Arhive zilnice: 25 iulie 2019

Data

Standard

Voiam să scriu ceva drăguț dar m-a pus naiba să mă uit la documentarul despre Cambridge Analytica. Am urmărit și live toată distracția (până și eu, care-s out of the news bubble).

Și vreau să scriu hm ca să-mi fac ordine în cap.

E folosirea datelor în scopul influențării alegerilor greșită?

Irelevant. Multe lucruri îs greșite pe lume din punctul meu de vedere (nu neapărat și al altora) și tot se înâmplă fără să fie subiect legislativ sau de TV (don’t get me started on that one).

E ilegal? Debatable. Nici noul GDPR nu mi se pare că face mare brânză, a creat doar o isterie de întrebări la care toată lumea răspunde prompt cu da că vrea să vadă mai repede perechea de pantofi sau să citească despre al patrulea copil al lui Kate Middleton sau cum o cheamă.

Ar trebui să ne preocupe folosirea datelor noastre?

Îs destul de împăcată să zic că da. În măsura în care ar trebui să ne preocupe nu doar folosirea datelor noastre, ci orice ne influențează deciziile fără ca noi să fim conștienți de asta.

Și aici băi tăticu e o listă cât casa, jdemii de bias-uri, vremea, numărul de ore dormite azi-noapte, prietenii din copilărie și sala la care mergem să facem sport. Serios. All of the above. Nu le-am născocit.

Putem să controlăm ceea ce ne influențează fără să știm (inclsuiv datele)?

Hm.

That would be the question. Nu știu dacă putem să o facem. Prooobabil că nu.

Dar cred că putem să încercăm constant și uneori, parţial, s-ar putea să și reușim.

Acum mmm vreo 2 ani? Eram într-o excursie de câteva zile cu colega mea de bancă și băiețelul ei (de care îmi place, unul dintre puținii puști care chiar îmi place, v-am mai zis că nu-mi plac copiii, nici nu îi urăsc, doar îs ca tot restul de humanși, 99% meh, 0.000009% pot să trăiesc cu tine lângă mine fără să vreau să te ucid și 0.000001% I likeee youuu, brace yourself, you’re stuck with me for life). Care puști era convins, pentru că se uitase la filmulețe pe youtube, că fantomele sunt adevărate, că nu există nicio explicație logică pentru unele din chestiile pe care le văzuse pe internet. Și mmm știu cum e să crezi ceva. Așa că nu m-am apucat să-l contrazic. Colega mea de bancă îmi zicea că începuse să îi fie frică noaptea prin casă (și asta pot să înțeleg, și mie îmi era uneori când eram la vârsta lui, chiar și fără să mă uit la chestii înfricoșătoare). L-am întrebat doar dacă știe că îs filme pe youtube și care explică toate chestiile astea și dacă s-a uitat la vreunul. Nu-mi amintesc exact răspunsul, dar sigur nu se uitase la astea din urmă. Apoi, peste 2 zile, în timp ce conduceam, i-am auzit vocea în spatele meu (din scaunul de mașină, trăiască siguranța) cum că s-a uitat și la filmulețe care explicau toate chestiile pe care le văzuse, s-a gândit la amândouă și s-a hotărât că nu mai crede în fantome.

Iar eu, ca o tută siropoasă ce sunt, am simțit că mi se umezesc ochii (și actually mi se și acum când îmi aduc aminte) și i-am zis că cred că tocmai a descoperit una din cele mai șmechere chestii din Univers, una pe care nici mulți oameni mari nu o știu: să asculte și părerea contrară celei pe care o cred.

Am încercat apoi același lucru și cu un amețit drag mie (văr-miu, mai precis, că doar știe) și cu el nu am reușit. Susținea vehement o tabără, fără să fi citit singur măcar o pagină din problemă (doar multe despre, ale aceleiaşi tabere) și îndepărtând opinia contrară rapid și hotărât. M-am ofticat. Pentru că văr-miu e un om tare bun (mă rog, și măgar și nesuferit, dar om bun și ăștia-s rari ca dracu) și pe deasupra mai e și deștept (genele, doh :P).

Mi se pare că în cele două de mai sus stă și răspunsul la întrebarea legată de date.

Sara are 8 ani. Nu are, evident, cont de FB, Twitter sau Instagram (mă rog, de fapt nu știu dacă evident, înțeleg că alții au. Ea nu are). Deocamdată. Cu siguranță va avea. Va da like-uri, share-uri, va vorbi cu prietena ei cea mai bună despre culoarea șosetelor băiatului care îi place.

Nu cred că putem controla niciuna din astea (și mi se pare dar la asta chiar trebuie să mă mai gândesc, dar acum mi se pare far fetched să spui că datele sunt un drept fundamental). Un drept da. Fundamental? Mhrrr. Nu. Dar chiar trebuie să mă mai gândesc la asta.

Însă ce cred că poate să învețe Sara să controleze, ce putem noi să învățăm noi să controlăm, dacă ne dorim, e modalitatea în care primim informația de pe dreptunghiurile din fața noastră.

Mă duc la protest? Votez cu X? Sunt pentru asta sau pentru cealaltă? Dar noi. Noi noi. Sara Sara. Ce crede ea. Nu ce crede bula ei.

Da, foarte greu, dar nu imposibil. Cred că primul pas e să cauți, nu să asculți, să cauți întotdeauna opinia contrară celei pe care o ai și să încerci să o sprijini. Nu cred că soluția e evitatul. Nu am nimic împotrivă celor care ies de pe FB pencă vor să aibă o viață și căcaturile astea îs făcute să creeze dependență, da nu mi se pare ok să ieși de frică că ți se fură datele și nu mai știi de ce ai votat ce ai votat sau dacă te-ai dus în vacanță la Mamaia vs. nuș, munte din cauza că te-au spionat ăștia la ce ai dat like. Mi se pare ca și cum față în față cu inamicul, în loc să lupți, te întorci și o iei la fugă. Rămâi și lupți, ce dracu, te gândești de 2 ori la fiecare lucru pe care îl crezi să vezi dacă îl crezi doar că îl crede lumea și l-ai auzit în pauza de fumat sau chiar ești tu de acord cu el. Chestie pe care oricum cred că ar trebui să o facă dracului orice persoană cu pretenții de nuș, adult.

Apoi, un al doilea pas e să recunoști întotdeauna când greșești. Eu una am început de ceva ani (cred că nu o făceam înainte) și zic de multe ori: am greșit, ai dreptate. Nu știu de ce pare așa greu. O dată ce te apuci să o faci viața e mult mai ușoară. A nu se confunda cu a ceda din varii motive atunci când crezi că ai dreptate (acolo o să mor în bătălie :D).

Și al treilea pas e ca Sara să aibă o busolă mmmm futu-i, îmi vine să îi zic morală și urăsc cuvântul ăsta. Etică? Urâte cuvinte bleah. Dar înțelegeți voi. O busolă a binelui și răului ei (nu cele universal acceptate, doar ale ei). Iar despre asta chiar cred că pot să scriu încă 30j de articole pentru că nu știu rețeta fixă și nici cum să i-o dau ei sau ce să o sfătuiesc, știu doar că trebuie să o caute și că sper să o găsească.

Și cu astea trei cred că suntem cât de înarmați putem fi împotriva tuturor monștilor ce va să vie, fie ei date. recunoaștere facială de la mașinile goagăl sau registrul de acces cu ora la care am ajuns la birou 😛

Gata. Nus convinsă că era de scris pe blog, mbut I did și altceva drăguț n-am, iar partea bună e că acum pot să mă culc linștită, am scos drăcovenia măcar parțial din tărtăcuță. Mulțamesc :). Dau o bere.

PS. You can do the same. Îmi place să ascult. I really do.

img_5333

Reclame