Despre suprize, fete și băieți

Standard

Am un haos în cap deci de la bun început spun că e foarte probabil ca și articolul să iasă tot așa, dar îl scriu pentru că vreau să fac umpic de ordine în el și ca să mă lămuresc și eu cât de cât de ce parte a baricadei stau.

So, acum vreo două trei săptămâni, în timp ce baletam să o pescuiesc pe Sara de la școală, m-a privit înapoi de pe un perete un afiș pe care scria ceva de genul Fete vs. Băieți, de ce sunt diferiți. Eu nu mă duc niciodată la ateliere și chestii de genul ăsta (poate oi explica odată pe lung de ce, varianta scurtă e că prefer cititul, nu că mă cred prea deșteaptă pentru ele).

Și de atunci îmi stă în vârful capului (ca și alte subiecte, se învârtește pe lângă mine de mai peste tot, nu doar de la afișul de la școala Sarei).

So mok, există diferențe între băieți și fete indisputabile. Un cromozom diferit, masă musculară, testosteron vs. estrogen aso.

Does that make us diffrent? Yes siree. Din cap până în picioare, personalitățile noastre diferă din o sumedenie de cauze pornind de la gene, mediu și cocktailul specific din fiecare creier.

Mok, atunci ar trebui să fim tratați diferit. Nu? Păi hm, nu. De fapt, nu prea cred asta.

O să dau un exemplu.

Exemplu.

Statisticile arată că, în medie, bărbații sunt mai buni la matematică decât femeile. Da? Daaaa. Adică chiar da, that is what statisctics show.

Și acum să dig in puțin. De fapt, sunt mai mulți bărbați care excelează la mate (și la polul opus, care sunt complet cretini la mate) decât fete. Pe media medie, uameni care se pricep cât de cât la mate, suntem tot pe acolo. Situația e similară în mai multe domenii, pe extreme bărbații iau locul 1, fetele performează pe medie.

Dar. În condiții identice (environment, dar e mult mai complica de atât, de fapt în condiții egale în societăți sărace, unde o carieră cu matematică în ea ar face o tonă de bani), diferențele de nivel între fetele și bărbații din extreme se reduc. Adică fetele excelează la fel ca băieții la mate.

Și aici mi se par o grămadă de capcane.

Întâi, că dacă ne uitam doar la statistici, fără să identificăm cauzele din spate, eram înclinați să zicem că fetele sunt mai neinteresate/inapte de mate și deci să le dăm mai multe povești să citească (on average, fetele sunt mai bune la litere și comunicare decât duzii).

Ceea ce ar fi fost o greșeală, pentru că am văzut că provided oferim condiții egale, fetele nu-s așa diferite de băieți.

Ok. Atunci fetele sunt egale cu băieții la mate?

Da și nu.

Mai corect, cred că e important să oferim șanse egale, dar asta nu înseamnă automat rezultate egale.

Deci da, încurajăm fetele să învețe matematică dacă le place, dar nu avem așteptarea absurdă să existe un număr egal de fete matematician cu băieți matematician peste 2 zile la NASA pencă altfel e discriminare. That is simple bullshit.  În realitate, femeile rămân statistic, în medie, în spatele bărbaților (la mate), mai ales pe extreme, deci o prezență disproporționată a bărbaților în domeniul Z nu înseamnă automat discriminare sau misoginism (și de altfel, fix pe aceeași logică, adunată punct cu punct dar nu mai scriu că iese ăsta de 10 pagjni, nici diferențele salariale nu înseamnă automat discriminare).

Pare simplu, ne-am înțeles, nu? Oferim condiții egale și așteptăm ca în donno, 15 ani să avem poate nr. Egal de matematicieni femei și bărbați.

Well, actually, is not that easy :D.

În societățile unde există șanse egale pentru femei și bărbați, sunt multe mai multe femei în slujbe de fetițe (eg. Asistente) și mulți mai mulți băieței în slujbe de băieței (eg. IT) iar dacă lași o tonă de jucării păpuși și camioane într-o turmă de bebe bonobos (maimuțici) băiețeii bonobo vor alege mașinile și fetițele bonobo păpușile (asta nu schimbă că Sara nu s-a jucat în viața vieților ei cu o păpușă veci).

So, sumarizând, fetele pot să facă lucruri identice cu băieții, dar fetelor le vor plăcea lucruri diferite decât băieților.

Și iar am putea zice că am scăpat mbut we again didn’t. Pencă dacă plecăm de la premisa de mai sus, care jur că nu mi se pare rea, ba chiar o cale de mijloc în toată mișcarea feministo isterică uneori din our days, există posibilitatea să ratăm anumite înclinații în copiii proprii pentru că we weren’t really looking.

So dacă i-aș fi luat Sarei numai jucării de fetițe nu aș fi putut observa niciodată că preferă de fapt mașinile și puzzle-urile.

Dacă mă uitam doar că iubește cărțile (again, predispoziție la femei) poate aș fi ratat că are o inclinație și spre matematică și spre geografie (domenii unde bărbații more, cum ziceam mai sus).

Uite fix de asta îmi dau ochii peste cap când aud de statistici. Pentru că pot fi periculoase, punând idei în capul nostru atunci când statisticle acutally know shit (și în multe cazuri sunt greșite, în multe cazuri sunt alte cauze în spate care dacă ar fi corectate ar afecta radical rezultatul aso).

Nu poți să faci remarci generale despre un om pe baza statisticilor. Pur și simplu nu poți, e greșit.

Întorcându-mă la cărți, cum spunea unul dintre nenii care m-a salvat din prima criză existențială din viața mea (adolescența, de atunci cred că mai orice om care gândește se află oricum în una continuă), dacă am în față o găleată de pietricele și știu cu precizie (reală, din calcule și măsurări) că greutatea medie a uneia e de 23,58 de grame înseamnă că știu fix nimic despre oricare dintre pietricelele din găleată, pentru că niciuna, dar niciuna din ele nu va avea exact 23,58 grame.

Sau, în cuvintele unui alt nene simpatic pe care l-am citit mai recent, n-aș trece niciodată, fără să știu să înot, un râu cu adâncimea medie de 1.5 m.

Ce încerc să zic e să nu mai căutăm rețete și patern-uri când vine vorba de copiii noștri și de noi, diferențe și asemănări între fete sau băieți puse pe pereți de școală sau rețeta pentru a-i crește perfect când rețeta vine din experiențe de pe alți copiii prezentate la un seminar lucios de un nene de prin America sau Canada, pencă nu sunt doi la fel. Dacă suntem deștepți, putem reuși să ne cunoaștem pe noi înșine, și dacă suntem, extrem, extrem, dar extrem de norocoși, vom mai găsi poate încă o persoană care să vrea să fie atât de atentă la noi încât să ne cunoască. Și cred că asta ar trebui să încercăm măcar să oferim copiilor noștri, atenție fără prejudecăți.

De acolo vin surprizele. Și mie îmi plac surprizele. Ălea plăcute tough :P.

IMG_2254

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s