Don’t get it

Standard

E neplacut sa incep cu am mai scris ca dar am mai scris ca. Am scris de multe ori ca sunt extrem de permisiva cu stilurile de parenting, iar, urat cuvant. Dar chiar o gramada mi se par asa niste ultra prostii si ma fascineaza cum proaspetele sau vechile mamici petrec ore intregi dezbatand subiecte ca nastere naturala vs cezariana, alaptat vs. lapte praf, attachement parenting vs. rigoare (sa zicem), mancare bio vs gogosi, Montessori vs traditional, intors la buro a treia zi de la nastere vs stat cu plodul pana la 18 ani cu sufertasul la pat si ma rog, cate si mai cate. Toate mi se pare intrucatva tolerabile si nu chiar un capat de tara atata timp cat sunt facute cu dragoste si ca asa crede mama aia ca e al mai bine pe lume. Nu dau sfaturi pe blog si cu atat mai putin in viata mea de uom, cel mult le barfesc cu fetele la cafea dimineata. Nu am spus niciodata unei prietene mamici sa faca X sau Y, am raspuns la intrebari, daca mi s-au pus. Nu clintesc niciodata in parc cand vad anumite scene, de exemplu nu-urile la murdarie,  obligatul la impartit, interventia parintilor in a arata cum se joaca corect cu lopatica in nisipa si cate si mai cate.

Dar e un aspect, unul in jurul caruia ma rotesc ca un fluture de noapte la bec. Pentru ca nu il inteleg.

Nu inteleg parintii care se poarta cu rautate cu copiii lor.

Inteleg zilele grele, inteleg ca they are fucking assholes sometimes, inteleg ca nu mai poti, inteleg tipete, inteleg fugiri si incuieri in dormitor (that’s my tactic, chiar daca dureaza sub 3 minute, dar am nevoie de alea 3 minute), inteleg foarte multe pentru ca stiu cum e.

Dar nu inteleg cum pot fi rai cu copiii lor.

Dar rai. Rai mai, rai.

Eram aseara la Mega (desi am zis ca nu ma mai duc, sa vorbeasca cineva sa se mute-un Lidl sau ceva langa mine va rog) si am ramas impietrita in drumul de la paine catre cascaval urmarind o scena de la mezeluri. Era un copil, donno, vreo 9 ani, care voia parizer. Not a happy choice, I agree. Si eu i-as fi explicat Sarei cu alte cuvinte ca atunci cand o face plopul pere si rachita micsunele ii va cumpara ma-sa parizer. Mamica asta i-a pus o mana pe umar, l-a impins cale de vreo 20 cm si i-a suierat rece si taios de am simtit-o eu de la 5m distanta pana in fundul stomacului: Nu intelegi naiba o data ca NU iti iau rahatul ala de parizer? Apasate fiecare dintre consoanele de mai devreme.

Si copilul a inclinat capul si a ramas la 20cm distanta de mama lui. Si asta e doar cel mai recent, dar am zeci de exemple.

I don’t get it.

Sigur, o sa imi spuneti, ce mare rahat i-a zis. N-a dat in el sau ceva.

Ok, asa e. Nu i-a zis mare lucru. Poate si sa ii fi zis nimic si de as fi simtit rautatea aia m-ar fi ros la fel de rau.

Ai mei nu m-au batut niciodata, nu aveau practica asta, maica-mea aplica tratamentul tacerii si taica-miu nu prea se supara pe mine sau poate imi tinea o teorie, cum face si acum, de cca 2 ore in care eu pluteam pe norisorii mei imaginari cu povesti. Cu fix doua exceptii. Cand aveam vreo 6 ani (parca) taica-miu a decis ca nu stiu ce fapta merita o bataie, pe care mi-a administrat-o in dulcele stil clasic. A durut ca dracu, I remember that, dar nu am simtit ca a facut-o cu rautate. Am inteles, la 6 ani, ca in capul lui e ceva ca o regula care ii spune ca asta e de facut ca sa ma faca om mare sau ceva. It was bullshit si din fericire nu s-a repetat (azi tata neaga episodul). Nu m-am suparat pe el deloc. A doua,  pe la 13 ani, cand mi-a tras maica-mea o palma pe balcon si uite ca am uitat de ce, dar era ceva in legatura cu tonul meu si ea era foarte nervoasa. Asta m-a suparat mai mult, dar si asta mi s-a parut cumva scuzabila, era nervoasa din motive ce nu tineau de mine (as far as I could tell) and she snapped.

Nu ca as spune ca bataia e tolerabila. Far by me, e o prostie imensa.

Ce spun insa e ca nimic (nici macar bataia) nu se compara cu situatiile in care un parinte e rau, cu adevarat rau cu copilul lui. Cand simti cumva ura pana in fundul ultimului neuron. Nu ca il bate sau nu ca urla. Poate fi si cu ton calm si poate fi si tacere. Important e ca se simte. Cum a fost tanti aia de la mezeluri si cum sunt uneori, unii parinti cu copiii lor.

And that I don’t get.

Copiii aia ne ofera ce nu am mai avut si nu vom mai avea vreodata. Unconditional love. Ma rog, pentru o perioada, eventually, ajunsi adulti, nu prea e garantat. Dar pentru o perioada macar, unconditional love. Se raporteaza la noi ca la zei. Zei ma, zei. Si daca sunt maltratati (fizic sau verbal) studiile arata ca de multe ori copiii nu vor face decat sa devina mai atasati de parintele abuziv. Pentru a treia oara, unconditional love.

So why then? Why would you do that? Why would you be so mean? Care e mecanismul care se produce in creierele lor, cata oboseala si nervi si zile negre sa fie adunate nu ca sa nu mai poti si sa urli si sa cedezi, that happens, dar prin care sa emani ura pana la ultimul por impotriva unui om care te iubeste.

Poate m-oi face mare la un moment dat si oi intelege. Dar azi ma simt tare mica. Si proasta, fie.

img_5283b

 

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. Offff, e horror subiectul ăsta, știu 😦 Și traiesc și eu scene din astea des, prea des. Și le trăiam și-n Grecia pentru că și muierile ălea-s disperate să arate cine-i șeful dar am parte de ele și aici și-s triste ca naiba momentele…

    Apreciază

    • Mda. Si ma enervez si eu ca paralizez intotdeauna in situatiile astea. Mi se pare cumva las din partea mea pentru ca pana la urma n-am chef sa fac circ cu o muiere necunoscuta, dar poate copilului aluia i-ar prinde bine oarecum sa ii spuna cineva una maica-sii, sau poate nu, dracu stie. Oricum, ma seaca ca inget in toate situatiile astea.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Mai sunt si parintii aia care au asteptari nerealiste si care se razbuna pe copil cand,la 3 ani, vrea sa zburde in loc sa stea smirna la carciuma, printre adulti. Uita,in pana mea,ca n-o sa poata sa ii redea copilului copilaria,si ca plodul are o viata insinte in care nu prea mai e acceptabil sa alergi non stop,sa mananci clatite cu ciocolata cu toata fata aso.
    Si ce detest la astia e faptul ca,din bula lor,privesc gagalicele vesele cu dispret. E complet neacceptabil ca in preajma plodului lor sa alerge altii,sa rada,sa copilareasca….si se mai baga uneori sa faca parenting militaresc si cu ai altora. Acolo fac eu snap. Cum pana mea sa te iei de copilul meu doar pt ca tu ai ales sa-l nefericesti pe al tau???

    Apreciază

  3. Si eu ma intrebam acelasi lucru zilele trecute si nu am ajuns la nicio concluzie. Zilnic vad copii tratati cu ura de cei care ar trebui sa le ofere cea mai mare iubire. E trist rau.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s