Arhive zilnice: 22 martie 2019

Creion

Standard

Ședințele la care merg din când în când sunt pline de oameni în haine negre. Mă îmbrac intenționat în galben țipător sau roșu aprins sau bocanci să văd dacă o să îi doară stomacul după ce pleacă. Încă nu știu, deci mai încerc. Lângă mine, fix lângă mine, în partea dreaptă, stă un domn în vârstă, aproape chel, cu un puf alb rămas pe alocuri, slăbuț, cu niște degete lungi, subțiri și trandafirii, cu unghii crescute puțin prea mult care îl fac să semene cu un vampir. Nu știu de ce îl fac mâinile alea să semene cu un vampir, dar pentru mine chiar îl fac să semene cu un vampir. Ei, și pe nenea ăsta nu-l place nimeni că insistă să îmi pupe toate colegele, țoc țoc (nu și pe mine, cred că a citit în ochii mei că l-aș fi ucis doar la gândul că) și vorbește tare ciudat, cu bolovani cumva, de nu-l înțelege nimeni ce vrea să spună (și când îl înțeleg oricum nu e o fericire că nu sunt de acord cu el).

Săptămâna trecută mă trezisem în față cu un tenculeț de hârțoage pe care trebuia să mă uit like fix atunci și să le corectez. Except că ioc pix, pencă, desigur, nu țin minte niciodată să îmi iau pix la mine când mă duc la drăciile asta. O întreb pe M. din stânga: ai pix? M. îmi răspunde ca avea un pix, desigur, atâta că mi l-a dat mie ieri și l-am pierdut. Mmmm perfect posibil. Mă uit în jur și înhaț singurul pix din raza mea vizuală, cel al colegului fără păr și unghii lungi din dreapta. Îmi făceam liniștită treaba cu el, când mă deranjează cineva: Ăla e cumva pixul meu? Al lui era, evident, al cui să fie. I-l dau înapoi și îi spun că sunt an awful human being că fur constant pixurile altor oameni. Râde și îmi zice ceva în engleza lui cu bolovani. Nu înțeleg nimic din ce zice, dar e simpatic, râd înapoi.

Săptămâna asta sunt vigilentă și îmi iau un pix. Roșu. Când ajunge colegul meu de dreapta, i-l arăt: Vezi, zic, am fost cuminte și mi-am adus pix, poți să stai liniștit lângă mine că azi nu mai fur. Râde iar ușor în limba lui cu bolovani și se scotocește în geanta lui diplomat de unde scoate un creion alb, lung și frumos, pe care scrie mare, cu verde, anul în care a fost fabricat: 2006. Și mi-l face cadou, dacă îl vreau, l-a adus special pentru mine de acasă. Dacă îl vreau? Evident că îl vreau, îl iau și fac o plecăciune. L-am folosit tot restul zilei, doar creionul alb, și acum locuiește în ghiozdanul meu.

Am un creion vechinou. Și cred că și un prieten vechinou. N-a fost chiar așa de greu 🙂

 

Reclame