O săptămână

Standard

Întâi s-a ars becul din baie. Știu că toată lumea are becuri normale, din alea de te duci la Mega, îți iei altul și îl pui la loc. Nu și becurile mele. Becurile mele sunt speciale (moștenire de la cei de la care am luat apartamentul) și trebuie să aștepți 300 de ani să le livreze unica firmă unde le găsești, timp în care îi faci baie plodului cu ochii închiși, că oricum ar fi fix la fel și de i-ai ține deschiși.

Apoi am plecat la munci într-un alt oraș. Cu mașina de scârbici. Care, pe un drum foarte prost, s-a stricat. De fapt nu știu ce avea, dar părea a cânta o simfonie de coarde (vioară înclin să zic) cu măruntaiele proprii și personale.

Apoi am pierdut toate documentele pentru ședința la care mă duceam. Toate. Au dispărut de parcă nu le plăcea munca (le înțeleg) de pe un stick. Și m-am prins de asta pe la 9 seara când mă chinuiam cu o colegă să schimbăm o greșeală pentru  doua zi dimineață. Care a doua zi dimineață am ratat complet începutul ședinței pentru că drumul era închis spre locul unde era drăcia. Complet închis. Toate drumurile către el. Tot orașul era închis. I kid u not.

What else. A, da, a nins, frumos ca în povești, de ziceai că e Crăciunul, și mașina noastră s-a întors pe platformă iar noi cu ia-mă un nene amabil cu care am împărțit codul portocaliu.

And then, desigur, m-am încuiat afară din camera de hotel. În halat de baie. Ofc I did.

Și apoi mi s-a stricat mașina de spălat vase. Și exact la câteva minute s-a înfundat și chiuveta de la bucătărie de toate vrăjile mele cu bicarbonat și oțet n-au resuscitat-o.

Întoarsă la birou, am găzduit o frumoasă ședință unde am lucrat pe un document proiectat fix 4 ore. După care da, s-a blocat complet și a dispărut și nu l-a mai putut găsi nimeni. Alt stick. Altă firmă. Alt laptop. Nu cred că-s ele de vină.

Și sigur am uitat câteva, sigur sigur.

Dar. Orașul fiind închis, am mâncat 5 muieri într-un bar de rockeri supărați cu Harely-uri pe pereți și tatuaje și neni mari care se uitau la noi ca la felul 7. Exact și numărul de feluri de mâncare pe care ni le-am luat, de-am speriat chelnerița. Din fiecare 7 câte 3. Trei? Ne întreba. Trei! Răspuneam hotărâte. Și pe care le-am mâncat pe toate, pentru că erau absolut delicioase. Toate cele 21 de farfurii.

Și da, a nins, dar am schimbat mașina pe sanie și Sara a fost fericită, iar duminică s-a dat cu o prietenă pe un făraș toată ziua, dar toată ziua, de dimineața până seara.

Acum 10 ani m-aș fi enervat toată (cred), m-aș fi agitat, aș fi fumegat și n-aș fi rezolvat nimic. Nici acum n-am avut cum să rezolv unele dintre ele, dar de păsat nu mi-a păsat deloc de niciuna de mai sus și m-am bucurat că au fost doar chestii mici, nimic grav.

Am rămas în schimb cu un loc bun de mâncat și cu niște poze cu 2 fetițe râzăcioase. Iar diferența dintre eu de acum 10 ani și eu de acum e una singură. Sara. Care era ba supărată că nu mai are zăpadă, ba fericită că vine vara și abia o așteaptă. Și eu la fel. Fericită că vine vara. 🙂

IMG_9120

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Se cheama ca te-ai maturizat..de aia nu te mai oftici, nu te mai agiti si nu-ti mai iese fum pe urechi la faze de astea ce tin de karma si pe care oricum nu le poti evita/schimba. Si eu ma surprind in ultima vreme, cand realizez ca in unele situatii, cu doar un an in urma, as fi facut iures si acum aleg sa zambesc tamp si sa carry on.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s