Arhive zilnice: 11 decembrie 2017

Munca (I)

Standard

Mă gândesc de ceva vreme la asta și mi se pare complicat de scos pe hârtie, dar o să încerc, în aceeași idee de păstrare a sănătății (mă rog, atâta câtă e) mintale.

Când m-am apucat de munci obișnuiam să stau destul de mult pe la birou. O dată, așa voia șefa mea și îmi plăcea de ea, after all, mă luase în echipa ei și nu voiam să o dezamăgesc, a doua că toată lumea era încântată să se dea foarte ocupată și eu eram mică și mi se părea că așa e bine.

Am fost prea multă vreme așa, până într-o zi, acum vreooo 9 ani, când făcut click. I grow on clicks, câteodată mi se întâmplă câte ceva care mă faces să văd lucrurile radical diferit și then can never go back to the old way, no matter what. Am crezut că una din persoanele cele mai dragi mie pe lume e la un pas de moarte. Persoană, care, întâmplător, e un workaholic convins. Și m-am gândit dacă atunci când o să mor eu aș vrea ca asta să fie viața mea. Munca. Răspunsul a fost extrem de hotărât. Nu. (Apparently nu sunt singura care crede asta). De atunci, nu am mai stat nicio secundă inutilă peste program, doar de dragul de a mă da ocupată (așa cum fac foarte, dar foarte mulți oameni, e oarecum firesc să facă asta, trăim într-o cultură care privește asta ca pe un lucru bun, ca pe un semn al succesului în viață, ceea ce cred că e fals :D). Revenind. Dacă muncim în cele 8 ore de program e timp căcălău să terminăm.

Apoi, cumva, mă studiam întoarsă din vacanțe, pe scaunul de la birou, cu calculatorul în față, răspunzând e-mailurilor, făcând, dregând. Dar după ce stai o săptămână sau o lună cu fundul în nisip și marea în față e mai ușor de observat absurdul situației. Nu știu câți oameni au senzația asta, chiar nu știu, dacă observă cât e de absurd să stai 8 ore pe zi cu ochii într-un ecran când outside there is so much life.

Așa că am început să citesc despre asta și să vorbesc despre cu mai toți oamenii cu care intram în contact. Prietenii mei cred că sincer nu mai suportă subiectul, turui cu 1000 de cuvinte pe secundă când vine vorba de el. 😀

Ma bon. Nu prea știu cum să o abordez strategic, dar încerc.

Lucrăm (more or less) 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, 11 luni din 12.

Ok. De ce?

De ce 8 ore și nu 4 sau 2 sau 20?

Well, de la Ford încoace (deși Thomas Mann și un nene Robert Owen avuseseră ideea și militau pentru ea, Ford a fost, if u ask me, the beginning).

Și o să îmi sară imediat în cap cei care mai știu o leacă de .. istorie? nu cred că e istorie, ce-o fi, că nenea Ford (da, ăla cu mașinile) a redus timpul de lucru. Yes, he did, but wait for it.

Când a venit revoluția industrială peste om, am cam dat de dracu. Mașinile nu aveau nevoie de somn. Ca atare, mai toate fabricile și făbricuțele aveau ziua de muncă cam pe la 16 ore bune. De ce? Ca să maximizeze profiturile, prin utilizarea cât mai îndelungată a mașinilor.

Timp egal bani.

Nenea Ford a zis ceva de genul: Dude, this is fucked up, și a plafonat în fabricile Ford timpul de lucru la 8 ore, dublând în același timp salariile muncitorilor, mulți catalogându-l drept sinucigaș și prevăzându-i un faliment rapid. De fapt, nenea Ford a făcut profit. Pentru că a crescut productivitatea cu cele două măsuri.

Mbun. Deci am turbat? Nenea Ford ne-a adus la 8 ore pe zi de la 16 și eu mă plâng?

Am turbat de mult, not the topic now. Ce a făcut nenea Ford cu cele 8 ore pe zi era potrivit pentru 1914. Nu e însă deloc potrivit pentru 2018. De ce? Pentru că nu mai trăim în era industrială, ci (deja) în cea a automatizării. Multe din acțiunile umane pot fi și sunt automatizate. Multă din munca pe care o facem e artificială (reguli peste reguli, birocrație, reinventatul roții, unul muncește și șapte șefi veghează aso).

Relevant mi se pare și ce se întâmpla înainte de era industrială. Care înainte de era asta fuse medievală (băieții ăia care se ocupau cu agricultura și cu arsul de vrăjitoare). Mbon. Cât lucrau în medieval se presupune că era jihadul cu toți boierii ăia, but actually it was not. 1440 ore pe an vs. 1880 azi. Dovezi sunt că și din ăstea 1440 mai și stăteau.

Ok, înainte de asta? Hunter-gatherers? Well, la ei se presupune cam 14 ore pe săptămână, 728 de ore pe an.

Dar dacă ne uităm la tot ce înseamnă hunter-gatherers sau apoi, în era agriculturii, chiar și în era industrială, munca răspundea unor nevoi. Adunau fructe și vânau când le era foame, stăteau zi lumină pe câmp să are când era sezonul, când nu era nimic de făcut stăteau la foc și dormeau, stăteau să păzească mașinile când duduiau aso aso.

Revenind. Lucrăm, deci, azi, cel mai mare număr de ore din istoria omenirii deși nevoia obiectivă de munca efectiv necesară e mai redusă decât oricând througout history (și o să se tot reducă, mașiniile, roboții, AI și apoi om mai vedea de-om exista, but again other topic). Vorbesc global, nu individual, o să mi se jeluiască iar unii că ei nu mai pot de muncă. Insist că 8 ore pe zi, dacă chiar muncești 8 ore sunt arhisuficiente ca să dovedești cam un munte de Sisif. Pentru că de fapt suntem productivi vreo 3 ore pe zi. În rest ne dăm pe net, fumăm, mâncăm și bârfim (nu zic eu, statistics spoke).

So în capul meu sistemul de muncă ar trebui să fie bazat pe nevoi și rezultate. Nu pe reguli prestabilite.

Ai nevoie de proiectul X făcut? Ok. Când? Atunci. Bine, pot să îl fac în timpul ăsta vs. atâția bani. În rest sunt în Honolulu cu burta la soare. Ok din nou, poate unii termină proiectul în 12 ore pe zi în timp ce alții îl termină în 2 ore pe zi. As long as I deliver within the deadline rezultatul cerut de nevoie, asta ar trebui să conteze and I should get my check.

Pauză și revenim că nu intră tot într-un articol pot să mă dau eu cu fundul de pământ. Munca ar trebui să răspundă nevoilor, e îngrozitor de absurd să muncim un timp fix prestabilit (prestabilit de rutină, nu de vreo analiză că atât ar trebui să muncim) fără a porni de la nevoile reale de muncă. La fel de absurd ca faptul că ne complacem în a avea un program de 8 ore pe zi când în realitate nu suntem productivi decât mult mai puțin de atât. Și, de frică ca cineva să nu ne dea afară sau să se ia de noi în ipoteza în care am recunoaște ceea ce e dovedit nu doar de statistică ci de istorie, o facem în continuare, pentru că, de altfel, nici nu prea am ști ce să facem dacă am avea mai mult timp liber. Nu pledez pentru șomaj (deși global basic income mi se pare în continuare the way to go) ci pentru eficiență și timp pentru real life. Work is not real life. Simply is not. Plus că e atât dar atât de frustrant că munca își ia fără drept de apel cele mai bune ore ale zilei, primele, astfel încât la vremea când ajungem acasă suntem deja obosiți și căutăm inevitabil confort și liniște mentală fără a mai avea chef să citim sau să descoperim (și da, fără a crede că e o conspirație mondială, e destul de avantajos să conduci mase de oameni obosite care nu gândesc, nu speră și nu caută). Dar despre asta, ca și despre de ce cred că nu se practică abordarea asta cu muncitul liber în ciuda faptului că este deja dovedit de companiile care o promovează că e eficientă, data viitoare.

PS. Poza tradițională cu jugulara mea pe care o tot pun la articolele la care știu că o să vină tona de roșii :D.

img_5283b