Randomness

Standard

Am niște frunze în fața blocului, cele care cad în fiecare noapte pe mașina mea neagră și murdară, foarte, foarte mari. Vreau de câțiva ani să aflu de ce sunt frunzele de pe mașina mea așa de mari.

Urăsc să stau 8 ore la birou (aș vrea să stau 2 sau 12 de ore în funcție de cum am treabă și cât îmi ia mie să o fac dar nu se poate pentru că reguli) dar cu precădere mă simt descumpănită după ce mă întorc după un weekend unde am stat cu capul în nori.

Nenea care parchează la 2 locuri de mine îmi tot cere să parchez mai aproape de cel din dreapta mea, pe unde se dă jos Sara, pentru că „idiotul de lângă el nu știe să parcheze”. Abia când m-ați convins (voi) să o parchez pe mijloc. „Idiotul” parchează bine, și el fix pe mijloc. Îi zâmbesc lui nenea isteric de fiecare dată și îi spun că sigur. Nu o mut niciodată spre mașina din dreapta.

Mi-am măsurat bocancii mei cu tenișii altcuiva la gradul de distrugere. Bocancii aveau jumătate de toc dispărută due to long walks iar tenișii erau jumătate dezlipiți (nu știu sigur de la ce).  Da, îmi plac încălțările distruse și le disprețuiesc puțin, doar puțin pe cele noi și strălucitoare.

Mă lupt de ceva vreme cu o piesă care mă enervează pentru că deși o cântam corect nu suna ca în capul meu. Mă exaspera, exaspera, o alesesem ca pe piesa ușoară și aia complicată mergea greu ca dracu dar suna bine, iar asta care ar fi trebuit să fie ușoară, deși o știu, suna prost și fals. Îmi venea să mușc din ea. Și nu știam da nu știam ce să îi fac, am ascultat-o de zeci de mii de ori să înțeleg ce nu se potrivește dar nimic. Până aseară, când m-am apucat să o bombăn prin casă. Bam bam bam bam bam bam bam. Și din nou bam bam bam bam bam bam. And it hit me. Le legam 2 cu 6 (3 plus 3) când de fapt era 2 cu 2 cu 2 și 2 cu 2 cu 2. Am fost așa de fericită că am făcut dansul victoriei singură prin casă. Mai am de învățat jumătatea grea din ea, dar o să fie ok.

I-a zis Sara unui băiețel (care îi plăcea) că are un Scooby Doo uriaș acasă. Băiețelul a întrebat. Te uiți la Scooby dooooo? Sara a zis da, se uita, acum nu se mai uită. Băiețelul a zis că e o porcărie. Sara a zis că pentru o lungă perioadă de timp a fost preferatul ei. Am fost mândră de ea.

Tot băiețelul ăsta a zis așa: Hai să nu mai vorbim de chestii de groază (vorbeau de fantome și vampiri) că eu sunt cam fricos. Dar nu sunt și plângăcios. Nu plâng deloc. Mai puțin când mă uit la desene animate și sunt foarte triste. Atunci plâng. Ce desene? a intrebat Sara. Mai bine nu iti spun, ca o sa plangi si tu. 

Și eu la fel, da nu i-am zis. I-am zis însă mămicii lui că mă bucur că o să fie și oameni buni când s-o face Sara mare.

Am făcut plăcintă cu mere. După rețeta mea de aici. N-a ieșit grozavă (still can’t cook) dar mi-a plăcut tare cum mirosea casa când era la cuptor.

Când ne mai vedem? a întrebat-o băiețelul la plecare pe Sara, doar între 4 ochi. Poate niciodată, mi-a spus Sara că i-a răspuns. I-am zis că nu-i prevăd probleme în relațiile cu băieții.

Citesc o carte scrisă de o femeie. Care îmi place. Cartea, nu femeia. De fapt ok, și femeia, e mai rar ca Sara să nu vrea dulciuri ca mie să îmi placă o femeie scriitor (long story, da cică ar fi o explicație, mi-a desenat mie cineva odată o cutie cu un șarpe mâncând un elefant ca să înțeleg). Sunt povestiri scurte dar nu sunt povestiri ca povestirile povestiri, tanti asta scrie ca o fotografie. Îngheață fracțiuni de mmm viață? pe câteva pagini. Uneori nu înseamnă nimic o poveste, uneori înseamnă totul. Mă bucur că am găsit-o.

Îmi place tare când dorm cu Sara, pentru că, uneori, pe la 5 dimineața, adormită complet, mă ia în brațe (mai precis mă strânge de gât cu mâna îndoită, într-o îmbrățișare în care trebuie să încăpem și eu și Cuți) cu așa o hotărâre și o nepăsare completă că mă topește. Numai certitudinea că iubești și că ești iubit înapoi la infinit îți permite să strângi oamenii în halul ăsta de gât și mă bucur că ea o are.

What have you been up to?

IMG_9092

 

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Cosleeping? A mea mi-a promis ca la 6 ani se muta in camera ei dar „c-o sa-mi fie dor de ea si n-o sa am ce face ca asa e cand copiii cresc”. In semn de protest sotul cauta ceva firma sa ne faca un pat pe comanda mai lat. Simte el ca-i trebuie unul mai lat decat actualul care are 2 m, cat sa incapa si ginerica pe-acolo.
    Imi place Sara ta, si-mi place ca n-a dat inapoi la faza cu Scooby Doo. tare as vrea ca macar generatia lor sa creasca fara frica asta ca daca spun/fac/dreg ceva mai diferit decat o fac ceilalti din jur, n-o sa fie acceptati.
    E deja Noiembrie. Countdown started till summer time…in 2 saptamani ma apuc de belit ochii dupa destinatii pentru mare. Turkish girl looking for Greece once again. Damn you! You casted a spell or smth.

    Apreciază

    • In weekend si vacante :). Nu m-ar deranja nici in rest, dorm chiar mai bine cu ea, dar ma trezesc intotdeauna inaintea ei si o deranjez, deci in timpul saptamanii doarme la ea in camera. La noi n-a fost niciodata un issue asta cu dormitul, dormim cum ne place. 🙂 What can I say, once you go Greece you never go back to Turkey 😛

      Apreciază

      • Cand imi placea Turcia nu fusesem inca unde trebuie in Grecia. Plus ca, na,inevitabilul s-a produs si m-am mai maturizat si eu. Nu mult, numai cat sa stiu ca albastrul apei e mai important decat inaltimea toboganului de apa. :))

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s