Unpack

Standard

Urăsc desfăcutul de bagaje, atâta voiam să vă zic.

Una e împachetatul, n-aș lăsa pe nimeni vreodată să îmi împacheteze bagajul (nici Sara). Ni-l facem singure, tacticos. Cum să nu, e anticipația zilelor ce vor urma, mă văd tolănind în hamac în tricoul gri sau cu picioarele în râu în cel albastru. Nu mai zic de alesul cărților, de departe partea noastră preferată (și singura la care dăm rateuri). În rest, pot să merg pentru o săptămână doar cu un rucsac în spate, dar e musai să fie burdușit de cărți. O noapte? Două cărți. Întotdeauna minim două, poate una dintre ele nu mi se potrivește în ziua cu pricina și atunci ce mă fac? Nimic nu poate fi mai rău într-o vacanță decât să rămâi fără cărți. Trei dacă citesc una la care sunt pe la jumate, minim cinci dacă merg la sau cu oameni care citesc (dacă și-au uitat cărțile acasă, ce se fac ei acolo fără cărți sau poate că le-ar plăcea cartea asta, nu mai bine o iau și pe ea cu mine?). Fii-mea nu mai zic, citește minim 3 cărți deodată și nu pleacă niciodată undeva cu mai puțin de 5.

Când plecăm de unde am fost e ok, amân bagajul până în ultimul moment când îngrămădesc tot complet alandala pe unde apuc, și dacă sunt norocoasă nu pierd nimic.

Dar sfinte sisoe, bagajele ajunse acasă sunt un coșmar. Nu am chef de ele să le desfac și nici nu le suport în mijlocul casei, unde le las întotdeauna (dar fix în mijlocul casei) pentru că mă împiedic repetat de ele și îmi mutilez degetele de la picioare până ajung la un număr suficient care mă face să mă enervez atât de tare încât să le desfac. Și dă-i și du-le, cărțile la cărți, încărcătorul la încărcător, periuța de dinți și Sara nici măcar nu visează să mă ajute la asta (și nici eu nu o rog, o înțeleg perfect). Ce ar fi de plăcut la desfăcutul de bagaje? Vacanța s-a terminat și mâine ne așteaptă școala și biroul și o nouă zi de visat laaaaa.. vacanța viitore? :P.

Deci ce ziceți, îmi dau demisia și îmi fac o afacere de desfăcut bagaje? Cred că aș putea trăi din asta dacă toată lumea ar urî desfăcutul de bagaje la fel ca mine. Nu?

IMG_1979

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Eu numa o intrebare am: unde tii atatea cartulii? Mai ales pe cele pe care stii sigur ca nu le mai recitesti, dar nu te induri sa le urci in crudul si nemilosul pod, unde le asteapta uitarea vesnica.

    Sima le mai roteste pe ale ei, le da verisoarelor. Dar eu nu ma pot desparti definitiv, nu imi vine. Am si in pod unele, pe sifonier altele, si desigur o biblioteca burdusita si insuficienta care musai sa se dubleze in curand.

    Apreciază

    • Am o maaaare problema cu spatiul de carti. In general le duc uamenilor pe alea pe care le-am iubit si pe care vreau sa le citeasca si ei. Mama ma mai salveaza si mai duc si la tara, in extremis. Iar ale Sarei le donez, dar si ea se desparte groaznic de greu de ale ei, desi in mod evident le-a depasit varsta. Uite de asta si ca sa am bucataria unita cu sufrageria, sa o vad pe Sara cand gatesc (urasc peretele ala care ne desparte) mi-as schimba casa. As face numai biblioteci pe toti peretii :)). Si fara dulapuuuri si niste paturi joaseee siiii of, inca cateva chestii pe care le iubesc :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s