O trezesc pe Sara foarte, foarte, teribil de dimineata. Se ridica-n fund, ma priveste fix intre ochi si ma intreaba:
-Asa arata mintea ta?
Si acum ma mai intreb ce visa. N-am apucat sa o descos, ca ne grabeam, dar mai pe seara mi-a desenat o harta.
-Ce-i asta fata mica?
-Mintea ta. Atunci cand incerci sa protejezi ceva ce doar tu stii si e cel mai important lucru pentru tine.
De unde naiba le scoate. Ma chiorasc la desen.
-Pare complicat, zic.
-Pai e, ca doar e mintea ta, sunt multe multe chei imaginare pe care trebuie sa le foloseasca cineva ca sa ajunga la final.
-Da-mi place ca incepe cu nori si cu soare, recunosc. Cum se termina?
-Cu mare mami, desigur, nu vezi ca poarta e sub valuri?
No surprises there. So asta e. Nus precisa daca Sara chiar a descifrat harta din mintea mea spre ce imi e mie mai drag pe lume, desi s-ar putea, doar in spatele usii e intotdeauna ea (si-o mai fi loc de cateva chestii nepamantene pe acolo, nu zic nu 🙂 ).
As vrea o carte cu harti din astea, facute de toti copiii parintilor lor. As cam citi-o la nesfarsit.