Summer, you’re drunk

Standard

Dragă vară, te înţeleg, zău că nu, te săturaseşi de aceiaşi monotonie, caniculă, caniculă şi încă puţină caniculă. Mă convinseseşi chiar să îmi schimb aerul condiţionat în dormitor să pot supravieţui nopţile. Atâta repetiţie poate fi obositoare.

Dar luna asta te-ai dat în stambă. Ba e soare, ba e nori, ba eşti supărată şi tuni cu fulgere ba râzi la mine ca o floarea soarelui ştirbă cu nori pufoşi şi graşi. Prietena mea Meg îmi spune că afişezi 31 de grade în Suedia iar la noi abia baţi la 26. Taman pe dos. Păi se poate?

Cine să te mai înţeleagă? Eu sigur nu.

Nu ştiu dacă ai observat, dar nimeni nu pare să te mai placă, cel puţin în jurul meu (aproape) toată lumea se plânge. Prea cald. Prea frig. Prea multă ploaie. Prea nu plouă şi se duce dracu’ recolta.

Eşti imprevizibilă. E inacceptabil. Ce se întâmplă? E de la ruşi şi campionatul de fotbal (n-am fost atentă exact ce şi cum, dar aşa zicea ceva ceva colegul meu de bancă din stânga). Ce-ai păţit?

Well, n-am răspuns la niciuna din întrebările astea. Nu ştiu şi nici eu nu te înţeleg. Ba chiar m-ai plouat şi pe mine de câteva ori la marea asta a noastră neagră (care-i turcoaz mai nou, şi ea, se pare, la fel de beată) de-mi venea să te smotocesc de mustăţi.

Şi încă îmi mai vine să te trag de mustăţi uneori când mă superi, recunosc.

Dar. După ploaia torenţială care m-a făcut să mă ascund în cort mi-ai facut cadou nu unul, nu două, ci trei curcubee îngrozitor de frumoase. Nu mi-e cald acasă şi pot să dorm. Mi se pare tolerabil să vin la buro, dacă tot trebuie să vin, atunci când plouă.

Plus. Cel mai plus (deşi nu are grad de comparaţie, dar nu-mi pasă) că nimic nu mi s-a părut mai ireal decât să înot în marea limpede ca atunci când e gri, tare gri afară şi linia mării se amestecă, ca laptele în cafeaua mea de dimineaţă, cu cea a norilor. Înot în mare sau în cer?

Tot mi-eşti dragă ca nimeni alta, aşa capricioasă cum eşti. Poate chiar mai mult ca în alţi ani. Îmi placi cu tunetele şi fulgerele, cu răcoarea serilor şi cu nehotărârea ta cu tot. Mai stai.

Voi cum vă mai împăcaţi cu vara voastră? 😛

unnamed

Reclame

2 răspunsuri »

  1. Foarte interesant si nitel amuzant as spune.
    Eu cu vara mea… care vara?! Ploua de necontenit. Ies de acasa cu umbrela ca ploua, nu ploua, ca deh, am umbrela. Ies si eu happy ca a sosit si soarele… in doua secunde ploua.
    E mai ceva ca o toamna, dar dupa cum spuneai si tu, o iubim asa cum e.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s