Cerne

Standard

cérne [At: DEX2 / Pzi: cern / E: lat cernere] 1 vt (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2 vt (Fig) A distinge. 3 viu (Fig) A ploua mărunt Si: a bura. 4 vt (Fig) A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul

Nu știam că a cerne înseamnă și a ploua mărunt, mi s-a părut frumos că înseamnă și asta.

M-am tot gândit la ce am promis că o să mă gândesc, la ce aștept eu, la ce sper eu de la ăștia 12 ani de școală (plus) pe care îi are Sara în față.

Nu știu dacă chiar am scos-o la capăt, but so far this is what I figured out. Mi-ar plăcea să primească noțiuni elementare, de bază, din mai toate domeniile. Parțial, școala acoperă asta (mate, română, istorie, geografie, fizică etc). Doar parțial, pentru că for the life of me nu pricep de ce nu studiem pictori, sculptori sau compozitori la școală. Dar nu e bai, de asta mă are și pe mine.

Ceea ce mi se pare periculos la școală (pe lângă tona de NU uri care sper să nu i se întâmple, despre care am tot scris) e că aduce tone de informație, mult peste, sau conexe cumva față de ce ar trebui să fie noțiunile de bază.

So ceea ce mi s-ar părea ideal la ăștia 12 ani de sclavie ar fi să învețe să distingă. Să învețe două lucuri:

1. care e informație de bază, cea care îi va folosi pe viitor

pare grea asta pentru un copil, dar nu mi se pare nici pe departe la fel de grea ca a doua

2. să descopere din pleiada de chestii de o să i le înșire diverșii ce o interesează pe ea cu adevărat

Mie una mi-a lipsit complet partea asta, abia după ce am terminat facultatea și ceva după am redescoperit că mă fascinează nuj, prostiile mele, fotografia, muzica, genetica, astronomia sau tot ce ține despre mecanismele creierului. Era un vacarm și un haos între toate și habar nu aveam ce îmi place și ce nu. Habar n-am avut la ce facultate vreau să dau și după ce am terminat-o nici ce aș vrea să profesez.

Noise. Tot timpul suntem înconjurați de zgomot. Și e aproape imposibil să distingi în tona de zgomot, de informație inutilă, sau falsă adevărul (nu generic, al tău). Deci dacă ar putea să separe cumva zgomotul, dacă ar învăța să facă asta, ar fi bine :).

Cred că dacă Sara ar putea cerne în anii ăștia, ca și cum ar proba niște haine dintr-un șifonier imens, și să aleagă nu multe, doar 5 obiecte vestimentare care i se potrivesc, respingând, pe rând, pe cele care îi sunt prea mari sau prea mici, prea colorate sau prea negre pentru ea, cred că ăsta nu ar fi chiar așa un timp pierdut.

Și hainele ălea ar putea să le poarte zilnic, pentru că sunt cele care îi plac cu adevărat. De multe ori oamenii mari au un șifonier plin de haine din care nu poartă mai nimic și pierd timpul utiându-se la ce să aleagă, iar apoi le aleg tot pe cele mai urâte doar pentru că sunt cele cu care s-au obișnuit. Deci nu așa. Să nu irosească timp pe mii de haine, ci să le aleagă doar câteva, cele care îi plac și care i se potrivesc cu adevărat.  Să învețe și să descopere cel mai mult în ălea 5 chestii sau 3 sau 1 oricâte ar fi ălea care or interesa-o pe ea. Astfel încât la 18 ani să știe că vrea să fie croitor sau zugrav sau pilot de curse. EA. EA EA. Nu eu, profesorii, bunicii, oricine altcineva, ce vrea ea să fie. Cred că ar putea fi unul din shortcut-urile spre o viață mișto.

So bineînțeles că i-am zis și ei:

-Băi mama, m-am gândit la treaba asta cu școala, și uite, vreau să știi că o să ai multe multe lucruri de învățat în anii ăștia și nu știu, voiam să îți zic că pentru mine nu o să fie important să le înveți pe toate, dar mi-ar plăcea să le înveți pe cele care îți plac.

-Mama, îmi zice viermele-e serioasă treaba când sunt mama și nu mami-, mama, dar eu la școală de asta mă duc.

-De ce? întreb ușor bleagă

-Să aflu.

-Ce? întreb și mai dezorientată.

-Totul.

-Păi de ce te interesează totul?

-Dar cum să nu mă intereseze totul? Sunt curioasă să aflu tot.

-De ce? repet cu scuipat curgându-mi ușor din colțul stâng al gurii

-Păi ce altceva e de făcut?

Deciiii am rezolvat-o și pe asta. Apparently fii-mea se duce la școală să afle totul. Mi-a mai comunicat și că momentul ei preferat dintr-o zi obișnuită (altfel preferă tot zilele de vacanță cu mă-sa) e ăla când se duce la școală. Mă scuzați, da am murit puțin, în 36 (soon enough) ani de viață n-a fost zi să mi se pară cel mai fain moment ăla în care mă duceam la școală sau la muncă (like the opposite). So am întrebat-o, ca de fiecare dată când îmi face din ăstea: -Al cui copil ești tu fată mică? -Al tău mami, al cui să fiu.

A mea, a cui să fie :).

IMG_9785

 

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s