Insula

Standard

O bună parte din părinți crede că părințeala lor modulează personalitatea copilului din dotare. Eu cred că personalitatea Sarei modulează părințeala mea. Eu sunt mama care sunt pentru că Sara e așa cum e ea, nu invers.

Am mai scris de multe ori, ce scriu nu sunt sfaturi nici rețete, e doar experiența noastră, ce funcționează la mine și la Sara. Ok, și atunci de ce scriu? Scriu, și asta am mai spus, pentru un părinte, unul singur, acolo, undeva, care poate vrea sau simte să facă ce facem noi dar nu știe dacă e bine, dacă se poate, pentru că e ușor ciudat față de ceea ce face sau spune restul lumii. Pe mine mă ajută să știu că am pe cineva de partea mea.

Mi-a fost arătat recent un videoclip cu o educatoare (întâmplător, chiar Montessori), care vorbea părinților, reamintindu-le că sunt părinții și nu prietenii copiilor, prin următoarea istorioară din viața ei: într-o seară, copiii ei erau foarte, dar foarte supărați pe ea și i-au spus că o urăsc, i-au urlat că o urăsc. Și atunci ea a spus: Da? Nici nu știți ce fericită m-ați făcut, e cea mai fericită zi din viața mea. Dacă voi mă urâți înseamnă că eu sunt un părinte bun. Și asta e ceea ce trebuie să fiu când voi aveți 3 sau 6 ani. Completa apoi, către public: vreau să fiu prietena copiilor mei când sunt adulți. Când sunt copii, vreau să fiu mama lor.

Nu era nouă ideea, am mai auzit-o prin cercurile mele de părinți și când Sara era mică mică, dar atunci sincer nu mă simțeam nici părinte nici prieten, ci un fel de sursă de hrană și alinare ușor lipsită de personalitate. Așa că nu m-a bântuit ca acum. Acum m-a. 🙂 De fiecare dată când aud o idee care nu se potrivește în puzzle-ul meu o analizez cu cea mai mare atenție. Uneori, mi-am schimbat ideile. Alteori nu, dar exercițiul a fost oricum folositor, îmi pune ordine sau liniște în gânduri.

Ok. Am încercat să îmi dau seama ce mă deranja la cele de mai sus. Oare că mă imaginam în situația în care Sara mi-ar spune că mă urăște și mă făcea să mă simt neconfortabil și deci încercam să anulez prin modele de comportament autocreionate orice posibilitate de gen? Mniu. Scenarizez des viața mea viitoare cu Sara și sunt conștientă că posibilitatea există. Then what bugged me?

Mi se pare că în istorioara de mai sus se pleacă de la premisa că a fi părinte e ceva ce depășește tot și ca atare înghite anumite comportamente prin puterea sa. Ca și cum ni s-ar cuveni dragostea copiilor noștri doar pentru că le suntem părinți. Și că indiferent cum ne-am purta cu ei, o vom avea.

Nicio dragoste din lumea asta nu e datorată. Nimeni, niciodată, nu va putea să mă convingă de contrariu.

Voi fi prietena Sarei la 30 de ani ai ei dacă voi fi prietena ei la 5, 15 și 25. Nu voi fi inamicul ei  (spre binele ei, desigur) la 5, 15 și 25 iar la 30 PAC! va avea revelația că mă iubește de numa. Lucrurile pur și simplu nu funcționează așa. Prietenia are nevoie de alegere reciprocă constantă. Cred, sper, că mă va iubi la 30 de ani pentru că o înțeleg prin toți anii pe care îi trăim împreună, în zilele în care are soare pe strada ei și în cele în care ninge.  Pentru că îmi poate spune de acum toate secretele ei și eu i le păstrez cu seriozitate. Pentru că nu o las să vorbească urât cu X sau să-l lovească pe Y sau să mănânce dulciuri în loc de mic dejun prânz și cină (mai puțin în ziua ei perfectă din an, desigur), dar nu o las să facă astea nu urlând și fiind dură ci explicând mult și des, și din nou, și din nou, fără să mă plictisesc (ok, uneori mă plictisesc :D) dar și fără să dau înapoi nici măcar un milimetru. Pentru că îmi place să fac prostii și să nu respect regulile nici de oameni mari nici de oameni mici, pentru că îmi place să încerc, împreună cu ea, și o să o trag de mânecă să sărim de la diverse înălțimi de câte ori o să am ocazia.

Mă deranjează diviziunea dintre prieten și părinte și aparenta profundă incompatibilitate. Un prieten nu poate fi și părinte iar un părinte nu poate fi și prieten.

De ce?

Cred că e percepția pe care o avem despre ce înseamnă părinte și ce înseamnă prieten. Părintele e cel care trasează limite, uneori blânde și ferme, alteori autoritare, dar limite. Un părinte care nu trasează limite nu e un părinte bun (cu asta sunt de acord). Iar un prieten? Un prieten e cineva cu care te distrezi, căruia îi spui secretele, cineva în care ai încredere, cineva cu care faci prostii, cu care testezi poate, împreună limitele. Așadar, cele două chiar par a se exclude.

Atât că noțiunea mea de prietenie e ușor diferită. Da, prietenii mei sunt cei cu care am făcut (și uneori mai fac) tâmpenii. Cei cu care încă testez diverse limite. Cei cu care mă distrez și toate cele de mai sus. Dar mai sunt mult mai multe lucruri decât asta. În primul rând, sunt oamenii pe care i-am ales. Oamenii care se potrivesc. Oamenii care mă iubesc înapoi și care sunt acolo când râd dar mai ales când plâng. Cei care vin val vârtej din celălalt capăt al Bucureștiului când simt că am nevoie sau ies de la film când îi sun pentru că știu că s-a întâmplat ceva grav dacă primesc un apel de la mine. Da, înjură cot la cot cu mine pe cei de mă enervează, le plac filmele și muzica mea, pe care o tolerează cu seninătate la drumurile lungi cu mașina. Dar nu numai. Sunt și cei care, cu blândețe și căldură, îmi spun când greșesc. Îmi spun ce cred ei. Care uneori coincide cu ce cred eu, alteori nu. Sunt oamenii care pot să fie cu mine ei înșiși și cu care eu pot să fiu my weird self. Oamenii care nu se prefac. Cărora nu le datorez nimic și care nu îmi datorează nimic. Doar alegem să fim buni unii cu ceilalți.

Și nimic din cele de mai sus nu mi se pare că exclude calitatea de părinte. Dimpotrivă, e exact ceea ce vreau să fiu și eu pentru Sara. O insulă. În viață o să fie întotdeauna o grămadă, dar grămadă de oameni care nu o să o placă, oameni care o să o facă să sufere. Uneori nu se va plăcea pe ea însăși. Va suferi, din diverse motive. Și în toate furtunile astea, care cu siguranță vor urma, vreau ca eu să fiu insula ei. Cea la care poate să înoate întotdeauna, dar întotdeauna, pentru un loc sigur.

O insulă, nu un continent. Cea mai mică insulă din lume, una pe care nu vreau să locuiască, doar să vină să își tragă sufletul, ca apoi să se întoarcă să înoate în mări sau oceane, singură. Dar vreau să știe că indiferent, indiferent ce va face, cum se va simți, ce va crede despre ea, influențată sau nu de ce spun alții, va exista cel puțin un om care o va iubi indiferent de ceea ce va face și care îi va spune, la fel de întotdeauna, adevărul, dar în cel mai blând și nedureros mod cu putință.

Nu asta ar trebui să facă părinții? Nu asta ar trebui să facă și prietenii? Nu sunt, si unii si altii oameni care ne iubesc? 🙂

img_0955

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Uite o diferența (desi nu la asta se referă povestioara educatoarei respective): un părinte te iubește necondiționat, pe cand un prieten, nu. Chiar tu spui: vrei sa fii insula la carr sa se întoarcă fie ce-o fi. Un prieten nu cred ca e dispus sa fie insula aia. Un părinte te iubește chiar daca il minți, ii/îți faci lucruri mai putin frumoase. Un părinte te vizitează si in pușcărie dupa ce ai spart un magazin sa iti cumperi droguri. Un prieten nu prea. (Am ales intenționat un exemplu extrem de dragul demonstrației)

    Alta chestie pe care o face un părinte: grija aia viscerala pe care o ai pt copil (inclusiv cand iti dai silinta sa nu se vadă, sa nu fii overprotective, sa nu fii mama-uliu), pe aia nu cred ca o are vreun prieten.

    Apreciază

    • ba daaaaa, prietenii adevarati chiar iubesc neconditionat, ei toti sunt insulele mele, m-as ineca fara ei :). un prieten nu ma viziteaza dupa ce fur droguri? hell yes, ba chiar o arunca-n aer sa o scoata de acolo. PS. they call me mother goose. sunt uberprotevtoare cu prietenii mei :). love is love. we’re on the same boat.

      Apreciază

      • True. Eu n-am prieteni. Nu am un arhipelag. Dar am o insula, si-a naibii sa fiu de n-as face orice pt insula mea si vice-versa.

        Apreciază

      • :))) arhipeleag. nici eu nu am multe, dar am totusi cativa. treasure them like diamonds. de fapt nu, ca de alea ma doare-n fund. like some girls treasure diamonds 🙂

        Apreciază

      • O insula e de ajuns. Hai, doua.
        Mi-as fi dorit sa fie si maica-mea ibsula mea, but hey, she was tooo busy being a mom. Giving a fuck about the world.
        Cu fiica-mea nu vreau sa ratez sansa asta. Las’ sa stie ca ma-sa e hip and cool si n-o judeca pentru tampeniile facute. Bun, ca behind her back o sa pun tinte pe spatele cretinilor de mi-o fac sa sufere, si-o sa sick daddy in them, well, that’s what islands do, right? :)l

        Apreciază

  2. ziua buna…. cred ca aveam nevoie sa citesc putin asta…. chiar aseara mi-a spus mandra mea ( 9 ani), ca eu nu ii pot fii prietena, ci mama ( asta dupa ce incercam sa o fac sa inteleaga ca poate venii la mine cu orice problemuta, si ca nu sunt dusman daca o cert sau o rog sa inteleaga diverse lucruri). ca ea are prieteni la scoala si eu sunt MAMA. ok, i-am spus, mai vorbim peste cativa ani. Initial ma suparasem putin, chiar dar stiu ca nu a spus-o cu rautate. are mare dreptate. zi cu zapada 😉

    Apreciat de 1 persoană

  3. De cate ori mi s-a spus ca gresesc cand aleg sa fiu prietena fiica-mii…c-o sa vad eu…nu e bine…pfff!Am obosit sa ma mai justific. Stiu doar ca picii de azi cresc intr-o lume tare ciudata, divizata, si plina de obstacole nasoale si tentatii de c…..Aleg sa fiu prietena ei ca sa ma aiba sprijin, sa stiu ca, no matter what, pune mana pe tel si ma suna sa zica, fara teama, ce e cu ea, ce i se intampla…aleg sa comunic si sa vb cu ea de la egal la egal, pentru ca vreau sa nu existe subiecte tabu intre noi. Ma doare in bashchetzi de cei care ma privesc cu dezaprob la cap. asta….I’m raising my best friend and she rocks!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s