Arhive zilnice: 5 septembrie 2018

#me?

Standard

Vreau să scriu de tare mult timp, de la început, dar nu eram nici eu prea hotărâtă exact ce mă deranjează la mișcarea asta, doar că mă deranja, instinctiv, de la prima poza de profil cu hashtag-ul de mai sus pe care am văzut-o. Sigur, am mai discutat cu uameni în diverse situații și lucrurile au fost clare.

Ori ești de acord cu mișcarea metoo ori ești un porc (dacă ești bărbat) ori dacă ești femeie well, nuș precis dar fie ție nu ți s-a întâmplat niciodată hence ciocu mic (it did actually) fie ești prea urâtă să ți se întâmple vreodată (mposibil), fie ești prea, pardon my french, curvă și deci ești îngrijorată că bărbații nu se vor mai da la tine.

Actually am stat destul de mult timp să mă gândesc la fiecare dintre astea și să iau în considerare dacă ăsta e ce m-a deranjat inițial la mișcare, dar nu cred că e niciuna din ele, pentru că na, da, mi s-a întâmplat și mie (nu foarte grav, doar unii de la scârbici mai libidinoși decât ar fi decent să fie, din fericire nu dintre cei cu care lucrez day to day) și pentru că avansurile din partea sexului masculin sunt momentan fix la fundul listei mele de priorități.

Bun. Ce m-a râcâit de la bun început au fost 2 lucruri.

  1. Valul ăsta pune pe toată lumea în aceeași găleată. Și lucrurile nu sunt niciodată albe sau negre, de multe ori în multe tonuri de gri. Mai e o chestie mică, dar fundamentală pentru orice societate, care se cheamă prezumția de nevinovăție. E adevărat că se face pipi pe ea periodic, dar ăsta nu-i un motiv să renunțăm la ea.
  2. Vina era exclusivă și a unei părți (the pig men). Și este întotdeauna vina exclusivă și responsabilitatea exclusivă fără nici cea mai mică vină din lume a femeii atunci când vorbim de viol sau alte atacuri similare. Dar. De la asta s-a ajuns la e vina exclusivă a bărbaților în orice situație în care femeia pur și simplu s-a simțit nașpa. Ceea ce mi se pare greșit. Și nu numai pentru bărbați, și pentru femei. Cu toată vina, în orice situație, pusă doar în seama bărbaților, mi se pare că pleacă și libertatea sau autonomia femeilor. Ce era să facă săraca?

Nu-mi dau seama dacă sunt coerentă, dar continui în speranța că reușesc ceva cât de cât până la capăt.

So point 1 e că din cauza acestei mișcări în absolut orice hm conflict între un bărbat și o femeie care avea componentă sexuală s-a atribuit instant vina bărbatului. De la Aziz Ansari cred că oricine cu o urmă de raționament își pune întrebări (iar în cazul meu, recunosc, încă de la Louis CK, care e unul din nuș, maxim 10 oameni din lume care mă face să râd, dar e mult de vorbit la Louis). Pe scurt, Aziz (care de altfel nu mă face să râd și mi-e și organic antipatic) a fost măgar cu o tipă la un date (a încercat să se culce cu ea, aia n-a prea avut chef, dar oricum tot ce s-a întâmplat a fost consensual). Tipa a plecat acasă, și-a dat seama că bărbații-s porci, cu precădere Aziz și l-a dat în gât. Iar cariera lui Aziz s-a terminat umpic așa. Ăștia nici măcar nu erau colegi, erau un dud cu o dudă la un date. Atât. Și totuși, Aziz a fost linșat.

La Loius CK e o leacă mai grav. Louis întreba femeile (n-am înțeles precis dacă pe toate au ba, dar oricum sigur îi erau colege) dacă poa să o zăngăne o leacă. Și dacă ele ziceau da, he did. Posibil și dacă ele ziceau nu, tot he did. E ok ce făcea Louis? Acuma, dacă întreba înainte și doamnele ziceau da, actually by my book yes siree, it kinda is (detaliez imediat ce vreau să spun). Dacă nu întreba, atunci noup, nu e nenea Louis, e mijto să întrebi.

Bun. E ok pentru bărbații puternici să întrebe femeile care depind oarecum de ei dacă vor să se culce cu ei sau alte treburi?

Noup, e de porc în general (da, și dacă ești precis că e leșinată după tine duduia tot e de porc, stai jos).

E ilegal?

Nu. Cel puțin în codul nostru penal, nuș la alții cum o sta legea. Dacă unu întreabă o dată secretara (asistenta executivă, mă scuzați), Babe, nu cumva vrei să te culci cu mine și duduia zice nu mă, marș în morții tăi actually în România nu e ilegal. Dacă insistă, întoarcem foaia.

Faptul că întreabă o dată, că încearcă o dată un bărbat (porc de altfel, sigur) să obțină favoruri sexuale de la o femeie e imoral, e de căcat, dar nu e ilegal.

De ce nu e ilegal? Well, nuș precis ce-o fost în capul legiuitorului (bătrân și bărbos, tot așa mi-l imaginez), dar pentru mine nu e ilegal pentru că femeia poate spune NU, idiotul înțelege că nu e nu și își bagă mințile- cap.

Și mi se pare că tocmai asta se fură așa treptat femeilor cu mișcarea asta. Și doamnele lui Louis CK si partenere lui Aziz (și mai știu câteva cazuri extreme gen Henderson) aveau posibilitatea să spună NU.

Dacă mișcarea ar fi fost #YOUCANSAYNOTOO nu mai scriam articolul ăsta. Dar mișcarea nu e asta, mișcarea e #METOO, care se traduce în: femeile sunt întotdeauna victime, și doar victime, bărbații sunt întotdeauna agresori și doar agresori.

Uite, dacă aș avea un băiat, l-aș învăța așa: Mami, înainte să pupi o fată trebuie să fii bloody sure că fata aia vrea să o pupi.

Dar am o fată. Și pentru că am o fată, nu o învăț: Mami, un băiat trebuie să te întrebe întotdeauna dacă poate să te pupe (actually nici nu cred că e chiar nevoie de întrebări explicite întotdeauna, ¾ din poveștile de dragoste frumoase n-ar mai exista așa), ci o învăț asta: Mami, întotdeauna, indiferent cine e băiatul, depinde de tine și doar de tine dacă accepți sau nu să te pupe. Și da, poți să îl pupi și tu prima (în teorie, eu recunosc că n-am reușit niciodată practica asta, dar sunt de acord cu ea, go girls).

Nu controlăm conduita altora. Controlăm conduita proprie.

Da, orice femeie are dreptul și puterea să îi spună lui Louis CK, Aziz și altora să go fuck themselves.

Dar nu orice bărbat care întreabă o femeie dacă nu vrea să se culce cu el e un porc misogin care trebuie închis sau măcar să i se termine cariera. Nici tipul de la radio care a fost dat afară (îmi scapă numele acum) pentru că, atunci când consola o colegă care plângea i-a scăpat, pentru nu mai mult de 1 secundă, mâna pe spate (for fucks sake pe spate). Și e absurd că unele firme (americane, e adevărat) au impus post metoo o politică în care limitează contactul vizual la maxim 10 secunde. Grow the fuck up. Plus chiar așa, ce te faci, dar ce te faci dacă your one and only, the ultimate one e fix unul cu care lucrezi? Last time I checked nu era chiar ilegal.

Reiau, există prezumția de nevinovăție. Ea trebuie să existe dracului în lumea asta (și știți cât de rar folosesc cuvântul trebuie) pentru că altfel sincer crecă putem să ne sinucidem toți mâine. Viața ar fi un coșmar fără ea.

Nu orice acuzație a unei femeie e reală. Nu orice măgărie din partea unuia e o ilegalitate. Și nu în ultimul rând, femeile nu numai că pot, dar they bloody should say no atunci când nu vor sau chiar și atunci când nu prea au chef. Știu, știu, că nu e nici temă care să meargă cu blogul în general și mai știu și precis că statistic (wink) foarte multe dintre voi nu veți fi de acord cu mine. Dar tot am simțit să scriu postul ăsta, mi se pare corect și moral cumva să îmi asum riscul de a fi într-o poziție minoritară față de opinia majoritară, atâta timp cât e ceva în care cred. Sper doar că am reușit să fiu măcar vag coerentă și să explic ce e în capul meu (nu îmi iese întotdeauna, mai ales atunci când gândesc pe măsură ce scriu, cum am făcut acum).

We both, femei și bărbați, avem drepturi și responsabilități. We both, but both do. Și ambii ar trebui să avem grijă și de unele și de altele. Nu doar unii, nu doar alții.

IMG_5170

Reclame