Arhive zilnice: 6 octombrie 2017

Un laptop

Standard

Știu copii de vârsta Sarei care au telefon mobil. Presupun că-s mai mulți. Cei mai cuminți să zic, am înțeles că au un fel de ceas la care poți să vorbești. Nu sunt prea pricepută la tehnologie. Probabil că și eu i-aș fi luat dacă ar fi mers la o școală normală, dar așa nu i-am luat, nu mi s-a părut nevoie și adevărul e că nu sunt genul de părinte stresat de dezastre potențiale, n-am prea fost niciodată, nu știu ce soi de mamă e asta de sunt eu.

La fel, Sara nu are laptop sau tabletă. Mi-l confiscă pe al meu ca să își pună desene animate pe Netflix și cam atât. Aceleași desene (poneii). A mea e, face obsesii ca mă-sa pentru melodii.

Și mă gândeam așa dacă o veni vreodată ziua în care îmi voi dori sau în care mă voi îngrijora sau în care îi voi cumpăra din proprie inițiativă vreun gadget din asa.

Sincer, nu prea cred. Mi-e ciudă așa, puțin pe tehnologie, că mă face să am nevoie de ea. O dată pentru informație în domeniile în care mă interesează, dar la asta aș putea avea acces și în format hârtie, deși mai greu. A doua oară, pentru muzică, viața mea e mai bună de când am orice melodie în telefon. Apoi, pentru oamenii din el. Dacă i-aș avea lângă mine pe toți care contează aș arunca telefonul în budă și aș trage apa. Mi-aș cânta singură muzica și aș citi doar cărți, poate chiar pe aceleași :). La televizor nu mă mai uit de ceva ani, iar la laptop am cam renunțat în ultimul an. Îmi ajunge calculatorul la birou.

Dar Sara? Copiii de 6 ani? Păi ei nu-s obligați  să folosească niciuna din drăciile astea. Probabil că aș lăsa-o sau i-aș cumpăra dacă ar vrea, dar, din fericire, nu vrea. Și deși e clar că fără calculator nu e nimic în viitor, nu prea mă îngrijorez că nu o să știe să îl folosească dacă nu începe acum. De fapt cred că o să se descurce foarte bine. Și nu prea îmi pasă de el. Sau de televizor. Sau de telefon. Fii-mea, ca și mă-sa, urăște să vorbească la telefon, acceptă să vorbească cu o singură persoană (eu) și doar dacă suntem despărțite mai mult timp și doar dacă I pull puppy eyes on her înainte să plec.

Nu îmi plac ecranele astea de care suntem legați, mi-e ciudă pe ele azi, sunt puțin obosită și nesuferită și aș vrea tot mai des să o iau pe Sara să fug cu ea undeva unde e tot timpul cald și soare, unde nu-i școală sau scârbici și unde aș sta ore întregi doar să mă uit în ochii ei negri, să mă minunez ca o proastă de ce frumoasă mi se pare și să râd cu ea, de râsul ei, de al meu.

Aș vrea să prelungesc momentele în care degetele ei ating fire de iarbă, coajă de copac, prăjituri de nămol, creioane colorate, apă de râu grăbit și sare de mare leneșă vs. bucăți pătrate de plastic negru.

Nu mă grăbesc cu crescutul Sarei. Laptopul ei de acum 😛 Are tastatură, Google și „Nefix”. Poate o să i-l împrumut și eu. 🙂

FullSizeRender

 

Reclame