Arhive zilnice: 15 mai 2017

Amnesia

Standard

V-ați întrebat vreodată de ce nu țineți minte mai nimic din copilăria timpurie?

Una dintre explicațiile oferite e că hipotalamusul, chestia aia mică cât o migdală care are o grămadă de funcții smechere, printre care și aia de a ține minte nu e suficient dezvoltat (atinge maturitatea la fix 7 ani).

Copiii de 7 ani întrebați despre evenimentele pe care le-au avut la 3 ani și le aduc aminte în proporție de 60%. Copiii de 9-10 ani în proporție de 36%. Și e complet diferită de curba uitării la adulți.

În jur de 7 ani, copiii suferă o perioadă de amnezie. Cele mai recente amintiri pe care le avem datează în medie undeva la 3,67 ani. Fetele stau mai bine decât băieții la capitolul ăsta, iar copiii ai căror părinți au făcut referire la amintiri trecute mai bine decât cei care nu au vorbit despre trecut. Majoritatea amintirilor pe care le avem sunt fabricate, amintiri datorate fotografiilor pe care le vedem sau poveștilor pe care le auzim. Our mind plays tricks on us.

Mi-e ciudă uneori că Sara o să uite perioada asta, aș vrea să o țină minte ca mine, cât a fost de frumoasă și de grea și de haioasă.

Prima mea amintire e de sub vârsta de 3 ani. Știu sigur că e o amintire reală pentru că am crezut mult timp că e un vis și când le-am povestit-o alor mei, în jurul vârstei de 30 de ani, au rămas șocați. E o amintire cu un element de decor minor care a rămas într-o casă ce a fost demolată de comuniști atunci când eu aveam aproape 3 ani. Nu există fotografii cu elementul acela, deci e sigur o amintire.

Uitarea e o funcție de protejare a creierului. Nu are sens să înmagazineze toate informațiile (sau, mai precis, să le țină disponibile tot timpul, studiile recente arată că ele sunt stocate undeva și pot fi accesate prin diverse asocieri). Știm că uităm primele luni cu copiii, ălea care sunt cele mai grele (insist, sintagma copii mai mari probleme mai mari e o tâmpenie, nimic n-a fost mai greu ca primele luni) ca să putem face copii din nou. Ne ajută și lipsa somnului, care e corelat direct cu uitarea.

Well, my brain is fucked up. Pentru că, la fel cum n-am uitat amintirea aia de sub 3 ani, la fel n-am uitat niciuna din nopțile nedormite și tot cocktail-ul aferent. Uit cheile de la mașină, buletinul acasă când să trec granița, portofelul pe birou când plec la Mega și ce zi e azi.

Dar lucrurile importante, cele care m-au făcut să simt, cele care m-au schimbat, cele care au fost foarte grele (sau foarte frumoase), nu le uit.

Playlist de 2016.