Arhive zilnice: 25 aprilie 2019

π

Standard

Am încercat de mai multe ori să explic, și aici și în viața reală de ce e atât de mișto viața mea cu Sara și de ce n-aș schimba-o niciodată pe cea de dinainte de ea. Nu am reușit. Nu știu cum să le spun oamenilor fără copiii ce dracu e atât de mișto la viața cu un copil și nici să prind în litere cum sau de ce o iubesc atât pe Sara. Iar instinctele materne mă fac să-mi rotesc ochii. N-am instincte materne, când s-a născut Sara n-am simțit nimic și nici măcar n-am recunoscut-o că e a mea deși tocmai ce o născusem până nu i-am văzut tălpile. Da, o recunosc după tălpi.

Dar sunt încăpățânată, nu știu dacă se observă :D, nu-i nici bine nici rău, doar e, sunt tare încăpățânată.

Și m-am gândit să fac o listă. Cu viața mea de dinainte de Sara. Și viața mea de după Sara. Poate reușesc să demonstrez așa.

Viața înainte de Sara

-cheltuiam banii pe pantofi (știu, nici eu nu știu cine eram eu uneori)

-dilemele mele vizau cu cine să ieșim la masă în seara asta sau ce restaurant să alegem, sau ce film să vedem

-weekendurile erau zile lungi de holbat la TV, ieșit la cinema sau de grătare cu prietenii

-munceam, mi se părea interesant că cineva mă plătește PE MINE și mă enervam că oamenii nu mă ascultă pentru că eram prea mică

-nu-mi plăcea să gătesc și n-o făceam

-nu-mi plăcea să fac curat și n-o făceam

Viața cu Sara (la 8 ani, la alți ani ar fi fost altfel, dar nu mai bună, rămân la ideea că fiecare an e mai ușor)

-cheltuiesc banii în principal pe rate, școala Sarei , cărți multe pentru amândouă și vacanțe de leneveală. Nu îmi mai plac city-break-urile.

-nu mi se mai pare nimic interesant la birou, aștept în fiecare zi să plec acasă. Muncesc pentru banii de mai sus. Mă enervez tot mai rar când cineva nu mă ascultă.

-gătesc zilnic pentru Sara

-strâng de 7298379q87432984732894 de ori pe zi după ea, care, deși ordonată (genele), nu înțelege rațiunea măturatului sau a spălatului de haine (și chiar de ar înțelege-o, probabil n-aș lăsa-o să)

-ies cu prietenii rar, și atunci planificat cu cine știe cât naiba de luni înainte

E vreunul din aspectele vieții mele obiectiv mai bun acum decât înainte? Nu. Am mai puțini bani, sunt mai obosită, am mai puțin timp pentru mine sau pentru prietenii mei, am mai multe (mult mai multe) fire de păr alb și o tonă de riduri. Totodată, orice pahar de apă băut se transformă imediat în burtă.

Atunci de ce naiba îmi place atât de mult viața cu ea? Pentru că nu mă prefac, nu sunt spălată pe creier și sunt foarte sigură că viața mea e infinit mai mișto așa.

And then it hit me. Încercam să găsesc rădăcina lui 2 (a lui 5 mai degrabă, after all Pitagora la o steluță cu 5 colțuri se uita și mie mi-a plăcut tot timpul mai mult rădăcina lui 5) cu o riglă. Vă mai aduceți aminte de acum trei vieți ce se întâmplă atunci când încerci să găsești rădăcina lui 5? Nimic. Descoperi că te holbezi la un număr irațional. 🙂

Nu există niciun motiv obiectiv pentru care viața mea e mai bună cu Sara în ea. Dar faptul că nu există un motiv obiectiv, nu înseamnă că nu este, într-adevăr, mult mai bună cu Sara în ea. La fel ca rădăcina lui 5, complet irațional dar cât se poate de real.

Deci n-o să mai încerc să măsor, să descriu sau să arăt cum e viața cu Sara sau ce formă și culoare are dragostea mea. Ca și numărul din titlul, chestiile astea iraționale rămân reale iar uneori sunt și cheia celor mai faine lucruri din Univers.

IMG_8583

Reclame