uniform

Standard

Urăsc uniformele. Previzibil, știu. Dar chiar le urăsc și aș vrea să explic de ce. Dacă identifică cineva greșeala în logica mea chiar vă rog să îmi spuneți.

Prima oară am dat nas în nas cu uniforma când am intrat la liceu (mă rog, am dat și în 1-4 dar comunism plus că eram prea mică să mă răzvrătesc, deși îmi amintesc perfect că uitam frecvent să iau drăcia pe mine). Taman din anul ăla au decis conducătorii că musai să purtăm uniformă (liceul devenise colegiu). Ca orice om normal, am zis că fac ceva în ea de uniformă, nu port veci, să mă dea afară dacă vor. Ai mei însă au găsit unicul argument care a funcționat (și pe care îl consider în continuare, după aproape 20 de ani valid): copiii care nu au bani de haine se vor simți mai puțin prost dacă toți sunteți îmbrăcați la fel. Mok, true enough. Pentru asta accept uniformele. Doar pentru ei. Dar în rest, e o tâmpenie.

Și mă enervează cu atât mai mult cu cât moda e frecventă la școlile și liceele private unde nici vorbă să se pună problema unei uniforme ca să se simtă cineva mai puțin prost.

De ce e nevoie de uniformă într-o școală unde toată lumea are cam același nivel de venit/trai?

Pentru uniformizare. Și grrr cât urăsc uniformizarea asta.

Creează o identitate, mi se șoptește-n cască. Da, creează o identitate. De turmă. Turma care aparține școlii X. Pentru școala X poate că e util, habar n-am, când vin uameni în vizită, când apar prin poze sau când se laudă în fața părinților sau a școlilor concurente. Zebre. Siguranță în numere: atâta timp cât mă îmbrac ca toți ceilalți nu voi ieși în evidență.

Dar în timp ce creează identitatea de grup, distruge identitatea individuală. Nici măcar nu e nevoie să ai una, after all, există una deja la care trebuie să te aliniezi.

Mai mult, e impusă cu forța și fără niciun argument. Gigel, trebuie să porți uniformă. –Mde ce? Că așa zice școala. Și dacă nu o porți de dau afară. –Mde ce? Că așa e regula. Că așa vor ei.

Regula celui mai puternic. Fără un scop. Doar de dragul de a fi regulă. Nu găsesc niciun argument pentru ca o sumă de plozi/oameni/orice să se îmbrace la fel.

Sigur, e mai comod? E oarecum, pentru mine ca mamă chiar e, deci n-ar trebui să mă plâng. Am cumpărat 10 tricouri, le spăl o dată pe săptămână și aia e. Având în vedere că marea majoritatea a unui an Sara în aia se îmbracă nici nu mai e nevoie să cumpăr cu toptanul (fii-mea o moștenește pe mă-sa și are găuri în bot când înfulecă, deci hainele trebuie schimbate relativ des).

Sara deocamdată se îmbracă în uniformă. Evident că nu m-am dus la ea să îi zic: băi mama, io crecă uniformele astea-s o tâmpenie, hai să nu le mai porți. N-am zis, că doar e uniforma ei nu a mea. Dacă ea alege să o poarte bine. La fel de bine de m-o întreba vreodată ce părere am o să îi spun. Și la fel de evident o să o susțin indiferent când va avea chef să nu mai poarte uniforme.

Dar cred că oamenii au nevoie să nu poarte uniforme. La școală sau la birou. Să iasă din tipar. Să își asume riscuri fiind altfel decât media. Pentru că fără riscuri, nu există nimic, există doar repetiție și conformism. Nu ar trebui să conteze la niciun moment dat felul în care se îmbracă cineva. Dacă eu mă îmbrac în blugi rupți (și da, fix cu ăia mă îmbrac), deși nimeni nu se mai îmbracă cu blugi rupți e complet irelevant pentru nivelul meu de competență profesională. Creierul e la fel și cu găuri și fără găuri în pantaloni. Dacă cineva alege să se oprească la culoarea pantalonilor (sau a ochilor mei) vs. să asculte ce am de spus e fix problema lui, nu a mea.

Sper ca Sara să vadă asta. Să nu se ascundă, când va fi mare, în spatele siguranței unei uniforme. Să se abată oricât de des de la regula majorității, să își asume riscuri pentru chestiile mici sau mari care o fac pe ea ea și care sunt diferite de medie sau mediană.

M, voi cum stați cu uniformele? De ce le purtați, dacă le purtați, ce vă aduc ele și de ce vă e frică dacă ați renunța la ele? Ce părere aveți de uniformele în școală?

IMG_8915

Reclame

10 răspunsuri »

  1. Mulți dintre oamenii din afara bulei, dacă nu cumva marea majoritate, „poartă cu mândrie uniforma de militar”, polițist, jandarm, pompier, etc. Constituie încă masa critică a societății cei care vin dintr-o organizare în care funcția a fost mereu mai presus de persoane (îmi vine în minte panoul de la asociație, „Gen. Bărbulescu Ion”). Lucrurile astea se transmit din generație în generație, dacă mergi la notar primești documentele într-o folie de plastic pe care scrie „Dr. Manta Claudiu”.
    Vorbesc aici de o stare de spirit în care individualitatea e mereu ultima: titlul înainte de persoană, numele înaintea prenumelui, șamd. Uniforma e doar una din manifestări, un efect pe care-l tratezi inutil, nu o cauză. Manifestările astea sunt peste tot – de la avalanșa de românism din ultima vreme, până la meciurile de fotbal (ai noștri vs. ai lor).

    Pe de altă parte cred că e doar ceva marginal, nu e una din cauzele pentru care societatea nu reușește să-și găsească compasul; nemții-și poarte cu tare multă mândrie titlurile de dinaintea persoanei și nu poate spune nimeni că sunt o societate dezorientată – mulți chiar sunt ca-n reclame.

    P.S. cum sună asta, numele înaintea PREnumelui???

    Apreciază

      • Nu-mi amintesc de discuție, dară dacă zici înseamnă că așa e. Ce ziceam e că numele înaintea prenumelui și uniforma sunt două consecințe egale ale aceleiași stări de spirit, nu le poți privi separat. Uită-te în jur și și-mi că nu prevalează chestiunile de apartenență (unde chestiunile identitare, individuale, sunt o evoluție a lor). Masa critică e acea mulțime de oameni care împing societatea într-o direcție sau alta: directori de școli, de instituții, șamd – generația noastră a început pasul spre a deveni, dar tranziția va fi completă peste probabil vreo 10 ani. Dar cred că lucrurile se vor schimba definitiv abia peste vreo 20, când le va veni rândul celor care și-au format personalitatea în anii 2000, ani de relativă prosperitate și acces neîngrădit la informație. Da, masa critică a societății poartă uniformă și pune numele înaintea prenumelui. Iar asta va mai dura.

        Apreciază

      • Poate la figurat poarta uniforma. La propriu nu, masa critica nu poarta uniforma. Ca traieste intr-o mentalitate ca atare, mposibil, mi-e greu sa apreciez cu exactitate ce e in afara bulei mele. After all, si in bula uite, sunt oameni ca tine care poarta camasa si pantofi lustruiti la birou :P. Nu mai stiu ma daca m-am certat cu tine pe tema asta, dar cu cineva sigur m-am certat. Numele vine dupa prenume, de aia il cheama PREnume for fucks sake. Mi se pare irelevant cand se va schimba societatea. Eu intrebam cand se schimba lumea asta, care citeste blogul sa zicem si deci e putina si mica si nu face parte din masa ta critica. M. Sper 😀

        Apreciază

      • institutiile, nu oamenii. si au si de ce – pe teritoriul lor isi impun normele lor, sau asta ar fi mesajul. Orice uniforma reprezinta niste comportamente anume, stereotipuri. Poate nu e neaparat uniformizare, ci doar selectie de moduri de a fi, asteptari specifice.

        Apreciază

  2. Eu am făcut parte din grupul copiilor sărăcuți în liceu. Uniforma imi conferea senzația egalității, dincolo de veniturile părinților, deși nu mi-a plăcut niciodată din punct de vedere estetic. Însă nici nu am urât-o, nici nu am simțit că ne aplatizează sau că ne influențează personalitatea. Îmi amintesc că vociferau mereu, cel puțin la mine în clasă, acele fete care ar fi vrut să defileze și la școală în haine scumpe sau provocatoare. Sincer, nu cred că uniformele ne strică pe termen lung. Da, pot avea efecte, dar cred că avantajul de a crea aparența egalității din punct de vedere material și de a scoate în față creiere, nu imagini, cântărește mai mult decât dezavantajele. Cât despre școlile private – faptul că un copil învață acolo nu e o garanție a background-ului lui. Poate părinții lui fac sacrificii pentru a-l trimite acolo. Dar nu cred că asta au in minte cei care gândesc uniformele. Cred că e mai degrabă dorința de a da naștere unui sentiment de apartenență și de mândrie față de școala în care învață. Desigur, uniforma nu garantează apariția mândriei. Alte lucruri ar trebui să o genereze, și atunci uniforma ar putea fi purtata ca o reacție naturală, nu ca o obligație.

    Apreciază

    • Da Madi, asta ziceam, ca e singurul argument pe care inca il consider valid. Dar chiar si asa, daca stam sa ne gandim nu face decat sa protejeze copiii de ceva ce va urma oricum post adolescenta. Nu sunt adepta ca e bine sa ne ferim copiii de ce e greu, ci sa ii expunem la ce e greu tocmai pentru a putea fi niste adulti adaptati. Sau adaptabili :). Iar in ziua de azi la haine, mai nu stiu ce sa zic. Eu de exemplu o imbrac pe fii-mea de la Pepco de multe ori. Au haine haioase, de bumbac, si ieftine. Nu e vorba ca lipsa uniformei i-ar permite sa isi afiseze rochitele cu sclipici (de altfel nici nu are :D) ci de a ii permite sa fie ea, asa cum e. Sigur, unii sunt si acum si vor fi si atunci imbracati cu pantaloni de 200 de ron bucata, dar tocmai experientele de genul asta de ajuta sa cresti. Tocmai asa ar invata ca ce conteaza, e, cum incercam sa spun, nu eticheta si pretul, ci ce e ea cu adevarat. Sa invete sa pretuiasca si sa isi aleaga oamenii care o VAD pe EA si nu hainele ei. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Nici eu nu cred în protejarea excesivă a copiilor, știu că au nevoie și de experiențe mai puțin fericite, din care să își tragă propriile concluzii. Dar nu e o chestie general valabilă, depinde de copil. Unii știu să își extragă lecțiile, alții rămân timorați sau dezvolta frustrări pe care le vor îngropa undeva adânc in subconștient și le vor scoate la iveală mult mai târziu. Nu știu, sincer, cum e mai bine. Dar nu cred că uniforma e marele bau-bau din sistemul de învățământ, fie el de stat sau privat. Sunt altele mult mai rele – dar de acord, devine off topic 🙂 Oricum, și în lumea purtătorilor de uniformă sunt vârste și vârste. Tind să cred că ele devin deranjante la vârstele mai mari. In schimb, la cele mici, cred că pot avea un efrct recomfortant. Mă uit la fiică-mea și la prietenele ei – adoră să se îmbrace toate la fel. Se imagineaza, cred, un fel de super eroi. Hainele identice nu sunt pentru ele uniformă, ci bază de joacă. Și da, Petco e magic 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s