Tsictsictsic Tsactsactsac

Standard

Tscistsictsictsic Tsactsactsactsac Ați auzit vreodată zgomotul unor foarfece mari, de grădinar, atunci când tund un gard viu? În capul meu, cel puțin, cam așa ceva sună: Tsic tsic tsic tsic, tsac tsac tsac tsac.

Bunicul meu tăia, uneori, gardul pe partea dinspre stradă, atunci când eram foarte mică, cu niște foarfece mari și negre. Gardul trebuia să fie drept pe partea cu care dădea fața cu oamenii așa că tsictsictsictsic tsactsactsactsac în fiecăre primăvară. Nu îi ieșea extraodinar de drept gardul bunicului și mie oricum îmi plăcea mai mult pe partea dinspre interiorul grădinii, unde creștea cum voia el, fără ca bunicul să îl reducă la o formă dreaptă.

Apoi, pe la primele mele ieșiri din țară am văzut parcă Schonbrunn-ul unde gardurile erau cu adevărat drepte. Nu numai gardurile, și copacii, toate urmau niște linii matematice, de nici nu mai semănau deloc cu o pădure ci cu niște cuburi dintr-un tablou cam prost. Mi-a fost puțin frică de ele. Încă îmi e.

Nu îmi plac deloc lucrurile drepte, pătrate, forțate să crească altfel decât ar crește dacă ar fi lăsate în pace.

Și am senzația des de tot că oamenii mari se tund singuri sau încearcă să își tundă și copiii pentru a păstra liniile drepte.

Aud tsictsictsictsactsactsac de fiecare dată când văd culoarea negru din cutie pe părul unei fete tinere. Aceeași culoare negru, fix, fix, aceeași. Pe două capete diferite, dar totuși la fel.

Tsictsictsictsactsactsac și la ochelarii cu ramă neagră groasă. Tsictsictsictsactsactsac la tenișii roșii. Tsictsictsictsactsactsac la părerea despre imigranți. Tsictsictsictsactsactsac la mașina pe care o visează orice puștan sau la nunta și rochia de prințesă pe care o visează fiecare puștoaică. Tsictsictsictsactsactsac uneori de sus până joc aplicat la o viață de om. Liniile drepte, musai a fi urmate, ca într-o rețetă de negresă cu o lingură de făină și două ouă. Iar copiii? Păi și ei. Trebuie să fie inteligenți, fiecare dintre ei, să se descurce cât mai bine la școală, că altfel e prăpăd, apoi să se angajeze, într-o slujbă cât mai stabilă, să se însoare și să facă la rândul lor copii și să intre în ciclul de somn mașină birou mașină masă televizor baie somn repeat cu pauze programate de vacanțe în locuri supraglomerate și superpiperate la preț, dar care merită, că doar nu de aia muncim un an?

Poate mie de asta nu îmi iese nicio rețetă din astea cu 6 ouă și 200 ml de lapte? Am încercat să îi fac Sarei un tort, și Sara a zis că era bun, dar sincer, semăna izbitor cu o balegă de cal.

M-am întrebat de ce. De ce vrem să facem toți toate lucrurile la fel? De ce ne luam aceeași pereche de ochelari cu aceleași rame sau aceiași adidași sau aceleași paltoane? De ce uneori când vin acasă, pe strada cu cafenele de fițe, am senzația că trăiesc într-un roman de Kafka pentru că toate fetele arată identic, dar identic, de parcă ar fi surori, cu aceeași formă botoxată a buzelor,  una care l-ar face fericit pe Picasso, cu aceeași culoare galben pai a părului și aceeași pantaloni de piele mulați? De ce ne dorim toți aceeași viață pentru copiii noștri? De ce ne e frică să îi lăsăm să devină scriitori sau cântăreți sau călători, de ce nu instalatori cu afacerea proprie? Toți trebuie să fie intelectuali din ăia cu foi pătrate, serviete și costume gri.

Cred că explicația sunt zebrele. Serios. V-ați gândit vreodată la zebre? Adică trăiesc în savană. Aia care e galben maronie așa. Și totuși ele sunt alb cu negru, ca proastele. Leii? Galben maronii. Suricatele? Galben maronii. Hienele, șoarecii de cîmp, mai toate animalele adoptă tehnica camuflajului. Mai puțin zebrele. Zebrele sunt alb cu negru pe un fundal galben maroniu. What the fuck were they thinking? Well, they were thinking in terms of numbers. Ceea ce protejează zebrele nu e camuflajul, ci faptul că pot dispărea într-o secundă în cireada (cireadă s-o numi la zebre?) din care fac parte. Chiar dacă leul o vede de la marginea pădurii și începe să o alerge, o va pierde în secunda doi când zebra va intra în grupul ei.

Siguranță în uniformizare. Nu e o idee proastă. Cred că asta caută mulți oameni, siguranță, prin alegerile identice. Lipsa ei atrage o grămadă de nenorociri (mainly stres care ne omoară încet și sigur, mai ceva ca zahărul și noxele de zi cu zi). But then, if we follow the perfect reciepe, why don’t we (all) get to the end of the rainbow?

Melc. Animalul Sarei preferat e melcul. I se pare că e animăluțul ei, că i se potrivește, că ea e un melc mic, care nu se grăbește niciodată (și zău că nu se grăbește niciodată). Habar n-am cum și l-a ales, dar bineînțeles că mă topesc toată. Ce copil e ăsta să-și aleagă un melc drept animal preferat și nu un cățel sau o panteră?

🙂 Copilul meu. Și îi doresc și eu siguranță și lipsă de griji. Dar nu prea vreau să cred că și ea va trebui să fie zebră. After all, chiar dacă leul nu va prinde o anumită zebră, cu siguranță va prinde cel puțin una. Aș vrea să încerc să îi arăt cum se poate trăi fericit și fiind melc. Poate or fi mai mulți în 2030. Melci, păsări colibri, țestoase, lupi singuratici, veverițe, albatroși? Mai puține zebre. Poate.

PS. Poză cu castaniu. De m-ar plăti cineva greutatea mea în aur și nu m-aș vopsi. Singurul cap cu o culoare identică de pe tot mapamondul ăsta e unul singur. Al ei.

img_9353

Playlist de noiembrie

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Ma gandesc de cateva zile la zebre. Si ma intreb oare nu toti ne nastem toti zebre si devenim „galbeni maronii” in functie de circumstante (parinti, prieteni, personalitate)? Unii lupta sa ramana zebre si nu cred (mai bine zis sper) ca leul le va manca, si ceilalti, devin „galbeni maronii”. Vad parinti care ii fac pe copii lor sa devina galbeni: cum sa nu iti placa Elsa, Aurora etc si ma intreb eu ce sa ii spun Oliviei: nu e normal sa iti placa zombie si scheleti ( ii plac si caii si sahul in apararea ei) ca restul populatiei ii uraste? Asa ca long live the zebras ( pe care eu personal le confund cu girafele nu stiu de ce)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s