The killers

Standard

Să dea naiba dacă știu eu cum să încep.

Hai să încep cu date.

  • 4 din cele 5 extincții globale prin care a trecut Pământul au fost cauzate de încălzirea globală
  • ultima, acum 252 milioane de ani, a fost cauzată de o încălzire de 5 grade. A cauzat distrugerea a 97% din viața pe Pământ (toate formele de viață). Ce ni se întâmplă acum la nivel global e mult mai rapid și mai masiv.
  • Ținta Acordului de la Paris (da, ăla pe care taman ce a făcut pipi Mr. President Dump-Trump) e să mențină gradul de creștere la o medie de sub 2 grade celsius (șansele de atingere a țintei sunt minime).
  • la o încălzire de 11-12 grade mai mult de jumătate din populația planetei ar muri
  • la fiecare grad în plus, recoltele scad cu 10%. U do the math. Nu, plantele nu ar avea timp să se adapteze la ritmul actual de creștere.
  • În ultima sută de ani am crescut temperatura cu aproape un grad. Cele mai calde 5 veri de la 1500 încoace au avut loc după 2002.
  • topirea ghețarilor echivalează cu boli noi (no brainer, balaurii îs înghețați acolo, party fun).
  • Mi-e pur și simplu lene să înșir toate efectele, mai multe aici.

Dar toate astea sunt teoretice. Nu e niciun pericol imediat. Ok, so poate nepoții noștri nu o să mai aibă chiar atât de mult de mâncat și o să moară puțin, hei, nici măcar nu-i cunosc încă, poate o să fie niște ticăloși nesuferiți, plus că eu o să fiu de mult oale și surcele, nu?

Mnu. Efectele încălzirii globale se produc deja. Acum. Și distrug unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut în viața mea.

Nu știu voi, dar eu nu m-am îndrăgostit niciodată la prima vedere. Nici măcar nu mi-a plăcut ceva la prima vedere. Da, nici măcar cu Sara :). Am învățat să o iubesc, mai mult decât pe mine, zi după zi, minut după minut. Dar nu a fost dragoste la prima vedere. Nici plaja mea preferată. Nici orașul meu preferat. Perechea mea preferată de teniși. Nimic. Cu toate am avut nevoie de timp.

Mai puțin cu asta.

De iubit am iubit marea întotdeauna. Când eram mică mică mi se rupea sufletul când trebuia să o las acolo, singură, la finele unei săptămâni de vacanță. Stăteam minute în șir pe mal, cu picioarele în apă, să vorbesc cu ea, să îmi iau la revedere. Marea era mama mea și vântul tatăl meu și locul meu era acolo. Încă cred că locul meu e acolo :).

Acum ceva vreme am ajuns, iar, la un mal de mare. Era o plajă mică, cu o mână de oameni, și din ăștia câțiva făceau snorkeling. Acuma, eu nu fac snorkeling. Am încercat, am făcut și scufundări, dar mă simt leu în cușcă cu echipamentele alea pe mine. Deci înot, nu mă scufund. Cu nasul afară, la aer, sunt pisică. Însă atunci m-au intrigat omușorii ăia care păreau legați cu funii invizibile de fundul mării.

Așa că am furat tubul Sarei și ochelarii ei (din ăia fără nas :D) si off I went.

Now. Când m-am scufundat, mi-am pierdut respirația. Da, cu tubul afară. Nu, nu venise un val. Doar era îngrozitor de frumos. See, eram pe un recif de corali.

Habar nu am cum să descriu ce vedeam. Zău. Aliens. Pur și simplu eram pe altă planetă. Cu tot soiul de extratereștri. Toate culorile primiseră saturation +100. Și nu era liniște, era zgomit. Pești papagali care ronțăiau corali, pești cât jumate de mine care treceau razant pe la urechea mea. Țestoase. Doi pui de caracatiță jucându-se. Scoici. Pisici de mare. Mii, mii de pești de toate culorile și dimensiunile și forme. Nici când am ieșit afară nu a fost mai bine. Am nimerit într-un banc de sute de pești zburători de mi-a stat inima în loc what the fuck is this și unde mă ascund :).

N-am înotat deloc vacanța aia, doar am stat cu ochelarii mici pe nas, cu tubul în gură și cu nasul prins clește de 2 degete (altfel nu-i chip). Ore întregi, de n-ar fi fost Sara pe mal cred că intram la 9 dimineața și ieșeam la 7 seara.

Am bănănăit prin jdețări și m-am holbat neîncrezătoare la sute de minuni. Niciuna ca asta. E de departe, de departe, cel mai frumos lucru pe care l-am văzut eu în viața asta a mea.

Și știți ceva? Moare. O omorâm. Omorâm cel mai frumos lucru de pe Pământ.

Coralii sunt animale. 🙂 Care trăiesc în simbioză cu plantele. Și care formează cea mai mare structură vie a planetei. De o complexitate uluitoare, comparabilă aș zice, cu cea umană, doar că în alt mediu. Orașe întregi construie de animăluțele astea. Zeci de mii de pești care depinde de ei. Nu mai vorbesc de milioanele de oameni a căror principală sursă de hrană, și deci existență, sunt fix peștii ăia. Care o să moară curând.

Nu curând. Foarte curând. La o creștere a temperaturii apei de 1-2 grade, coralii albesc (un mecanism similar febrei la oameni, simt că e ceva în neregulă și blochează alimentarea până la redresare. numai că temperatura nu scade, rămâne ridicată datorită dap, fix încălzirii globale). Deja părți uriașe din Marea Barieră de Corali a murit. De fapt, la începutul anului ăsta cercetătorii au declarat-o oficial moartă.

Şi gata. Nu ştiu ce aş mai putea spune. Cea mai frumoasă bucăţică din lume moare. Omorâtă de noi, chiar acum.

Poate că putem să schimbăm ceva, dar doar prin schimbarea mentalităţii globale. Ştiu că nu pare mare lucru dacă noi stingem lumina, but it is. Fir de nisip cu fir de nisip (actually peştii papagal, ăia care papă corali, fac caca nisip to technically caca de peşte papagal cu caca de peşte papgal). Mai puţină apă consumată. Maşini mai puţin poluante. Fără gunoi aruncat pe plajă. Fără substanţe nocive care se întorc în natură.

Toată lumea iubeşte marea şi o caută în vacanţe. Dar câţi dintre noi o iubesc cu adevărat? Câţi suntem dispuşi să dăm ceva înapoi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s