi-ar plăcea ca oamenii să voteze duminică. Chiar nu mă interesează cu cine. Dar să voteze. Nu prea pricep de ce nu merge lumea la vot. Adică ok, înțeleg că suntem supi că sunt toți niște urâți, dar urâții ăștia sunt exponenții noștri, iar alții tot n-o să avem dacă tot nu mergem să votăm (repet, indiferent cu cine). Adică imagine că ar exista cel mai dalb și mai gingaș politician din Univers. ZĂOAN and only care ar rezolva problemele RADET și eu aș avea apă caldă non-stop și n-aș fi nevoită să îmi pun boiler săptămâna viitoare. Ce motivație ar avea acest super gigea mos politician să intre în politică având în vedere că oamenii care votează sunt aceiași (și implicit clasa politică e aceiași)? Zero. Șansele să fie ales sunt minime, pentru că nu are cine-l vota, ăia de ies la vot de obicei sunt votanți tradiționali au partidelor X, Y sau Z, masa influențabilă e infimă și ca atare șansele unui newcomer imaculat rămân minime. Sper că nu e nevoie să extind asta, dacă iese repetitiv aceeași masă la vot,  rezultatele se vor învârti întotdeauna tot pe acolo, singura posibilitate de schimbare (bună proastă, dracu știe cum e ea) e ca masa de vot să se schimbe. Eu, dacă aș fi în locul acelui politician imaculat (nu că m-aș băga ever în politică nici pentru contravaloarea mea în aur), v-aș zice să fiți sănătoși că n-am de gând să mor pe baricade pentru niște unii de n-au chef să iese din casă 5 minute. Plus că chiar nu mi se pare frate așa un efort, și e o chestie care ne afectează realmente viața for a very long time.

Bottom line on both points cred că e faptul că exprimarea ideilor (sau a votului) rămân/e o precondiție (nu neapărat și o garanție) pentru progres. Fără ele, vom rămâne în întuneric.

PS. Titlul articolului e pentru că estimez o prezență scăzută la vot. Dar, cum mai spuneam, îmi place să mă înșel. 🙂

IMG_4932

Stinky00

Standard

Ziceam ieri că-s ușor nervoasă? Eram. Și încă sunt. Nu e de la spermatozoizii fosforescenți, ci de la apă caldă.

Divină dar inexistentă în cartierul bucureștean unde ne petrecem Sara și eu zilele.

Nu de ieri de azi, noah. De la începutul verii avem întrerupere după întrerupere, nu cred că am avut vreo săptămână vara asta în care să avem apă caldă non-stop.

Acuma, vara ca să fiu sinceră nu mă deranjează chiar foarte tare, pencă dușul cu apa rece e actually sănătos so am prestat cu interes. Nuș dacă mi-a dat înapoi 10 ani din viață, dar mai trează după el sigur am fost.

Atâta că între timp a venit puțin iarna. Și noi n-avem apă caldă de vineri seara. Mai precis am văzut ultima oară apă caldă vineri, pe la orele 16 când am somat copilul să sară instant în cadă că nu se știe cât durează (asta după ce nici săptămâna de dinainte nu am avut de vineri până duminică și nici joi nu era neam). Azi e luni și vecinii îmi scriu pe grupul de whatsapp că vine joi. Fucking joi. O săptămână. De fapt, din 25 octombrie până pe 7 noiembrie (dacă estimarea vecinilor e corectă), deci în 14 zile, am avut apă caldă doar trei.

Nici căldură, desigur, și știm ce temperaturi au fost săptămâna trecută. Dar hai, am un calorifer electric, îl mut isteric prin casă plus că azi s-a încălzit, noroc cu încălzirea globală. Dar boiler n-am. În prostia mea de om stătător la bloc nu am boiler. What was I thinking. Și da, am vrut să mă debranșez de anul trecut să mă mut pe gaze, dar ntz, nu se poate, nu mai e voie, plus că nici nu e trasă țeava de gaz sau nuș ce draci. Pencă și iarna trecută cam o lună adunată acest minunat bloc nu a avut apă caldă și nici căldură.

Acuma, să ne înțelegem, subliniez toate cele de mai sus ca să se priceapă că nu mă dau cu fundul de pământ la prima vicisitudine a sorții, after all merg vara cu cortul la munte și am copilărit la Motru, stoic is my middle name.

Bă da totuși. Totuși. În 2020 în capitală vorba aia europeană, mă spăl cu ligheanul și ibricul.

Nu mă interesează a cui e vina. Vina e a tuturor ăstora  de au condus instituțiile cu pricina în ultimii 20 de ani.

Și sunt și două cauze, o dată avariile periodice de la RADET și a doua parcarea subterană de la Decebal care ne cauzează pene de apă caldă, curent, gaz ba chiar internet de la începutul verii. Nici nu mai știm când e de la parcare când e de la RADET, cert e că nu e apă caldă și nici căldură. Halucinant mi se pare că pe site-ul vieții mai și mint îngrozitor, nuș, să dea mai bine la presă dacă dă careva o geană pe acolo? Blocul meu (și cele afectatate) nu apar nici la avarii nici la reparații, ci la funcționare sub parametri (deci faptul că nu avem căldură deloc și nici apă caldă e sub parametri, practic un ușor disconfort așa, facem noi fițe, ce dracu) și nici măcar cu întreaga perioadă, se mențiează doar de duminică dimineața, când de fapt nu mai avem apă caldă de vineri seara.

Și m-am enervat să scriu de fapt de la unii tot de pe grupul ăla de whatsapp din bloc. Pencă ni s-a spus că RADET e în faliment și ce să facă acuma dacă nu e apă caldă, să o scoată din buzunar? Bă da. Actually nu mă interesează de unde, să o scoată că de aia se ocupă cu treaba asta. This is not normal. Și mi se pare absurd să ne obișnuim cu o situație  din epoca trecută și să zicem că asta e, n-avem ce face. Vreau să spunem dracului că e anormal să nu avem apă caldă și căldură.

În caz contrar, cred că noi toți oamenii ăstia din rahatul ăsta de oraș care nu avem apă caldă sau căldură (și înțeleg că și în Aviației situația e identică și cam de aceeași perioadă) ar trebui să îi dăm în judecată, că nuș, eu parcă așa am învățat la facultă, că dacă îmi cauzează careva un prejudiciu aș cam avea dreptul la oareșce despăgubire.

Prejudiciul meu sunt sumele cheltuite pe calorifer, energie, boiler, benzina și timpul pierdut prin București pe la casele prietenilor, cu Sara după mine, în scopuri de căutat lichidul magic la temperatura potrivită. Iar al oamenilor care stau pe lângă mine zilele astea? Well,  posibil neprețuit, pencă în ritmul ăsta e posibil să mă strige Stinky00 și nu Sleepy00.

IMG_9738

 

Copy&paste

Standard

Astă vară am intrat la buro și m-am apucat să întreb cine a auzit de CRISPR. 5 colegi în birou, niciunul. Am fost și în biroul de lângă, și acolo la fel. Am întrebat și oamenii cu care m-am văzut zilele alea, same same.

Mă nimeni. Nimeni. Editare de gene suna cunoscut pe ici pe colo, dar CRISPR nu. Mă și ăștia îs oameni like smart, care știu chestii și cu care pot să vorbesc și despre alte lucruri în afară de job, scutece și rate.

Nuș ce mi-a cășunat atunci, dar acum a ieșit și un documentar pe Netflix, so bănuiesc sau sper că o să vorbim mai mult la cină despre bebelușii editați.

Nu vreau să scriu ce e CRISPR-Cas9 sau asta nouă din octombrie care le permite editarea aia precisă. Pentru că îmi e lene. Doar mă enervează că nu știe lumea de asta. Mi se pare că orice uom ar trebui să aibă măcar o părere oarecare despre.  Chiar nu trebuie să fie aceeași cu poziția mea. Sigur, e mult mai interesant și aproape plimbarea cu bicicleta din campanie sau articolul defăimător despre candidatul plicticos (mie mi-au plăcut întotdeauna plicticoșii) și despre asta vorbește toată lumea.

Dar că am putem să edităm gene, like now, acuș acuș, pasionează pe careva? Mnoup, not quite. Vegani vs. omnivori, politică, hai Taxa pe Euro a lui Firea, fotbal, Simona, hm, cam astea nu? Trump hă hă. Astea sunt subiectele de discuție din perioada asta.

Modificăm genomul, genele fucking umane for fucks sake. A da, parcă am auzit ceva dar nuș exact ce că n-am citit că desiiiiiiguuuuuuur n-am avut timp.

Vreau să mă cert cu oamenii pe tema asta. Să fie unii care zic că e bine să edităm ca să scăpăm de boli că uite malarie și HIV și sadness și să fie alții care zic că nu-i bine ce dracu că evoluția are nevoie de diversitate și dacă eliminăm o genă complet ca să fie adaptată condițiilor de mediu actuale o să ne ia dracu peste 500 de ani (or less) când se vor modifica același condiții de mediu. Să dezbatem despre ochi albaștri sau verzi sau despre IQ vs talent la muzică. Despre dracului ceva. Să intereseze pe cineva.

Pentru că altfel tehnologia asta se întâmplă. Like now. E chiar aici, utilizabilă. Perfectibilă, sigur, dar utilizabilă. Și înainte să ne gândim pe cine votăm (în locul lui Trump sau chiar aici next week sau când sunt alegerile astea) poate vorbim o leacă și despre asta. Pentru că mi se pare mult mai important. Copiii noștri vor trăi în lumea asta. În care oamenii sunt editați genetic. Noi trăim deja în lumea asta. Serios. Nuș, mi se pare că tratăm ca mega importante lucruri care chiar nu sunt așa de importante (cele actuale, cu impact imediat) și le ignorăm pe cele majore (editarea genetică, schimbarea climatică, subiecte de-astea de pari umpic ciudat și dus cu pluta când le menționezi pen că nu ne taie nimeni din salarii cu ele, mpoaaate o să se lovească copiii noștri de ele, dar cui dracului îi pasă azi?). Well. I kinda do. Nu în sensul că mă tăvălesc prin casă de durere că au făcut ăștia spermatozoizi fosforescenți ci în sensul că creierul meu înțelege că sunt chestii care o să schimbe lumea. For good. Și vreau ca animalele astea cu 2 picioare să spună dracului ceva despre subiect. Să ne certăm cu careva. Să ne pasioneze și altceva decât reducerea de săptămâna viitoare de pe epantofi sau sezonul nou din filmul cu dragoni.

Da, îs nervoasă. Și voi ar trebui să fiți măcar umpic și măcar uneori. Edităm geneeeeeeeeeeeeee for fucks sake.

PS. Și Greta aia mi se pare mega enervantă. Chit că I do pay attention to climate change și car o pungă după mine every day, non stop. Nu îmi place de ea neam. Da neeeaaaaaam.

IMG_0772