Arhive zilnice: 4 Mai 2018

Cumva

Standard

De Paște Iepurașul i-a adus Sarei o tonă de cărți noi, din toate zările. Ajunsă acasă, și le-a înșirat tacticoasă în biblioteca personală, complet alandala, cum ne place nouă, s-a dat doi pași în spate, s-a uitat la ele și mi-a zis: – N-am suficiente cărți.

Da, mă tăvălesc ca un porcușor într-o baltă de noroi în bucuria că iubește așa de mult cărțile și vreau nu vreau (da vreau) tot la asta mă întorc.

Săptămâna trecută s-a văzut cu o prietenă. Care i-a zis că ei nu îi place să citească. N-a comentat nimic Sara, doar s-a uitat lung la ea și apoi m-a întrebat pe mine:

-Mami, există oameni care n-au citit niciodată o carte?

Da mama, i-am răspuns, cred că da.

-De ce, nu le place?

-Cred că doar nu au avut noroc să descopere o primă carte potrivită.

-Și pot să trăiască așa?

-Da mami, cred că pot.

-Dar există oameni care nu ascultă muzică?

-Hm, nu chiar deloc, dar sunt mulți oameni care nu caută muzică, care aud doar întâmplător la radio câte o melodie și atunci doar de acolo aleg.

-Dar de ce nu caută muzică?

-Păi cred că nu simt nevoia asta, poate se gândesc că sunt lucruri mai importante de făcut.

-Și sunt?

La dracu.

-Păi ăăă, nu știu dacă neapărat mai importante dar mai practice cred că sunt.

-Cum adică mai practice?

-Adică legate de nevoi esențiale: să se asigure că au ce mânca, cu ce se îmbrăca, că fac suficienți bani pentru o vacanță cu familia, din astea.

-Aha, a închis viermele conversația și s-a întors la ce făcea.

Dar în capul meu a continuat singură să se învârtească ideea. Sigur, să citești, să asculți muzică, să ai o obsesie ușor infantilă cu marea nu e deloc practic. Nu mă ajută să mănânc, să o îmbrac pe Sara și nici măcar nu îmi dă bani de vacanțe. Și atunci de ce aleg să fac chestiile astea? Tocmai de aia. Le aleg. E alegerea fiecăruia de ce are nevoie într-o zi. Sigur că ar exista zile și fără cărți și fără muzică și fără mare. Soarele tot ar răsări în luna mai, tot în blugi cu tricou și teniși m-aș îmbrăca, tot la birou aș merge, poate aș vorbi puțin mai mult cu colegii (vs. când stau o zi întreagă cu căștile pe urechi ascultând pe repeat o unică melodie), tot la fel aș mânca, sper că tot m-aș juca cu Sara (deși poate nu la fel) și tot la fel aș dormi. Dar restul? Felul cum vorbesc, cum mă mișc, cum ascult (sau nu), chestiile la care mă enervez și chestiile care mă fac să mă topesc într-o baltă caldă de primăvară? Ăstea nu ar exista sau ar fi altfel. Suntem, parafrazând reclama, ce alegem.

So am întrebat-o, după o vreme, înapoi pe Sara.

-Dar tu mama, ai putea să trăiești fără să citești?

-Aș putea, îmi zice viermele, gândindu-se puțin. Dar cumva nu vreau.

Fix așa 🙂

IMG_1998-001

Reclame