O melodie

Standard

La început, o alegi. Dintre toate melodiile, doar pe ea. Știi doar că îți place și că ai putea să o asculți de o mie de ori. De fapt, ai ascultat-o deja de o mie de ori. Pe puțin.

So desfășori toate părțile componente, ca pe cele ale unui motor de mașină și doar te uiți la ele o perioadă, astfel încât să te obișnuiești cu logica lor, intimidată puțin (mai mult) de complexitatea lor, chiar e mai greu decât îți imaginai. Apoi, încet, încet, începi să le pui cap la cap, una câte una, piuliță, șurubel, piuliță, șurubel.

Inițial te bucuri ca un copil doar că începe să sune vag a piesa ta și ți se pare că ești cel mai mare inventator de mașini din toate timpurile. Apoi mai asculți puțin și îți dai seama că turația motorului nu e ceea ce trebuie.

Și apoi începe de fapt agonia (da sună rău, și nu știu de ce, pentru că deși e îngrozitor de greu și de enervant și de repetitiv și fără capăt e ceea ce vrei să faci, ceea ce te face puțin fericit, pentru că știi cum ar trebui să sune de fapt, așa că o repeți la infinit și seara, primul lucru când ajungi acasă, înainte să pui cratița cu mâncare pe foc și dimineața la 5, când tot blocul și Sara dorm (înșirată peste pătură, de parcă păturile ar fi fost inventate pe post de cearceaf, nici vorbă să te acoperi cu ele) din nou și din nou și din nou până îți amorțesc mâinile, până îți explodează capul că tot nu sună cum ar trebui, până abandonezi orice speranță și îți spui că cine dracu te-ai crezut tu de ți-ai imaginat că poți să faci asta și te mai duci să citești două pagini de carte și să dai cu mătura în sufragerie și apoi te mai așezi o dată să o cânți, știind că nu o să îți iasă și că mai rău o să te enervezi, dar nu îți pasă, vrei să încerci și dacă toată viața nu ai încerca altceva decât să îți iasă piesa asta și tot nu ar fi pierdută și atunci, pentru o fracțiune de secundă, după ce melodia s-a terminat și cutele de pe frunte s-au relaxat, mâinile îți sunt calde de cât s-au grăbit pe note, îți dai seama că poate, doar poate, nu ești sigură, pentru că oricum nu erai atentă la cum sună, dar parcă, puțin, puțin de tot, a prins aripi si culoare.

Nu cred că te poți plictisi niciodată învățând o melodie care îți place cu adevărat.

img_2830

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s