Da

Standard

Nu îmi place iarna. Cred că frigul și lipsa soarelui pe perioade lungi de timp sunt cele mai urâcioase chestii pe care le poate face un anotimp. Nu mai zic de serbările de la școală :P. Dar azi am zis să fiu drăguță și uite, îmi place până și iarna, uneori.

Când bocancul meu face scârț, foarte devreme dimineața, într-o baltă înghețată.

Când e atât de frig afară că dau căldura pe maxim în mașină și apoi trebuie să deschid geamurile. Mi-e frig la nas și cald la picioare. Perfect.

Când Sara ajunge la țară și toată lumea e deja acolo, așa că se preface serioasă și neinteresată dar țopăie ca o minge plină de bucurie pentru că nu se poate abține, e prea fericită.

Când taică-miu insistă să ne facă pomana porcului, mai ales când îl întreabă pe Andrei, care nu mai mănâncă carne de vreun an.

Când e pustiu orașul, că toată lumea a plecat, sau pentru că a nins foarte mult, și e liniște și tot timpul mi se pare că sunt într-o povestire de Cortazar și aștept ca drumul de la mine până la Mega să dispară și la mijloc să rămână doar o masă indefinită și încețoșeată de nimic.

Când Sara cântă. Fie și colinde de Crăciun. Sara cântă toooot timpul. Clopoței în urechea mea.

Când sunt prima oară în vârful unui munte și mi-e frică că nu mai știu să plec de acolo și o să rămân tot timpul aici, valea e atât de departe. Dar totuși pornesc și timpul face click și se ascunde. Iar, apoi, într-o secundă, am ajuns jos. Când Radu cade pe pârtie rostogolindu-se și eu râd prea tare, deși trebuie să fiu atentă la placă să nu cad și eu (deși, de altfel, Radu se dă mult mai bine ca mine). Când C. urlă la mine de la 100 m mai jos (insistând că el nu urlă, doar vorbește tare ca să îl aud) să fac S acum! și apoi și mai tare Bravo fatăăă, când reușesc unul. Vinul înjumătățit cu apă și prea mult zahăr de la jumătatea traseului.

Când Sara sfâșie hârtia de împachetat. Când tot ea face pe maestrul de ceremonii și dă cadourile tuturor, încurajându-i să le deschidă. Când, neașteptat, descoperă unul perfect, cu care doarme noaptea și îl ia a doua zi la școală. 🙂

Când merge cu tot satul la colindat. Când aleargă cu cățeii pe sub pătura de lumini de pe casă. Când stă în locul de sub scară, cu Charlie, citind și încălzindu-se unul de altul.

Cafeaua caldă și nasul roșu.

Să cumpăr un brad de Crăciun cu Sara și să îl împodobim, împreună, când avem noi chef (anul ăsta pe 2 decembrie).

Dar cel mai și cel mai mult îmi place când suntem împreună. Îmi place cel mai mult că fiecare e tare ciudat în felul lui, fiecare trăiește pe câte un fus orar, aparent incompatibil. Fiecare e preocupat în ceva activități proprii. Nu există mese obligatorii sau activități organizate. Există doar ore leneșe, pline vârf de nimic. Însă, în fiecare, dar în fiecare zi, ne rotim așa ca niște păsări mari și ne găsim unul pe celălalt, să petrecem timp împreună. Nu pentru că trebuie. Ci pentru că vrem.

Vouă ce vă place la urâcioasa asta de iarnă?

img_1718

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s