Rohingya

Standard

Rohingya. Îndrăznesc să spun că nu mulţi au auzit cuvântul ăsta, deci o să îl mai scriu o dată să rămână acolo. Rohingya.

Oamenii Rohingya sunt o minoritate etnică (musulamnă) care trăieşte în Myanmar (undeva la mama dracu între India şi China). Extermişti din religia majoritară (budhism) şi armata au declanşat undeva prin 2017 nici nu ştiu cum naiba să scriu, o serie de masacre împotriva Rohingya. Au ucis mii de oameni, mulţi femei şi copii (numărul estimat e de peste 10.000, dar sunt doar estimări, pentru că minunata conducere a Myanmar a blocat complet accesul presei în zone), violuri în grup, sate arse complet şi câte şi mai câte atrocităţi. Care minunată conducere, belive it or not, are fix un Nobel pentru fucking Pace prin ’91.

Acuma, io nu prea scriu articole din astea că blog de mamă şi bulă, dar nu ştiu, mi s-a părut că e ceva de care prea puţină lume ştie (sincer, nici eu nu ştiam de asta până recent, doar de cel din Rwanda -cu mult mai multe victime, la fel de invizibil ca şi cel de care vorbesc acum). Mă râcâie aşa cumva că stăm cu fundul pe scaune tapiţate rotative şi ne gândim la probleme personale care par aşa cretine pe lângă asta. Azi, când eu răspund la mailuri la un ecran cu diagonala de dracu ştie cât, sunt copii care se nasc în Bangladesh (unde s-au refugiat peste juma de milion de Rohingya), copii din violurile asupra mamelor lor. Ieri am văzut un filmuleţ (care a dispărut între timp, probabil pentru a proteja identitatea mamei) în care o femeie de 25 de ani, ce avusese 2 copii, povestea cum i-au ucis unul dintre ei în decembrie 2017. O despărţiseră de soţ şi celălalt copil şi o violaseră zile întregi, în grup. Reuşise să scape aruncându-se, împreună cu alte femei de pe vârful unui munte. Multe dintre ele au murit în căzătură. Ea supravieţuise. Nu ştiu dacă se poate spune norocoasă cu un copil ucis. Azi, în 10 august 2018, se pregăteşte să nască cel de-al 3-lea copil, cel cu paternitate de armată miliatră şi extremişti budhişti.

Nuş mă, ni se pare că dacă se întâmplă ceva de genul ăsta lumea o să vuiască, ştirile o să duduie. Dar n-au prea vuit. S-a scris, dar puţin. O zis UN ceva, Macron oleacă alteceva şi apoi toţi ne-am întors la pantofii lu’ Melania Trump. Lumea nu prea e interesată de asta. Avem alte treburi. Mult mai importante.

M, da, deci de asta am vrut să scriu, măcar ca mai multă lume să ştie de oamenii ăia, ce li se întâmplă. Vă las un filmuleţ, dar găsiţi zeci precum şi multe articole.

PS. Înţeleg că e un protest deseară. Mă bucur, îmi place activismul, dar încă aştept să îmi spună cineva pentru ce e. N-o să particip deci, dar aş veni oricând la unul împotriva a ce se întâmplă, încă, în Myanmar.

Reclame

5 răspunsuri »

  1. Cred că ar vui lumea dacă s-ar întâmpla așa, din senin, majoritatea să masacreze minoritatea liniștită și lipsită de apărare. Fără nici un dubiu, orice agresiune e o dramă – de la copii intimidați la școală și până la smuls geanta pe o alee întunecoasă, ce să mai discutăm de epurări etnice cu tot ceea ce presupun ele.
    Doar că aici trebuie să privim contextul. Conflictul din Mianmar (conflict = două sau mai multe părți combatante) e cel mai lung război civil din istorie, durează de după al doilea război mondial. Rohingya ăștia sunt o comunitate care a generat o armată fundamentalistă islamică. Armata asta atacă armată legitimă a țării respective, peste graniță, din Bangladesh. Mai mult, e finanțată de Pakistan și se presupune că e sprijinită și de Arabia Saudită pentru că acolo s-au format liderul lor (care Arabia Saudită, a doua zi după ce a permis în luna iunie femeilor să conducă, a arestat femeile care au îndrăznit să protesteze pentru dreptul de a conduce). În decursul conflictului, armată Rohingya a aliniat și executat „infideli” de mai multe ori.
    Ce am scris mai sus nu e o justificare, e o punere în context; ceea ce descrii, pentru zona aia e doar „sărit puțin calul” și nu un eveniment extraterestru. Eu chiar cred că lucrurile care se întâmplă acolo, în Siria, în Afganistan, Eritreea, Etiopia și multe multe alte locuri nu au altă soluție decât timpul și evoluția pe care o aduce trecerea lui. Cred că așa sunt oamenii și asta fac, iar dacă îi oprești cu forța nu faci decât să consumi resurse aiurea pentru că instalația o să cedeze în altă parte. Chiar cred asta și mai cred că cea mai bună abordare e să asiguri ajutor umanitar, să oprești ceea ce reprezintă excese pentru contextul local și să te concentrezi pe educație pentru ca peste 30 de ani societatea să se schimbe. Ceea ce ONU și face (cred).
    P.S. Știu de situație de la început, CNN și France 24 au acoperit-o. Chiar și pe autobuzul școlar de ieri din Yemen.

    Apreciază

    • Pai exact asta zice in filmulet, expune contextul. Nu stiu daca ONU trimite ajutor in zona, din cate inteleg erau oricum cam 1 milion ramasi si se estimeaza ca 750k au plecat deja, cati au mai murit aso. Evident ca peste tot e un context, n-a zis nimeni ca e din senin, ma fascineaza cum oamenii citesc ce eu nu scriu, ci ca prin 2017 au inceput masacrele. S-au apucat sa execute bebelusi si sa violeze in grup, sa omoare mii de oameni (depasind dimensiunile confictului anterior, de aia ai vazut tu pe autobuzul scolar din Yemen). Si gueeeeeeeeees what, daca tu stiai de el, chiar nu inseamna ca majoritatea a auzit de el. Si FIX de asta am scris. Ca mai multa lume sa caute, sa se gandeasca, sa simta si alte lucruri decat cate zerouri au in banca maine. Nici nu incercam sa gasesc solutii la problema, doar sa o fac cunoscuta, la scara mea mica. Daca mai multa lume ar face acest minim cacat de efort atunci poate ar fi mai mare presiunea la nivel global decat e deja, Israel nu le-ar mai vinde arme, SUA n-ar mai pompa bani in Israel, corporatiile nu s-ar mai duce sa faca afaceri acolo, n-am mai cumpara condimente de le ei sau ce drac cumparam aso. S-ar creea presiune si daca ar vrea sa traiasca pe Pamant atunci ar trebui sa se opreasca. Ei. Si altii ca ei, musulamni au ba.

      Apreciază

      • Eu tot cred că oamenii ăia asta eu de făcut în stadiul de evoluție al societății în care se află și asta vor face, indiferent ce. Indiferent dacă au arme sau nu (vezi Israel, unde folosesc cuțite și mașini pentru că nu mai au arme) și indiferent de zerourile din bancă ce ar transferate la ei (vezi fostul RDG, acolo sunt pompate sute de miliarde pe an). A-propos, în Rwanda arma de preferință pentru măcel era maceta, gloanțele erau scumpe.
        Găsesc că degeaba conștientizăm noi, doar ne umplem capul cu tragedii, până nu conștientizează ei nu se va schimba nimic. Că nici n-ai victime neajutorate pentru care să sari, ai combatanți la fel de răi și de-o parte și de cealaltă. Embargou pentru vânzarea de armament este, ajutor umanitar este, eforturi pentru educație sunt acolo, acum istoria își urmează cursul; când cei din zonă vor fi pregătiți va urma un armistițiu general, apoi va mai fi nevoie doar de un final push din partea comunității internaționale, la momentul oportun.

        Apreciază

      • da. nu suntem de acord. nu este ebargou complet acolo si tir mediatic. cand au oprit arme (acum cateva luni) s-a redus macelul. daca ar fi complet, s-ar opri mai repede. atutudinea asa sunt ei si nu e treaba mea imi displace. despre lucrurile astea ar trebui sa vorbim mai des, I stand my ground.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s