Ou

Standard

Citesc acum cu Sara, înainte de culcare, Călătoriile lui Gulliver. Mi-a plăcut cartea asta și când eram mică, și îi place și Sarei. Însă cu ochi de adult sună ușor altfel.

Una din chestiile care mi-a atras atenția e războiul de zeci de ani între cele două insule vecine, Lilliput și Blefuscu, cauzat de ouă. Locuitorii din Lilliput erau convinși că oul se sparge la capul îngust iar cei din Blefuscu că se sparge la capul lat. Era cu desăvârșire interzis în Lilliput să spargi oul la capătul lat, iar în Blefuscu să îl spargi la cel îngust. Cele două popoare care locuiau odinioară împreună se divizaseră și locuiau acum în două insule separate datorită acestei diferențe ideologice ireconciliabile.

Suntem făcuți să aparținem. Unui trib. Tribul nostru. Tribul nostru de oameni care sparg ouăle la capătul îngust vs. lat. Tribul oamenilor care ascultă rock vs. hiphop. Cel al celor care ies la vot vs. cei care nu ies la vot. La birou, oamenii de lângă noi, vs. oamenii de lângă ei. Copiii la școala Sarei, divizați și ei în veșnice conflicte datorită aparteneței la litera A sau B. Ne poziționăm întotdeauna de partea opiniilor celor din grupul nostru, uitând de cele mai multe ori să ne gândim dacă chiar credem cu adevărat ce susținem. Iar despre a asculta grupul celălalt? Departe de noi. Singurul motiv pentru care tăcem în timp ce vorbesc ei nu e ca să înțelegem ce ne spun ci ca să ne gândim la replica următoare. Nu mă înțelegeți greșit, și eu mă surprind uneori făcând asta. Doar că e chiar așa, surprins.

Nu e atât de greu când îți dai seama că liniile baricadelor sunt doar imaginare să faci un pas înapoi și să te gândești care e partea slabă a argumentului nostru? Care e partea forte a argumentului lor? Chiar e nevoie să ne certăm? De cele mai multe ori, sincer, nu e.

Probabil pare truism, sau poate pentru că știu eu de chestia asta de mult timp îmi pare mie. Dar dacă deschideți ușor ochii și vă uitați în jur se întâmplă peste tot, de la cel mai mic la cel mai mare nivel. Oameni care se agită, ies la proteste împotriva unor legi pe care nu le-au citit, pro sau anti gay fara sa stie macar unul sau pur și simplu tabăra fomeilor care poartă toc cui vs. cele care poartă teniși.

Din păcate, nici în Călătoriile lui Gulliver nu s-a rezolvat conflictul și nu cred că nici noi vom înceta vreodată să ne poziționăm în noi vs. ei pe baza unor chestii de multe ori lipsite de importanță. Dar donno, poate uite, mai citim cărți pentru copii și facem un pas înapoi să ne dăm seama că ne certăm, de fapt, pe ce parte se sparge oul 🙂

IMG_4598

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s