Arhive zilnice: 10 mai 2017

Against the law

Standard

Am o regulă, să nu scriu despre chestii la modă. O să o încalc.

Ieri, fix de ziua Europei, Camera Deputaților a votat ce înseamnă o familie.

Camera Deputaților, din România, Europa, 9 mai 2017.

Constituția e legea fundamentală a unui stat. Legea fundamentală a statului unde trăim  Sara și eu va spune (probabil, mai sunt câțiva pași) că: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Sunt atâtea greșite aici că mă uit cu capul înclinat (I really am) la ecranul laptopului și nu știu de unde să încep.

O dată, aș vrea să stabilim unde ne situăm. 22 din state din cele 28 ale UE recunosc căsătoria sau parteneriatele între persoanele de același sex. Welcome to the rest of the world.

În al doilea rând, legislația europeană nu definește familia. Definește însă (într-o directivă legată de libertatea de circulație) un membru de familie: soțul sau soția (inclusiv de același sex acolo unde statul membru o recunoaște), ascendenții și descendenții de gradul I (părinții și copii) ai oricăruia și rudele dependente.

Art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE interzice discriminarea pe baza orientării sexuale.

În România, noi definim familia. Nu căsătoria, familia.

Între un bărbat și o femeie.

Și cu plozi. Desigur, poate ai ghinion și nu se întâmplă, dar pare a fi musai măcar să îi vrei, din definiția de mai sus.

Aș dori o clarificare dacă un el și o ea, căsătoriți, care nu vor copii, sunt au ba o familie.

Evident că toate cele de mai sus sunt prostii. Orice încercare de a reglementa iubirea mi se pare la fel de amuzantă și stupidă ca o lege prin care aleșii ar vota să nu plouă când sunt ei în concediu.

Sigur că poți să dai  o lege, ești forul legislativ, conform regulilor oamenilor de pe pământ, ai dreptul să faci legi.

Dar la fel cum nu poți obliga ploaia să fie fierbinte și verde, la fel nu poți obliga oamenii pe cine să iubească și cu cine au o familie. Pentru că asta e o familie, nu? Iubire. Alegem să ne petrecem viața cu oameni mici sau mari pentru că îi iubim, pentru că îi vrem în viața noastă.

De fapt, cred că și dacă absolut fiecare persoană de pe Pământ mi-ar spune că e greșit și ilegal să iubesc o persoană, tot aș iubi-o. Pentru că e ceva ce fie simți, fie nu simți. Poți să controlezi ceea ce faci, și legea poate face asta, să impună limite de conduită, dar nimeni (nici măcar noi înșine) nu putem controla ce simțim cu adevărat.

Ce simțim nu e reglementat de lege.

Ca atare, nu cred că mamele sau tații singuri cu copii, bunicii care își cresc nepoții, oamenii care iubesc un om de același sex, nu cred că vreunii din cei de mai sus vor clipi măcar la definiția de mai sus.

Suntem în continuare familii, even if we might do it against the law. Ne iubim în continuare și o să tărim în continuare împreună. Indiferent de ce spune legea.

E trist că din Constituție derivă o serie de legi subsecvente. Viața de zi cu zi a celor de mai sus, a părinților singuri, a cuplurilor homosexuale șamd va fi îngreunată de o definiție tristă. Probabil vom alerga puțin mai mult, vom avea ceva mai puține drepturi și overall, it will be a pain in the ass. Și asta, mie îmi miroase doar puțin a discriminare.

Dar revenind, la fel ca ploaia care hotărăște când cade, la fel și noi hotărâm, doar noi și nimeni altcineva cine ne sunt familiile.

Și chiar m-am gândit la asta. Cine e familia mea? Well. Cred că familia mea sunt oamenii pe care îi iubesc. Cei pe care îi vreau lângă mine. Cei despre care mă îngrijorez când nu răspund la telefon. Cei pe care îi întreb ce părerea au atunci când iau o decizie, cei pe care îi folosesc pentru a-mi controla sănătatea mintală pentru că știu că îmi vor binele. Cei care se gândesc la mine. Cei care se îngrijorează când nu sun. Sau când sun, pentru că știu că nu sun niciodată, decât dacă e ceva extrem de grav :D. Cei pentru care aș pleca la 2 noaptea de acasă, în papuci și pijama, fie și la jdemii de kilometri ca să-i ajut, dacă numai ar gândi că au nevoie de ajutorul meu. Cei care plâng și râd cu mine. Cei pentru care aș smulge capete cu dinții dacă cineva s-ar atinge fie şi numai de un fir de păr din capul lor. Cei care au parola de la calculatorul meu în caz că mor. Cei care mă iubesc înapoi. Indiferent de gen, grad de rudenie (au ba), hârtii, legi, orientare sexuală sau religie (au ba again).

Nu intră în niciuna din definițiile de mai sus. Și poate e doar definiția mea. Și poate e greșită.

E ok. Accept și aleg să fiu greșită, atunci când vine vorba de familie, de oamenii pe care îi iubesc. Indiferent ce ar spune legea, Camera Deputaților sau întreg mapamondul.

img_9353