Oooooctombrie

Standard

Vă place toamna? Prietena mea L. de exemplu spune că toamna o deprimă, i se pare că totul moare și o exasperează îngălbenitul frunzelor și faptul că rămân copacii goi.

O înțeleg, poate că așa vedeam și eu lucrurile acum ceva vreme. Atâta că acum pur și simplu toamna nu mi se mai pare tristă, ci doar insuportabil de frumoasă. Prea frumoasă, prea frumoasă, serios, mi se pare inacceptabil să fie chiar atât de frumoasă.

De fapt, poate mai mult ca orice anotimp, poate chiar ca vara, toamna mă face să mă îndoiesc dacă realitatea în care trăiesc există cu adevărat. Poate că suntem într-o simulare pe calculator a unei minți (ar merge să scriu diabolice, dar o minte așa diabolică n-ar putea să inventeze zile așa frumoase; nu sunt de acord cu văr-miu, oamenii deștepți, oamenii chiar geniali pot să fie răi, dar îmi e greu să cred că o minte care a creat vreodată ceva groaznic de frumos ar putea fi vreodată rea; iar o iau pe câmpii. revenim) complicate :).

De fapt, nici nu m-ar deranja dacă stau să mă gândesc. Dacă aș trăi acum, cu Sara lângă mine, în zile calde de toamnă în care pot să mă plimb printre copaci în timp ce vântul le zburătăcește frunzele și în stomacul meu e plin de raze de soare, când retina mea e puțin zăpăcită de sumedenia asta de culori, zile cu mâncare caldă acasă și nas puțin, doar puțin roșu de la frig, zile în care merg mai mult decât gândesc, zile în care o melodie mă obsedează (Încet, dar nu prea încet) și rulează la infinit, în căști, mașină, și la calculatorul de birou, chiar dacă toate astea ar fi doar imaginare, doar în mintea mea și nicăieri altundeva, asta nu m-ar supăra foarte rău. Ar fi ok. Pot să trăiesc, ușor, doar în imaginație, atâta timp cât imaginația e amabilă cu mine.

Zile de toamnă cu frunze colorate și vânt, melodii care uită că regula e să mă plictisesc de ele o dată ce le ascult de 1000 de ori și îmi plac chiar mai mult a o mie una oară, fracțiuni de secundă care rămân, nici eu nu știu de ce, întipărite în legături de neuroni aleatoare, câte un rând de carte scris anume pentru mine, și desigur, întotdeauna marea. Pe voi ce vă face să vă îndoiți, vreodată, de realitatea în care trăiți? Sau sunteți siguri tot timpul că alb e alb și negru e negru?

Aici galben, roșu, cărămiziu, maro, albastru și toate amestecate. Octombrie 🙂

IMG_7409

Reclame

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s