Non-serbare

Standard

Nu îmi plac serbările. Parcă am mai zis, nu?

Adică rectific. Mie mi-ar plăcea serbările dacă copiii s-ar simți bine la ele, dar la majoritatea serbărilor copiii sunt stresați să țină minte poezia, să vorbească/recite/cânte în fața unei adunări de oameni care îi filmează ca pe urs cu 30j de mii de blițuri și telefoane și apoi sunt expuși rudelor și vecinilor cu ce bine s-a descurcat Gigel la eveniment.

It sucks. For me it sucked. Nici Sara nu e genul showwoman, deci noup, nu înțeleg și nu îmi plac serbările.

So m-am bucurat când am primit mail de la învățătoare Sarei cu titlul non-serbare. La școala lor, grupa lor (doar) nu a făcut o serbare, ci o non-serbare.

Bineînțeles că am uitat și îi tot ziceam Sarei de serbare, doar ca să îi ofer ocazia să își dea ochii peste cap și să mă corecteze lung, melodios și cu ton de reproș: Noooooon-serbare mami, non! Noi nu avem serbare.

So fiecare copil a făcut ce i-a plăcut. S-au împărțit în 3 ateliere. Sara cu un băiețel, R., au ales să citească. Sara a citit (am murit puțin) o poveste scrisă de învățătorea ei special pentru non-serbare și pentru Sara (care ne-a plăcut amândurora mult, despre doi copii care aleg să își petreacă Crăciunul cu o familie săracă și schimbă cadourile lor cu mâncare și bunătăți pentru ei) iar R. a citit (swear to God) poezii de Eminescu. e mi ne scu! :)) L. și M. au făcut origami iar 2A (fată și băiat) au gătit o negresă. Mă topește băiețelul ăsta, A, (și fata A îmi e dragă rău că e bulgăraș de energie, dar pe ea o știu mai demult), pe A băiat acum îl descopăr. Și mi-a plăcut că deși e printre cei mai hmmm avansați să zic dintre ei (ușor obsedat de stele și evoluționism-as in la ziua Sarei am stat amândoi în fund în bucătăria mea și am citit despre Darwin) a ales să gătească. Să gătească. Am murit. Da. 🙂 Deci nu tu presiune, nu recitat (deși învățătoarea lor a cântat ceva colinde laaaaa da, ukulele :)), nu nimic. Ah, și am uitat să spun că ne așteptau cu o dictai masă pe care o gătiseră copiii singuri (as in au plită, mașină de spălat vase, de haine, au di tăti acolo, se autogospodăresc).

Am vrut să scriu de asta. Că a fost haos și am mâncat multe dulciuri (mai ales Sara, dar și eu, deși eu nu dulciuri, dar chiar le făcuseră bune) și am făcut din hârtie colorată doi îngerași (zice Sara, mie mi se par două cântărețe de operă :D), una galbenă și una albastră și un tătic a zdrăngănit ceva la o chitară și nu știu, a trecut timpul repede și a, da, foarte important, n-a trebuit să socializez cu niciun adult, am putut doar să stau cu Sara și să mă mai conversez cu câte un copil.

Mai vreau. Non-serbări. Sunt ok. La anul tough, chiar și așa, tot am avut nevoie de vreo câteva ore bune de singurătate să îmi revin :P. Iar Sara? Sara a promis că îmi face și acasă biscuiți din ăia. Dacă sunt cuminte. 😛

Reclame

6 răspunsuri »

  1. ♥ si mie imi plac non-serbarile. Wow, nu sunt singura care are nevoie de cateva ore de singuratate ca sa imi revin 😁
    Asa era si la noi la gradinita (particulara) in ro, imi placea mult, si dupa aia intram in my nothing box for a while 😁
    Aici nu avem serbari, ego-uri de satisfacut, poze de facut, trist 😝 de Craciun au Kerstdiner, mananca impreuna cu colegii si invatatoarele, noi gatim ceva pe lista dinainte (eu am intitulat zacusca Roemeense tapa’s, o intind pe bread rolls, un mare succes, sa traiasca mama si mama soacra, de unde provin aceste tapa’s 😁 si asta e gatitul meu), o ora, timp in care parintii socializeaza intr-o sala separata, cu supa si ceai de la scoala si resturi de la dineul copiilor in ultimele 15 min cand copiii se zbantuie pe muzica in clasa. Apoi ne culegem copiii si acasa. La acea ora de socializare am fost in primul an, oai, eu nu-s introvertita, dar am o parte de, plus ca atunci nu vorbeam limba si desi toti vorbesc engleza, ma simteam din alte ape, am avut nevoie de recuperare dupa 😁 acum predau copilul, mancarea, preiau, dar am vazut ca si parintii prietenilor lui fac la fel
    In restul anului, au un fel de serbari, la care noi suntem invitati parca o data, in rest e cu circuit inchis, stim ca se intampla, primim ceva poze pe app, dar atat (nu avem voie sa postam poze din scoala, eu mai fac, dar le tin pt familie). De regula au o tema anume si se produc pe scena, gen reciclare, al meu a facut un robot din hartie, s-a imbracat cu el si echipa ii dadea comenzi vocale, din astea. Dar fara presiunea facutului frumos, costumelor and stuff
    Sarbatori fericite!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s