Footsteps

Standard

Mergeam ieri tropa tropa amândouă, încotoșmănate, la școală. La școala Sarei regula (sau practica?) e că toți părinții își lasă copiii la intrare și ei se duc singurei prin curte la clădire apoi se dezbracă și merg sus. Mie nu îmi place regula asta. Deloc. Așa că nu o respect (nu m-a certat nimeni până acum, dar și de m-o certa, tot n-oi respecta-o). Mso o duc în fiecare, dar fiecare dimineață pe Sara până la clădire, intru cu ea, o îmbrățișez, îi spun că o iubesc, îi urez distracție plăcută (she should try to have fun over there, she really should) și apoi fug înapoi la mașină.

Azi dimineață era toaaată curtea acoperită cu ăia 5 cm sau 10 amărâți de zăpadă. Toți copiii merseseră cuminți, pe drum, fără să fie în tot spațiul ăla unde se joacă măcar o urmă mică mică. Mă uit la fii-mea. Ea se uită la mine. În mod evident ne trece același lucru prin cap. N-a călcat nimeni acolo, zice ea. Mhm, zic eu. Hai! Nuuuu, zice ea, uitându-se îngrijorată stânga dreapta. Haaaaaaaai! Și am făcut amândouă un o mare în zăpadă (intenționam să îl fac zâmbilici dar mâța m-a tras prompt spre școală, mustăcind totuși de fapta comisă).

Acuma, noi seara avem același ritual de pe la vreo 2 ani, ne chinuim să ne oprim din jucat să mergem la baie, ne chinuim să ieșim din baie unde joaca e așa mișto, ne chinuim să ne oprim din citit (deși aici de când citește singură nu ne mai prea chinuim, eu citesc un capitol și apoi continuă ea cât vrea, da, oricât vrea, i-am zis să nu lase pe nimeni niciodată să îi spună că e prea nuș cum să citească. poa să citească oricând. și la 3 dimineața) și apoi discutăm cam o juma de oră despre nimic și despre tot și apoi ne dăm seama că am uitat să ne spălăm pe dinți și o luăm iar de la capăt. Mso la momentul cu nemurirea sufletului m-a anunțat că nu mai vrea să facem zâmbilici în zăpadă la școală. Muai? am întrebat eu suspicioasă. Ți-a zis cineva ceva? Mniu, zice ea, doar nu mai vreau. Mbine, zic, nu mai facem zâmbilici. Data viitoare facem un ursuleț. Un ceeeeeeee? (și râde în hohote gâlgâite). Ursuleț. Și apoi o vulpe. Și un iepuraș. Și în fiecare an un animal nou. Nuuuu, râde ea și eu continui seria animalelor imaginare pe zăpadă. Degeaba îmi acoperă gura cu mânuțele să tac că privirea mea continuă (cred că relativ ghiduș și concludent) enumerația. Nu la școala mea! zice. Mbine, zic și eu, mă duc la altă scoală. Stai, nu, nici la altă școală nu e ok mami! Mnu, mă pune să îi promit. Promit, ce să fac. 🙂

The point I was trying to make e că ei sunt ei, nu noi. They won’t (nor should they) automatically follow our footsteps. Fiecare copil face ce vrea el să facă și este așa cum e el, nu cum suntem noi sau cum am vrea noi să fie ei :). Deși eu aș face numai animale într-o curte goală de școală acoperită cu zăpadă, Sara preferă să keep it quiet și să facă urme altundeva. Mba mai e și foarte îngrijorată să nu întârziem dimineața (nu întârziem, norocul e că mă-sa e prietenă cu diminețile). Ei îi place să gătească, mie nu. Ea verifică dacă am plătit facturile, eu le programez să se plătească automat că altfel chiar aș uita. Ea se îngrijorează de ne spune un paznic să nu parcăm acolo și mă pune să mut mașina, eu aș muta-o 2m mai în față. Ea e calmă și responsabilă, eu amețită și zăludă. Deși eu am crescut-o cu donno, crecă maxim 5-10 reguli (am mai scris, alea legate de siguranță și de oamenii din jur) ea alege să respecte (aproape, nu chiar toate :D) regulile pe care i le pun adulții de la școală. Mi-a plăcut unde a decis să încalce regulile. So a aflat Sara (nu de la învățătoarea ei, o alta) că la această școală (ca și la altele I guess), nu le plac vacanțele în timpul anului programat sau cum draci îi zice. A fost foarte torn o perioadă pentru că era o regulă și deci nu voia să o încalce, dar, la dracu, eu îi propuneam o vacanță în schimb (nu lungă, scurtă, dar vacanță, că le iubesc și zău că nu o să ne oprească școala din ele, mai ales la clasa 0. Sara m-ar putea opri, școala nu). So s-a perpelit câteva zile până a decis că this is where she draws the line. Vacanțele au prioritate. They surely do 😛

PS. Deși chiar nu mi-ar plăcea să fie genul de copil care le face pe toate ca mă-sa (deși tot zic că mă-sa nu e chiar atâââât de îngrozitoare), sper totuși să păstreze crush-ul pentru litere și cărți. Și fie, accept că la 7 ani proaspăt împliniți decide să fie o persoană responsabilă care nu face ursuleți în zăpadă, mbut recunosc că sper că până la 36 se va răzgândi 🙂

IMG_9045

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s