Arhive zilnice: 22 ianuarie 2018

5 secunde. 5 minute. 500 ani.

Standard

Când am fost astă vară pe plaja noastră pustie, de fiecare dată după o furtună era plină de plastic. Din Turcia, din câte puteam citi pe etichete. Ne lua cam o oră să curățăm bucata noastră de plajă, și nu eram singurii, mai toată lumea făcea același lucru, însă nu era nimic cu adevărat productiv, pentru că, așa cum ziceam, la fiecare furtună se umplea iar.

Mă enervează plasticul. Obiectiv. Nu sunt cine știe ce nebună cu mediul (maybe even the opposite, poate reușesc să scriu și despre asta), am folosit cu succes pamperși și de ar fi să o iau de la capăt aș face fix la fel. Dar nu îmi place plasticul. Sticlele de plastic, pungile de plastic, hainele de plastic, copacii de Crăciun de plastic (și da, am unul, doar pentru că îl am de vreooo 12 ani și mi se pare stupid să tai câte un copac care crește în cca. 12 ani pentru 5 zile de tăiat porci). Am o pungă în traistă și în aia iau cumpărăturile, refuz orice pungă de plastic de pe oriunde ar veni și am renunțat la apa din sticlă (obiectiv vorbind, BPA și nu numai, mi se pare un risc să bei apă din plastic punct).

5 secunde.

Atât, dar atât durează să produci o pungă de plastic (și mai orice obiect de plastic de unică folosință).

5 minute? Pentru cam atât le folosim majoritatea, de la Mega până acasă și apoi jap la gunoi sau în sertare ticsite de unde, mai devreme sau mai târziu, tot acolo vor ajunge.

25 de milioane de tone de plastic. Atât producem, numai noi, în Europa. Doar o treime e reciclată.

În 50 de ani, dacă nu ne oprim din demența asta cu plasticul o să avem mai mult plastic decât pești în mări și oceane.

500 de ani. Cam atât îi ia unei pungi de plastic să se descompună (deși am citit recent despre niște viermișori care ronțăie plasticul transformându-l în materie biodegradabilă din nou, dar ne-ar trebui o mulțime de viermi să ne ocupăm de tot plasticul de l-am produs deja).

Acuma, nu militez să ieșiți cu lopățica în spate să săpați gropi și să plantați copaci (although n-ar fi rău dacă fiecare om ar planta măcar o dată în viață un copac, măcar pentru ăia jdemii de i-am halit în Crăciunurile vieții noastre), dar mi se pare atât de simplu și de la îndemână să renunți la a cumpăra pungi de plastic sau apă suc oatevăr în sticle de plastic. All it takes e o pungă din aia de donno 10 lei din Jumbo, probabil e și mai ieftină de atât pe care o ții în mașină sau geantă și there. Sute de pungi pe an economisite. Chiar nu e cine știe ce, e mai mare efortul să scapi de ele o dată ajunse acasă. Mi se pare pur și simplu o chestie de obicei. Și obiceiurile sunt ușor de schimbat, as long as your mind is set on it.

Nu sunt genul care să preslăvească UE. N-am fost nici când am aderat, și mi-am păstrat o doză de scepticism în toți anii ăștia. Nu e doar lapte și miere, și sunt multe de ar trebui să fie schimbate. Dar. Câteodată it makes me smile :). UE a adoptat o strategie pe 16 ianuarie care zice că până în 2030 toate ambalajele din plastic vor trebui să fie reciclabile sau refolosibile. Va fi urmată de o directivă (as in o să fie obligatorie pentru statele membre cărora li se adresează, și cu siguranță va fi adresată tuturor statelor membre). Și donno, sunt zile ca asta în care mi se pare ok. Singuri nu știu câte din statele astea membre ar fi adoptat o lege în sensul ăsta în 2018. România cel puțin mă îndoiesc profund, părem a avea alte priorități. So there. Nu e deloc ce scriu de obicei pe aici, dar chiar am vrut să. Stop buying those fucking plastics. Please? 😀

IMG_2968

 

Reclame