Polonic

Standard

hmmm, de obicei găsesc un titlu pentru fiecare articol care să mi se pară mie că se potrivește. Azi nu găsesc niciunul, poate pentru că sunt mai multe idei amestecate în el. Am vrut să scriu basme, dar nu prea cred că ne plac basmele, am vrut să scriu surprize, dar nu vi se pare că e un cuvânt colțuros și îîîîîh cum să îi zic amărui? pentru limba română. deci a rămas hm. Scratch that. Polonic it is 🙂

Am găsit un loc mișto în București. Pentru adulți și copii deopotrivă. Nu știu voi câte locuri mișto știți în București, dar în afară de parcuri, unde și Sara și eu suntem acasă, nu prea avem neapărat terenuri comune. Piscinele sunt ale Sarei, mie nu îmi plac, terasele la soare sunt mai degrabă ale mele, ea preferă mâncarea mea arsă de acasă și cititul pe canapea.

Dar locul ăsta e pentru amândouă. Am ajuns la Basme cu Cai la ziua unei colege de-ale Sarei (și una din cele mai bune prietene). La început am fost amândouă circumspecte, Sara datorită basmelor (versiunea Sarei de povești cu prințese e că toți prinții mor omorâți de dragoni/balauri înainte de a salva prințesele și prințesele rămân pe veci captive, pe principiul că așa merită dacă așteaptă să le salveze cineva :D). Eu din cauza animalelor, că îmi era frică că e un loc din ăla în care animalele sunt mmm exploatate.

aaand we were both wrong. Așa de tare îmi place când mă înșel, cel mai mult îmi place. So Sara was wrong pentru că basmele nu erau cu prințese ci mai degrabă cu iele și viteji luptându-se cu răul. I was wrong pentru că toți oamenii ăia de acolo iubeau cu adevărat animalele și vorbeau tare, tare tare cald și blând și nuștiu, cu galben cu ele. Și toate animalele de acolo arătau..mmmm fericite. da, fericite. iar eu sunt tare tare atentă la mai toate animalele pe care le găsesc, deci sper că știți că puteți avea încredere în mine cu asta.

La basme cu cai sunt, evident, cai, dar nu numai. O sumedenie de păsări de pradă și mai presus de toate un lup. Un lup lup. Adevărat :). Care se plimbă tare nestingherit peste tot atunci când nu sunt spectatori. Nu mai zic ce momente de tandrețe am surprins între stăpânul lupului și Bref (așa îl cheamă), de mă topisem toată de o mie de ori. Iar de cai, well, Sara știe deja numele tuturor, are un preferat (portocaliu) și un prieten negru (Cucharon) care e înnebunit după părul ei, pentru că i-l miroase tot timpul (numai pe al ei). La un moment dat a încercat chiar să i-l mănânce. 😀

What else. Muzica. Băi. E muzică faină. Care nu duduie, e incet doar si acolo. N-a fost nicio melodie nașpa (rock, dar știți că sunt oameni care ascultă un rock care nu are nicio legătură cu ce îmi place mie la rock? ăsta era rock de-al meu).

Cu ocazia asta Sara și-a descoperit sportul pe care vrea să îl facă (în afară de placă, care e doar iarna): echitația. I don’t nag. I hate nagging. Cred că e lipsit de sens și la adulți dar și la copii, cred că lucrurile se întâmplă atunci când nu știu, când ți le dorești cu adevărat. Și bătutul la cap nu face parte din rețeta asta. Dar recunosc că i-am zis Sarei de vreo 3 ori să își aleagă un sport, orice sport, că e tare mișto și mor dacă nu face un sport (de 3 ori IS nagging by my standards, ca să vedeți cât de important era pentru mine). So she found this. Și e absolut înnebunită după cai și călărit. Deci probabil ne veți găsi acolo, cât va mai ține vremea cu noi. Eu stau la soare cu o carte în mână și trag cu ochiul la Bref, Sara învață să călărească. Avem bucăți de mere în ghiozdan pentru cai și zâmbete în buzunar. Ne place tare acolo.

Și de asta am vrut să scriu. Chiar dacă nu am eu cine știe ce trafic, locurile bune merită reclamă și să supraviețuiască. Așa că sper să încercați să vedeți cum e. Și să îl vedeți pe Bref, neapărat (care nu e prietenos, e dooaar, tolerant. merge doar la cine are el chef și e drăguț doar cu cine are el chef. și cu majoritatea oamenilor n-are chef să fie prietenos. e ca și cum un animal a luat părțile mele preferate de la o pisică și părțile mele preferate de la un câine).

PS. Ei sunt Bref și Cucharon (Polonic). Polonic is funny too, tocmai îi spusese o poantă bună Sarei sau ceva, după cum se poate vedea 😛

Reclame

4 răspunsuri »

  1. Ma minunez ce mult seamana fetele noastre! 🙂 . Si Sima calareste de vreo jumatate de an. Mi-as dori sa ajungem mai des, orele petrecute acolo sunt magice, ne vrajesc pe toti calutii. E departe de noi, mergem la Equestria, dar avem avantajul ca poate merge si iarna, au si manej acoperit. Si zeci de cai, care mai de care. Daca vrei alternativa pentru perioada rece, iti recomand sa incercati. Desi stiu cum e dupa ce se ataseaza de cativa cai, Sima nici nu vrea sa auda sa mergem in alta parte. Si avem doar vreo 40 km pana acolo… 😛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s