Arhive zilnice: 4 August 2017

Oameni

Standard

M-am dus ieri foarte de dimineata, la prima ora, sa iau un certificat de la Sectorul 3.

Am mai fost si de la bun inceput spun ca mi s-a parut decent, nu amabilitate dar politete, probleme rezolvate rapid, nu te trimite nimeni acasa ca nu ai copie dupa X ci te asteapta cat iti faci.

Numerele 1, 2, 3 si 4 erau asezate cand am ajuns, eu primisem 11. M-am asezat pe un scaun gri intre doua albastre, langa un domn la 60 de ani plus si o doamna tot cam asa.

Aveam castile in urechi cu un podcast si nu auzeam mare lucru. Dar pe nenea care iesea injurand cu ogane sexuale masculine si mosi stramosi l-am auzit.

In capat fata, stanga mea, o doamna bine, 50 plus, cu o rochie vag roz-rosie, fara maneci, si ochelari.

Il priveste autoritar peste ochelari, de la o altitudine de 8000 de metri plus.

Fix in fata mea, doua alte doamne, una blonda, una bruneta, tunse scurt. Cea blonda spune parca impaciutor si destul de tare sa o aud prin casti:

-Bietul om, nu e nici vina lui nici vina noastra.

-Ce s-a intamplat? intreaba doamna vag roz-rosie.

-Au uitat la CEC sa ii puna o stampila.

si toata lumea se reintoarce.

Usor dreapta, o domnisoara cu par lung. O stiu, mi-o amintesc de ultima oara cand am fost aici, acum vreo 2 ani. Amabila.

Extrema dreapta, o doamna tunsa scurt, pantaloni si tricou negru. Curea. Vorbeste tare cu un domn ce pare surd. Un domn la 80 de ani plus, camasa bej, pantaloni bej, pantofi negri, stalciati, modelul cu varf ridicat.

-Nu aveti amenzi! Nu aveti nimic de platit! Ma auziti?

O aude, da usor din cap. Pe el nu il aud, pentru un surd pare a vorbi destul de incet. Cred ca aude bine.

-Nu pot sa va ajut daca nu imi spuneti de ce ati venit! Amenzi nu aveti! Aveti 0 de plata!

Batranul murmura ceva, sa inchida o adresa pe care a primit-o.

-Ce adresa?

I-o da, nu inainte de a o scapa pe jos alaturi de alte trei. Ma uit sa vad daca il ajuta. Nu il. Ma ridic si plec spre el dar deja le-a apucat.

-Nu aveti amenzi! O tinem asa toata ziua!

Doamna roz-rosie intervine: -Trimite-l la mine!

-Duceti-va la Sefa de Birou! Ultima pe dreapta!

Batranelul trece de doamna roz-rosie si merge in incaperea comunicanta, la casierie.

-Unde se duce frate? zice doamna sef serviciu spre audienta nu spre el.

-Hei! il striga

dar nu aude.

– Lasa ca se intoarce el (catre audienta din nou). Audienta, adica domnul din stanga mea si doamna din dreapta mea, rad in hohote, multumiti si recunoscatori pentru spectacol.

Doamna din dreapta mea si comenteaza: cat de prost sa fii, frate!

Eu ma uit urat. La domnul din dreapta, la doamna din stanga, si cu precadere la doamna roz-rosie. Ma ignora cu totii.

-Domnul Paun! striga doamna in negru cu curea din capat tare, atat de tare ca domnul Paun ajuns aproape la casierie o aude si se intoarce.

Jandarmul vine si ii arata politicos unde sa se aseze.

Se aseaza.

-Adresa! tipa doamna roz rosie.

Domnul nu intelege.

-Adresa!!! Cum sa va ajut daca nu imi dati adresa?!

Ce adresa, ghicesc ca intreaba domnul batran.

-Pai n-ai zis ca ai primit o adresa de la primarie?

Doamna roz-rosie si-a epuizat rezervele de complezenta, ca de politete oricum nu se punea problema si a trecut de la persoana a II-a plural la a II-a singular.

ba da, completez iar raspunsul fara sa aud.

-Pai da-mi-o atunci!!

o primeste.

8 si 9 pe ecran acum.

Se pare ca doamna roz-rosie a deslusit problema pentru ca ii da o cerere pentru completat.

-Ia si scrie aici! si i-o azvarle cu dispret in mana dreapta, indoita pe biroul dumneaei.
Sunt la un pas de a ma ridica. Dar batranelul pare calm si ma gandesc ca poate mai mult rau i-as face, am mai incercat o data sa fac o reclamatie la Posta ca nu-mi ajungeau veci avizele de la Bookdepository, trebuia sa ma duc eu saptamanal sa vad daca nu cumva a ajuns comanda si n-a iesit prea bine.

batranelul o roaga sa il ajute, ii tremura mana si nu poate scrie bine.

-N-am eu cum sa te ajut! Scrie singur! Aici! Degetul aratator si acuzator aterizeaza pe coala alba.

-Macar stii sa iti scrii numele?

stie, raspunde batranelul

11. Ajung la doamna cu parul lung, aceeasi de acum 2 ani. E inca amabila. Obtin certificatul in 2 minute. Ba chiar imi spune ca va trebui sa ma reintorc dupa ce fac X, cu actul A si B ca sa ma inscrie nu stiu cum.

Arunc o privire lunga catre batran. Scrie. Mai ezit o data. Oare sa ma duc sa incerc sa vorbesc cu el? Dar ce naiba sa ii spun? Nu ii permiteti sa va trateze asa?

Ma indepartez, nu inainte de a ma uita la ecusonul doamnei roz-rosii.

Valentina Martianu. Nu stiu sigur daca era numele ei, doamna mea amabila avea un ecuson cu nume de barbat.

***

Saptamana trecuta se intampla asta: https://www.pandurul.ro/articol/crima-oribila-in-motru-a-torturat-o-timp-de-doua-o_93530.html

Un domn a omorat-o pe iubita sa, nu inainte de a ii taia o ureche si a o arunca in WC. Nimeni nu a sunat la 112, desi toata lumea a auzit. Pana la urma a raportat tot el, o „sinucidere”.

Da, el e o exceptie.

Dar cei care nu au sunat?

Iar eu, eu nu as fi aflat daca nu seruia var-miu chestia asta, si azi de dimineata si Pisicigratis. Un val, dar val de idioti au comentat si la Andrei si la Pisici cum ca aia si-o meritat-o, ca deh, o batea demult si se tot intorcea la el, iar unul se certa de zor cu Pisici cum ca E NORMAL ca pula mea, difuziunea responsbailitatii (we’re statistically less inclined to help when we;’re in a crowd vs. cand sunem doar noi si ne arata cu des’tu: tu, ala cu haina albastra, vino sa ma salvezi de la inec). O alta turma spunea ca nu avea niciun sens sa sune la politie sa raporteze agresiunea pentru ca „si-ar fi luat amenda” si ca „nu avea niciun sens”.

Bai eu am recunoscut public ca traiesc intr-o bula, una tare mica, unde las sa intre dupa ani de zile in care doar observ, unul cate unul, un om din cei pe care i-as salva sa ii trimit pe Marte daca Pamantul ar urma sa fie distrus de coliziunea cu un asteroid urias, fiecare dintre ei mult mai bun ca mine.

Deci, da, e roz in bula. Dar asta nu inseamna ca e o bula opaca.

Realitatea e ca traim intr-o lume in care oamenii sunt rai, iar in cel mai fericit din cazuri nu mai au valori. Nimeni (sau ok, aproape nimeni, intotdeauna sunt cateva exceptii) nu mai are principii sau idei pe care ar fi dispus sa le apere cu orice pret. Imaginati-va doar ca ar veni niste extratestrii razboinci si femei si barbati cu totii am fi chemati sa ne inrolam sa salvam Pamantul si, in final, viata copiilor nostri. Cati s-ar duce? Tu te-ai duce? Eu m-as duce? Lasa sa se duca X, sa rezolve armata ca de asta le dam bani samd. Asa se intampla cu orice problema, nimeni nu face nimic ci doar astista pasiv pentru ca nu e treaba lui si consecintele ar putea fi nasoale. Nimeni nu ar raporta coruptie la seful al mare pentru ca risca sa isi piarda slujba, nimeni nu ar suna cand o femeie e omorata, nimeni nu merge la orfelinate sa ajute cumva copiii aia, toleram si acolo, in Romania batai si comportamente abuzive, suntem tratati ca niste jeguri de la autoritati locale pana la atunci cand cumparam un telefon stricat samd.

Si nu. Nu e legat de loc. Nu e Bucurestiul ca e mai gri sau Motru ca e mai mic si negru. Rautatea e peste tot. Trump castiga alegerile in America si o planeta siderata se uita in tacere cum un pacalici conduce cea mai puternica natiunea a lumii, refugiatii mor pe capete si noi suntem stresati ca o sa invadeze Europea si o sa fie mai multi ca „albii” si ca, statistic, mica noastra fetita s-ar putea indragosti de unul ca ei.

Iar noi? Pai noi in cel mai bun caz, repet, doar stam si ne uitam pasiv, cum am facut si eu de altfel cu nenea de mai sus. Asta e zabest we can do si ne ducem seara acasa si ne rotim burta de pe stanga pe dreapta in timp ce sforaim si ne facem griji ca o sa ploua saptamana viitoare in vacanta de la mare. Suntem multumiti de noi ca n-am omorat pe nimeni azi si asta ne face niste oameni buni.

Ne face un cacat.

Suntem niste oameni rai. Ne preocupa doar confortul personal si tot ceea ce facem e orientat spre acest unic scop meschin. Daca noi avem bani de vacante si telefoane mobile, putem inchide ochii la semafor cand un slabanog de 4 ani spala geamul sau cand o batranica vinde flori pe o banca de pe bulevard. Nu privim in ochi vanzatorul de legume cu haine rupte si ii ignoram nevasta cu 3 copii mici din curtea din spate. Ba ne mai si ratoim la el ca incearca sa ne fure. Dar suntem oameni buni, ca uite, acum doi ani am donat prin sms 2 euro pentru un copil care murea de leucemie si noi citisem despre asta pe facebook, de pe canapea, intre o reclama si-un episod si-o bere.

Humanity sucks.

La 40 de grade plus e tare frig zilele astea.

 

img_0955

Anunțuri