strumf? strumf :)

Standard

De multe ori mă gândesc că nu sunt o mamă prea grozavă pentru că eșuez sau nu fac o grămadă din chestiile pe care le fac celelalte mame:

-nu îmi place să colorez cu Sara sau să fac lego cu ea

-nu știu să gătesc

-nu cânt cântecele și nici nu ascultăm muzică de copii (dar ne plac amândurora aceleași formații rock :D)

-o las să mănânce cartofi din KFC-ul meu

-o las să mănânce dulciuri (uneori)

-nu am nici cea mai vagă idee unde va urma facultatea sau liceul (și școala a ales-o ea)

-mă alint prea mult

-nu țin și nici nu învață engleza sau alte chestii la modă (spaniola îi place tough)

-uneori mănânc pe ascuns în cămară ciocolată fără ea (noroc că nu prea îmi plac dulciurile, so o dată pe an or so)

-o rog să îmi aducă cine știe ce de pe cine știe unde

-uit tot și mă bazez pe ea (care ține minte tot, are o memorie de elefant copilul ăsta)

-încă îmi place să fac (și) chestii fără ea.

Pot (și fac) doar următoarele:

-mă prostesc cu ea (sau fără ea, dar spre amuzamentul ei)

-mă lupt/întrec/gâdil/alerg/dau cu trotineta cu ea

-mă joc cărți sau șah cu ea

– o ascult si o inteleg

-cântăm împreună

-tai excelent morcovi si ardei (atat ca mint, le tai destul de prost)

-îmi plac desenele animate.

Serios, I really do, chiar le prefer multor filme. Statistic (:D) șansele să îmi placă un film de desene animate sunt mult mai mari decât un film normal. Cam 10’la 1. 

Weekendul trecut am fost la ultimul Ștrumfi (Satul Pierdut), eu prima oară, Sara a doua. And we loved it. Nu că ar fi un film bun, doar că ne-a plăcut. Poate pentru că și eu mă uitam non-stop la Ștrumfi când eram mică? Am râs cu lacrimi la câteva faze (doar eu și Sara actually dintr-o sală plină ochi; ma amageam ca vezi duamne am eu un simt al umorului ciudat, mbut maybe actually am doar un simt al umorului de plod preacolar :D). Si chiar am lăcrimat puțin când Ștrumfița …ăăă nevermind, spoiler alert. Mi-a plăcut că e despre o fetiță curajoasă care nu se potrivește nicăieri :). Și am zis să vă zic de el, merge de văzut cu viermii mici 🙂

După, Sara și-a recitit cărțile cu ei și a ales cine sunt eu, și cine e ea (a se vedea în pozele de mai jos, bănuiesc că nu e nevoie să explic cine e cine) :P. What Smurf are you? 🙂

PS. Have fun în vacanța asta, că nuș de ne mai citim, sunt atât de avidă de lene de nu pot să explic 🙂

PPS. Dar ne vedem după, cooking a little tiny surprise 😛 (sper să iasă și să vă placă)

 

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. Strumfito,merci de pont.Chiar ma intrebam daca e ok sa merg cu ea la filmul asta.Multam si pt faza cu cartofii de la KFC.Daca adaugi ca-i dai si sos glen,even better. Nu ma mai simt ataaat de vinovata acum. 😀

    Apreciază

  2. Toate punctele tale sunt valabile si la noi (mancatul de cioco pe ascuns is my fav thing to do:)))) mai putin ala cu limbile straine. Eu am insistat sa mearga la ore de germana. Pentru ca i se ofera cursul de germana atata timp cat eu lucrez la centrul cultural si pentru ca-s fixata pe Viena. Candva ne mutam acolo. Am zis :)))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s