O trezesc pe Sara foarte, foarte, teribil de dimineata. Se ridica-n fund, ma priveste fix intre ochi si ma intreaba:

-Asa arata mintea ta?

Si acum ma mai intreb ce visa. N-am apucat sa o descos, ca ne grabeam, dar mai pe seara mi-a desenat o harta.

-Ce-i asta fata mica?

-Mintea ta. Atunci cand incerci sa protejezi ceva ce doar tu stii si e cel mai important lucru pentru tine.

De unde naiba le scoate. Ma chiorasc la desen.

-Pare complicat, zic.

-Pai e, ca doar e mintea ta, sunt multe multe chei imaginare pe care trebuie sa le foloseasca cineva ca sa ajunga la final.

-Da-mi place ca incepe cu nori si cu soare, recunosc. Cum se termina?

-Cu mare mami, desigur, nu vezi ca poarta e sub valuri?

No surprises there. So asta e. Nus precisa daca Sara chiar a descifrat harta din mintea mea spre ce imi e mie mai drag pe lume, desi s-ar putea, doar in spatele usii e intotdeauna ea (si-o mai fi loc de cateva chestii nepamantene pe acolo, nu zic nu 🙂 ).

As vrea o carte cu harti din astea, facute de toti copiii parintilor lor. As cam citi-o la nesfarsit.