Gust de

Standard

Am visat ultimele doua nopti acelasi vis, doar ca o data era alb, o data negru. De fapt, intai negru, apoi alb. Spre deosebire de celelelalte vise, pe astea doua stiu ca o sa mi le aduc aminte pana la ultimul detaliu si peste 5 ani. De altfel, nici nu e prima nici ultima data cand le am.

La zece si putin a coborat si Sara, tarandu-si picioarele in papucii cu floare curcubeu. Si eu imi tarasc picioarele cand port papuci, chiar fara floare curcubeu.

-Te-ai trezit demult?

Se trezeste uneori si uita sa coboare pentru ca se apuca de citit. Cand citeste, timpul trece altfel pentru ea decat pentru adultii care nu o fac. La scoala e convinsa ca ii lasa maxim 15 minute pe zi sa citeasca, desi eu stiu ca e mai degraba o ora.

-Nu, abia acum.

-Ce-ai visat?

-Nu imi amintesc visele de azi, casca ea.

Imi misc oasele batrane catre o farmacie unde ii pot gasi Sarei pastilutele recomamdate de Iulia pentru faringita. Am de ales intre cea mai apropiata, la 10km, sau cea mai bine aprovizionata, la 30. O aleg pe cea din urma si ma mir cu gura cascata ce cer linistit cu nori grasi e azi. Waze ma face sa ratacesc drumul, dar nu ma supar pe el. E coada la farmacie si tanti care vinde nu se grabeste deloc. Am doua persoane in fata si doua in spate. Cu fiecare dintre ele farmacista, bruneta, putin rotofeie si vesnic zambitoare, rosie in obraji de parca ar fi stat toata dimineata intr-o poienita, nu pe coltul dreapta al intrarii la Kaufland, vorbeste mult si tare. Doamna Cornelia are de plata 68 de ron. Cu tot cu reteta? Cu. O mai poate ajuta cu ceva? Nu. Doamna numarul doi e noua si, deci, nu stim cum o cheama. Pentru putin timp, reuseste sa o convinga sa isi faca card si e incantata sa afle ca o cheama doamna Claudia. Doamna Claudia trebuie sa faca tratamentul o luna. Sa vina neaparat inapoi, spune tare, foarte tare farmacista, sa ii spuna daca a functionat. Mai vin abia peste 6 luni, raspunde doamna Claudia, clipind din genele negre, false, puse fir cu fir si batand darabana cu niste unghii lungi, dreptunghiulare, roz pal. Nu-i nimic, e bine si peste 6 luni zambeste in continuare farmacista. Urmez eu, si desi raspund scurt si incet, tot reuseste sa isi faca de lucru cu mine 5 minute si sa strecoare o Doamna Sleepy. Ma indepartez nu suficient de repede incat sa ratez bucuria din vocea ei cand il revede pe domnul Gheorghe, baston maro, trecut de 70 de ani, din spatele meu.

Conduc probabil mult prea repede pe drumul spre casa, ca sa pot auzi melodia de doar doua note in vocea Sarei cand ajung: Maaamiii, melodie cel putin la fel de frumoasa ca cea in forma de chitara, care m-a tinut plutind printre ganduri in masina.

Ne jucam trei jocuri Djeco si ne dam o tura cu bicicleta ei noua, rosie, aleasa de pe internet pe unicul criteriu al culorii. E cam grea, dar nu o deranjeaza. O invat deja de vreo saptamana si tot nu merge singura, dar nici pe mine nu ma deranjeaza.

Spre seara imi intind picioarele goale si reci pe sezlong, atat pe sub fundul cret al lui Charlie, cat si pe sub cartea mea cu un domn, cam lenes, pasare.

Ziua asta are gust de vara.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s